Asupra recursurilor de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 05 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2066/2/2010, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților F.F., pe o durată de 30 de zile, de la 12 martie 2010 până la 10 aprilie 2010 inclusiv, P.M. și G.P. pe o perioadă de câte 23 de zile, începând cu data de 19 martie 2010 până la data de 10 aprilie 2010.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele:
Prin încheierea din data de 11 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a Il-a penală, pronunțată în Dosarul nr 1299/2/2010, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., arestarea preventivă, pe o perioadă de 29 de zile, de la 11 februarie 2010 până la 11 martie 2010 inclusiv, a inculpatului F.F. (lucrător de poliție judiciară cu grad de comisar), cercetat penal sub aspectul infracțiunii de favorizare a infractorului în formă continuată, prevăzută de art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se în fapt că, în cursul anului 2009, a ajutat mai multe persoane să se sustragă de la urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, comunicându-le acestora că urmează să aibă loc percheziții domiciliare sau efectuarea de flagrante de către organele abilitate.
La data de 26 februarie 2010, prin ordonanța nr. 292/D/P/2009, s-a dispus de catre procuror schimbarea încadrării juridice a faptelor sub aspectul cărora inculpatul F.F. este urmărit penal, din infracțiunea de favorizare a infractorului în formă continuată, prevăzută de art 264 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de complicitate la trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art 26 C. pen. raportat la art 2 alin. (2) din Legea nr 143/2000, cu aplicarea art 41 alin. (2) C. pen., constatându-se, pe baza materialului probator administrat în cauză până la acel moment procesual, că în cursul anului 2009, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a acordat sprijin unei grupări infracționale cu preocupări pe linia traficului ilicit de droguri de mare risc, fiind conștient că ajută cu informații persoane care au savârșit și continuă sa comită infracțiuni de acest gen.
Referitor la inculpații P.M. și G.P., Curtea constată că aceștia au fost arestați preventiv, pe o perioadă de 29 de zile, de la 18 februarie 2010 până la 18 martie 2010 inclusiv, în temeiul dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit f) C. proc. pen., prin încheierea Curții de Apel București, secția I-a penală din data de 17 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1497/2/2010, pentru savârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevazută de art .2 alin. (1) și (2) din Legea nr 143/2000, cu aplicarea art 41 alin. (2) C. pen., în sarcina inculpatului P.M. reținându-se și incidența prevederilor art 75 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reținut că la data de 21 octombrie 2009, inculpatul G.P., împreună cu concubina sa, învinuita B.A.M., a vândut colaboratorului sub acoperire cu nume de cod A.D. cantitatea de 0,16 grame heroină și morfină în amestec cu paracetamol și cafeină, în schimbul sumei de 110 lei, iar la data de 27 octombrie 2009, a vândut aceluiași colaborator cantitatea de 0,06 grame heroină în amestec cu paracetamol și cafeină, contra sumei de 60 de lei.
Cu privire la inculpatul P.M., s-a reținut, în fapt, că la data de 2 octombrie 2009 a vândut colaboratorului sub acoperire cu nume de cod A.D. cantitatea de 0,04 grame heroină, în schimbul sumei de 50 de lei, iar la datele de 7 octombrie 2009 și 13 octombrie 2009, împreună cu inculpatul A.V., a vândut aceluiași colaborator cantitatea de 0,04 cm, respectiv, 0,05 grame heroină, contra sumelor de câte 50 de lei.
