Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 212 din 5 august 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-au recunoscut efectele sentinței penale nr. 7/B/XXI/1859/2007/25 a Tribunalului Sectorului XX, XXI, XXIII din Budapesta și s-a dispus transferarea condamnatului B.O. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare.
Totodată, s-a dedus din pedeapsă detenția de la 7 septembrie 2007, la zi.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr. 7/B/XXI/1859/2007/25 a Tribunalului Sectorului XX, XXI, XXIII din Budapesta, persoana transferabilă B.O. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj comisă cu amenințare gravă, conform art. 323 alin. (1) și (2) lit. b) C. pen. ungar, constând în aceea că, la sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie 2007, l-a amenințat cu acte de violență pe numitul H.C.A. și l-a determinat să îi înmâneze suma de 700.000 forinți.
S-a mai reținut că în cauză sunt îndeplinite toate cerințele prevăzute de art. 129 din Legea nr. 302/2004 modificată, cu privire la condițiile transferării.
Împotriva acestei sentințe persoana transferabilă a declarat recurs învederând că nu dorește să fie transferat în România din cauza unei posibile eliberări în ianuarie 2010 și oricum ar fi eliberat pe cuvânt de onoare la data de 22 aprilie 2010.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 129 din Legea nr. 302/2004, modificată, transferul unei persoane condamnate în vederea executării pedepsei poate avea loc dacă persoana condamnată este resortisant al statului de executare, hotărârea este definitivă, la data primirii cererii de transfer, condamnatul mai are de executat cel puțin 6 luni din durata pedepsei, transferul este consimțit de către persoana condamnată, faptele care au atras condamnarea constituie infracțiuni, potrivit legii statului de executare și statul de condamnare și statul de executare trebuie să se pună de acord asupra acestei transferări.
Condițiile impuse de textul de lege mai sus menționat sunt îndeplinite.
Astfel, persoana transferabilă este cetățean român, hotărârea de condamnare este definitivă din data de 16 septembrie 2008, condamnatul având de executat mai mult de 6 luni închisoare, data împlinirii pedepsei fiind 6 martie 2011.
Din cuprinsul procesului verbal încheiat la data de 5 februarie 2009, la sediul închisorii Palhalma, în prezența unui judecător cercetări penale și a unui procuror cercetări penale, condamnatul a declarat că își menține cererea de a fi transportat într-un penitenciar din România, unde dorește să-și execute pedeapsa (a se vedea fila 50 din dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București) iar din referatul privind situația socială și familială a deținutului B.O. (fila 6 din același dosar) rezultă că acesta dorește transferul executării pedepsei în România pentru a putea fi vizitat de familie.
Și condiția dublei incriminări este îndeplinită în cauză, fapta comisă de condamnat având corespondent în legislația română, respectiv în dispozițiile art. 194 C. pen. (infracțiunea de șantaj).
Curtea de Apel București a avut în vedere toate aceste dispoziții ale art. 129 din Legea nr. 302/2004, modificată, și justificat a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus transferul condamnatului B.O.
În raport de considerentele expuse, sentința pronunțată este temeinică și legală, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana transferabilă B.O. împotriva sentinței penale nr. 212 din 5 august 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurenta persoană transferabilă la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.