Asupra recursului penal de față;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, la data de 21 august 2008, și trimisă la această instanță, petentul A.M.A. a solicitat desființarea rezoluției din 23 iunie 2008, dispusă în dosarul nr. 965/11-2/2008 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care i-a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată împotriva soluției dispusă la data de 30 aprilie 2008, în dosarul nr. 2244/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
În motivarea plângerii, petentul susține că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de polițiștii D.M.V., L.L. și I.M.A., sub aspectul comiterii infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen., nu este în concordanță cu situația de fapt a cauzei.
Intimații l-au supus pe petent la rele tratamente, au uzat excesiv de violență, s-au opus la acordarea de îngrijiri medicale acestuia și au refuzat să-l prezinte pe petent la I.M.L., pentru constatarea leziunilor.
Leziunile suferite de petent au fost constatate prin certificatul I.N.M.L. nr. A1/14728 din 17 decembrie 2007, prin care se confirmă agresiunea la care a fost supus la data de 12 decembrie 2007, cum și necesitatea de a i se acorda îngrijiri medicale.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr. 2244/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București; rezoluția din 23 iunie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București; relații solicitate de instanță, cu privire la comunicarea către petent a rezoluțiilor atacate.
Curtea, examinând în temeiul art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., plângerea petentului, constată următoarele:
Prin Rezoluția din 30 aprilie 2008, dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în dosarul nr. 2244/P/2007, s-a luat măsura de neîncepere a urmăriri penale față de intimații D.M.V., L.L. și I.M.A., sub aspectul comiterii infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen. În motivarea rezoluției, se arată că probele administrate au condus la constatarea că cei trei polițiști și-au exercitat atribuțiile de serviciu, cu respectarea legii, au făcut uz de măsuri coercitive, în limita dispozițiilor normative și, numai ca urmare a actelor de violență și, respectiv, de opoziție realizate de persoana urmărită.
Plângerea formulată de petent împotriva acestei soluții a fost respinsă, ca neîntemeiată, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin rezoluția din 23 iunie 2008, reținându-se că lucrătorii de poliție și-au exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea legii, inclusiv sub aspectul folosirii forței și încătușării, iar susținerile petentului nu se coroborează ci celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
În ce privește plângerea adresată instanței, în temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., de către petent, Curtea a constatat că aceasta a fost tardiv formulată, în raport cu termenul de 20 de zile de la comunicarea soluției, reglementat de textul de lege, anterior menționat.
Din lucrările dosarului, rezultă că plângerea petentului a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la data de 21 august 2008, care a trimis plângerea la instanța Curții de Apel București la 25 august 2008, potrivit art. 2781 alin. (13) C. proc. pen.
Instanța a luat în considerare ca dată a formulării plângerii, data de 18 august 2008, ce este menționată de petent olograf pe plângere, fiind o dată favorabilă petentului.
Din relațiile obținute de instanță de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, dar și de la Penitenciarul București Jilava, s-a reținut că petentului i-au fost făcute mai multe comunicări de către Parchet, cu privire la cauza de față, respectiv 9 iulie 2008 și 16 iulie 2008. Comunicarea din 16 iulie 2008 are menționate în registrul de corespondență pentru deținuți, datele rezoluției nr. 965, ce corespunde cu numărul rezoluției procurorului general din 23 iunie 2008.
Prezent la termenul din 20 septembrie 2008, petentul a arătat că se află în Penitenciarul Jilava din data de 17 aprilie 2008 și că, aici, i-au fost făcute două comunicări ale Rezoluției nr. 965, respectiv la 30 iunie 2008 și la 7 iulie 2008 când i s-a făcut comunicarea Rezoluției nr. 965.
A rezultat, astfel, din succesiunea datelor de comunicare și primire a Rezoluției nr. 965 că, aceasta i-a fost comunicată, prima dată, la 30 iunie 2008, urmând o nouă comunicare, primită la 9 iulie 2008. De la această dată, petentul avea la dispoziție un termen de 20 zile libere pentru a se adresa instanței, potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., respectiv, până cel mai târziu la data de 30 iulie 2008.
Cum plângerea petentului a fost formulată, la 18 august 2008, s-a constatat că nu a fost respectat termenul de 20 zile stipulat de lege, motiv pentru care, potrivit art. 2781 alin. (8), lit. a) C. proc. pen., plângerea acestuia va fi respinsă ca tardiv formulată.
În consecință, s-a pronunțat de către Curtea de Apel București, secția I penală, sentința penală nr. 266 din 20 septembrie 2008.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționarul A.M.A., fără a-l motiva, în scris, susținând că motivele de recurs, le va arăta oral, în fața instanței.
Ulterior, cu ocazia dezbaterii recursului, petiționarul a susținut că a făcut plângere în termen și că, în mod abuziv, i s-ar fi respins plângerea, ca tardiv introdusă.
Recursul declarat de petent este nefondat.
Verificarea actelor și probelor dosarului arată că petentului i s-a comunicat Rezoluția procurorului general nr. 965 din 23 iunie 2008, în timp ce se afla în Penitenciarul Jilava, la data de 16 iulie 2008, dată înscrisă în registrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și care, de altfel, este o recomunicare, anterior, fiind făcute și alte comunicări, la 30 iunie 2008 și, respectiv, 7 iulie 2008. Luând ca valabilă, ultima comunicare făcută, rezultă că termenul de 20 zile, înlăuntrul căruia putea fi atacată rezoluția, se impunea a fi calculat, începând cu data de 17 iulie 2008.
Or, data de 18 august 2008, menționată olograf, de petent, pe plângere, este în mod evident, cu mult în afara termenului de 20 zile, încât, în mod corect, instanța de fond, a stabilit că plângerea petentului, este tardivă și a respins-o, ca atare.
Așa fiind, pe baza rezultatului verificării făcute, Curtea va trebui să privească recursul declarat de petiționarul A.M.A. împotriva sentinței penale nr. 266 din 20 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat, și să-l respingă, ca atare.
Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar A.M.A. împotriva sentinței penale nr. 266 din 20 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 ianuarie 2009.