Analizând materialul probator administrat în cauză până la acest moment procesual, Curtea a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive fața de inculpații F.F., P.M. și G.P. se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestora. Astfel, Curtea a reținut că este îndeplinită cerința prevăzută de 143 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că există suficiente indicii temeinice în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 681 C. proc. pen., care justifică în continuare presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, relevante în acest sens fiind - pentru inculpatul F.F. declarațiile martorului S.M. - inculpat în Dosarul nr. 1884/D/P/2009 al P.I.C.C.J. - D.I.I.C.O.T., care a arătat că, înainte de arestarea sa în luna iunie 2009 pentru trafic de droguri de mare risc, a fost contactat de inculpatul F.F., care s-a deplasat la locuința sa cu un autoturism marca H.T. și care i-a arătat o listă cu mai multe nume și porecle ale unor traficanți de droguri, printre care G.C., zis D.S., M., O., L., C., A.J., A. J. zis Ț. și alții, cerându-i bani și alte foloase în schimbul serviciului de a-l anunța când și la care dintre persoanele în discuție se vor organiza de către organele de poliție acțiuni de prindere în flagrant delict sau percheziții, comunicându-i un număr de telefon mobil cu terminația 27 și solicitându-i să cumpere doua telefoane mobile noi cu cartelă, care să fie folosite doar pentru discuțiile între ei doi; martorul a mai arătat că inculpatul îl avertiza în mod codificat folosind expresii de genul „dimineața ies tramvaiele din depou”, “ies escavatoarele la construcții” ori „sa se duca să facă piața”, procedând în acest mod și în luna noiembrie 2009, când l-a anunțat că la adresa din București, sector 2, urmează sa se efectueze o percheziție domiciliară, martorul reușind, la rândul său, sa-i avertizeze până la sosirea organelor de poliție pe numiții A.E.O., zis O., pe P.M., zis M. și pe G.E., zisa C., astfel încât a fost prinsa doar o femeie, soția unuia dintre fugiți, respectiv G.M.A., zisă S., soția lui G.F. (filele 434-443 vol I d.u.p.); declarațiile martorului, C.G.S. - cercetat pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc în Dosarul nr. 18841/DJPJ/2009 al P.I.C.C.J. - D.I.I.C.O.T., în cuprinsul cărora acesta a precizat că în cursul anului 2009, de mai multe ori, a fost avertizat de inculpatul F.F. cu privire la realizarea unor flagrante sau percheziții domiciliare cu privire la traficanții de heroină aflați în relații apropiate cu el și cu numitul G.C., zis D.S., un exemplu în acest sens fiind cel din 4 noiembrie 2009, când inculpatul l-a avertizat că la adresa din București, sector 2 urmează a fi efectuat un flagrant, precum și cel din 19 noiembrie 2009, cánd, în cadrul unei întâlniri cu acesta, inculpatul l-a anunțat că în perioada imediat următoare va avea loc descindere a poliției, în vederea efectuării unor percheziții domiciliare la aceeași adresă; martorul a mai arătat că, în schimbul serviciilor prestate de inculpat, acesta primea între datele de 1 și 6 ale fiecărei luni suma de 600 de euro, iar, suplimentar, beneficia de produse alimentare de la magazinul pe care martorul îl deținea în Complexul Comercial A. (filele 317-318, 429-432 vol I d.u.p.); declarațiile martorului cu identitate protejata T.V. (fila 428 vol. I d.u.p.), care a menționat ca, în perioada septembrie - noiembrie 2009, a locuit la adresa din București, sector 2, iar în seara zilei de 23 noiembrie 2009, a fost avertizat de numitul M., zis G. că se va face o percheziție domiciliară de către poliție și mascați a doua zi, fapt care s-a și întâmplat în dimineața de 24 noiembrie 2010; declarațiile martorei V.G. (fila 462 vol 1 d.u.p.), care a arătat că în data de 23 noiembrie 2009 a fost anunțată de numitul M. că a doua zi urmează sa fie organizată o razie, motiv pentru care și-a luat măsuri de precauție pentru a nu fi prinsă de organele de poliție care, într-adevăr, au descins la această adresă la data de 24 noiembrie 2009; declarațiile inculpatului P.M. (filele 11-18 vol II d.u.p.) conform cărora, în data de 23 noiembrie 2009, precum și cu alte ocazii, a fost anunțat de numitul M., recunoscut în persoana martorului S.M., că la adresa urmează a fi organizată o descindere a Politiei Antidrog, cunoscând că numitul M. obținea aceste informații de la un prieten de-al său care era polițist; declarațiile date în 15 februarie 2010 de martora G.M.A., care a arătat că a fost avertizată cu o seara înainte de efectuarea percheziției domiciliare din data de 24 noiembrie 2009, la adresa din București, sector 2, de către martorul S.M., însă nu a dat crezare acestui avertisment, deși celelalte persoane de la respectiva adresă, care au fost anunțate odată cu ea, și-au luat măsurile necesare pentru a se ascunde; procesele verbale de confruntare a inculpatului F.F. cu martorul S.M. și C.G.S. (filele 464-466 și 469-470 vol I d.u.p.), procesul verbal din data data de 24 noiembrie 2009 (filele 220-222 vol I d.u.p.), din care rezultă că s-a procedat la efectuarea mai multor percheziții domiciliare, inclusiv la adresa din București, sector 2, ocazie cu care s-a constatat că inculpații A.E.O., G.F. și P.M. nu au fost găsiți la domiciliu, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizațiilor emise de instanță, purtate între inculpatul F.F. și numitul G.C. la datele de 20 octombrie 2009, 4 noiembrie 2009 și 5 noiembrie 2009, între inculpat și martorul C.G.S. la datele de 4 noiembrie 2009 și 19 noiembrie 2009, între numitul G.C. și martorul C.G.S. la data de 4 noiembrie 2009, între inculpat și alte persoane la data de 29 noiembrie 2009, între martorul C.G.S. și alte persoane la data de 2 decembrie 2009 (filele 294-31 6, vol. I d.u.p.);
- pentru inculpatul P.M.: procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire cu nume de cod H.C. la datele de 2 octombrie 2009, 7 octombrie 2009 și 13 octombrie 2009, procesele verbale de consemnare a declarațiilor colaboratorului sub acoperire cu nume de cod A.D. la data de 19 octombrie 2009; procesele verbale de redare a înregistrărilor video cu privire la discuțiile purtate între colaboratorul sub acoperire cu nume de cod A.D., inculpat și numitul J. la data de 13 octombrie 2009, între colaborator, inculpat și numitul B. la data de 7 octombrie 2009; procesul verbal de recunoaștere de pe planșa foto a inculpatului P.M. de către coinculpatul A.V.; rapoartele de constatare tehnico - științifică, declarațiile inculpatului, care a recunoscut comiterea faptelor în modalitatea reținută de organele de urmărire penală (filele 144-181, vol. I filele 11-18 vol. II d.u.p);
- pentru inculpatul G.P.: procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire cu nume de cod H.C. la datele de 21 octombrie 2009 și 27 octombrie 2009; procesele verbale de consemnare a declarațiilor colaboratorului sub acoperire cu nume do cod A.D. întocmite la data de 16 noiembrie 2009, procesele verbale de redare a înregistrărilor audio-video cu privire la discuțiile purtate între colaboratorul sub acoperire cu nume de cod A.D. și inculpat la datele de 21 octombrie 2009 și 27 octombrie 2009, înregistrări efectuate în baza autorizațiilor emise de instanța, rapoartele de constatare tehnico-științifică, declaratiile inculpatului, care a recunoscut comiterea faptelor (filele 19-51, 67-70 vol II d.u.p.)
Totodată, Curtea a apreciat că sunt incidente în cauză și dispozițiile art. 148 lit f) C. proc. pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile ce fac obiectul urmăririi penale este închisoarea mai mare de 4 ani și exista probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina acestora, frecvența pe care o înregistrează în prezent acest tip particular de infracțiune și urmările nefaste pe care le produce asupra sănătății publice și siguranței persoanei.
În ceea ce-l privește pe inculpatul F.F., Curtea a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-a diminuat, atâta timp cât acesta avea calitatea de polițist în cadrul B.C.C.O. București - Serviciul Antidrog, cu atribuții pe linia descoperirii și tragerii la răspundere penală a persoanelor implicate în traficul și consumul de stupefiante, funcție care îl obliga să apere valorile sociale și nu să le aducă atingere, pe fondul unei scăderi continue a încrederii populației în eficiența organelor de poliție. Curtea a apreciat că prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, în vederea aflării adevărului și lămuririi cauzei sub toate aspectele precum și pentru finalizarea actelor de urmărire penală menționate în referatul Parchetului.
Deși unele dintre activitățile de urmărire penală ce urmează a mai fi efectuate în cauza nu îi privesc pe cei trei inculpați, Curtea apreciază, contrar celor susținute de inculpatul F.F., că aceasta împrejurare nu are nicio relevanță sub aspectul temeiniciei propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Parchet, orice act de procedură întocmit de organele de anchetă fiind câștigat întregii cauze.
În ceea ce privește critica inculpaților F.F. și P.M. referitoare la faptul că procurorul care a întocmit referatul cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive nu a motivat îndeplinirea cerinței prevăzute de art 148 lit f) teza a Il-a C. proc. pen., Curtea constată că, deși reală, această împrejurare nu a fost de natură să producă nicio vătămare inculpaților, în condițiile art 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen., atâta timp cât respectiva omisiune a fost complinită de procurorul de ședintă, care a prezentat pe larg aspectele ce, în opinia M.P., conduc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, acuzații având, astfel, posibilitatea de a-și formula o apărare efectivă, în raport de susținerile invocate oral de reprezentantul Parchetului.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații F.F. și G.P., care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea încheierii și, pe fond, respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive.
Inculpatul F.F. a susținut, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 155 C. proc. pen., că în referatul cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive nu se mai face nicio referire la subzistența dispozițiilor art. 148 lit. f) C. pr. pen., că actele de urmărire penală pentru a căror efectuare se solicită prelungirea măsurii nu îl vizează pe inculpat, că între acesta și ceilalți inculpați în cauză nu există nicio legătură și, în fine, că toate înregistrările audio existente la dosarul cauzei sunt lovite de nulitate, fiind efectuate anterior începerii urmăririi penale, ceea ce contravine dispozițiilor art. 911 C. proc. pen. și Deciziei nr. 962/2009 a Curții Constituționale.
Inculpatul G.P. a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea niciunei infracțiuni.
Examinând încheierea recurată prin raportare la motivele invocate de către inculpați dar și din oficiu, în condițiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă că măsura arestării preventive a inculpatului F.F. a fost luată prin încheierea din camera de consiliu de la data de 11 februarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 1299/2/2010 iar a inculpatului G.P., prin încheierea din camera de consiliu de la data de 17 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, reținându-se ca temeiuri ale arestării preventive, pentru ambii inculpați, dispozițiile art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Inculpatul F.F. este cercetat în prezent pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în cursul anului 2009, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, acesta a acordat sprijin unei grupări infracționale cu preocupări pe linia traficului ilicit de droguri de mare risc, fiind conștient că ajută cu informații persoane care au savârșit și continuă sa comită infracțiuni de acest gen.
Inculpatul G.P. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevazută de art .2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art 41 alin. (2) C. pen., reținându-se că la data de 21 octombrie 2009 împreună cu concubina sa, învinuita B.A.M., a vândut colaboratorului sub acoperire cu nume de cod A.D. cantitatea de 0,16 grame heroină și morfină în amestec cu paracetamol și cafeină, în schimbul sumei de 110 lei, iar la data de 27 octombrie 2009, a vândut aceluiași colaborator cantitatea de 0,06 grame heroină în amestec cu paracetamol și cafeină, contra sumei de 60 de lei.
Potrivit art. 155 alin. (1) C. proc. pen., în cursul urmării penale, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită motivat dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând actele și lucrările dosarului, în acord cu judecătorul care a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului și Înalta Curte apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 coroborat cu art. 681 C. proc. pen. raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen. și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților pentru buna desfășurare a procesului penal.
În încheierea recurată sunt evidențiate în mod corect, pentru fiecare inculpat în parte, care sunt acele date care fac să planeze asupra inculpaților, în mod rezonabil, presupunerea că aceștia au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, date expuse pe larg mai sus, astfel că nu vor mai fi reluate de Înalta Curte.
Totodată, în cauză este incident cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., fiind evident că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați este închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe că lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Gravitatea infracțiunii presupus comise de inculpatul G.P., caracterul continuat al acesteia, starea de insecuritate creată pentru populație prin punerea în circulație de droguri de mare risc, la care se adaugă circumstanțele personale negative ale inculpatului, care este fără ocupație, nu are loc de muncă, este consumator de droguri, nu se află la prima încălcare a legii penale, fiind anterior condamnat pentru alte infracțiuni relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestuia. Pe fondul parazitismului social și al consumului de droguri există riscul ca, pus în libertate, inculpatul să își reia activitatea infracțională pentru obținerea mijloacelor materiale necesare întreținerii și procurării drogurilor pentru consumul propriu.
În ceea ce-l privește pe inculpatul F.F., așa cum just observa și judecătorul care a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, acesta, în calitate de polițist în cadrul B.C.C.O. București - Serviciul Antidrog, avea obligația să desfășoare activități pe linia descoperirii și tragerii la răspundere penală a persoanelor implicate în traficul ilicit de droguri și nu să ajute astfel de persoane prin furnizarea de informații la care avea acces în exercitarea atribuțiilor de serviciu, privind efectuarea unor perchiziții domiciliare sau organizarea unor flagrante, astfel cum rezultă din datele existente în dosar.
Suspiciunea săvârșirii infracțiunii de complicitate la trafic ilicit de droguri de către un reprezentant al unei instituții publice care are menirea de apărare a ordinii publice, face ca lăsarea în libertate a inculpatului să genereze o stare de insecuritate socială, constituind un pericol concret pentru ordinea publică. Comportamentul inculpatului afectează grav imaginea instituției din care face parte, având o puternică rezonanță negativă în rândul opiniei publice și reclamând o reacție fermă din partea organelor judiciare în sensul luării măsurilor necesare pentru crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială.
La dispunerea prelungirii măsurii arestării preventive, în mod corect s-a ținut seama și de scopul acestei măsuri, prevăzut de art. 136 C. proc. pen. existând motive temeinice a se crede în necesitatea asigurării bunei desfășurări a urmăririi penale, prin crearea posibilității administrării tuturor probelor necesare în vederea aflării adevărului, în contextul prefigurării implicării mai multor persoane în activitatea infracționala ce face obiectul cercetărilor derulate de organele de urmărire penală, fiind prima prelungire dispusă în cauză.
Motivele susținute de inculpatul F.F. în recurs au fost invocate de acesta și cu ocazia soluționării propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, fiind în mod justificat apreciate ca nefondate. Astfel, omisiunea parchetului de a motiva în referatul cu propunerea de prelungire a măsurii arestării menținerea temeiului prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. a fost complinită de către procurorul de ședință cu ocazia concluziilor orale, inculpatul având posibilitatea de a-și face toate apărările, nefiind vătămat în drepturile sale.
De asemenea, împrejurarea că nu toate actele de urmărire penale ce urmează a fi efectuate, menționate în referatul procurorului, îl privesc și pe inculpatul F.F., este lipsit de relevanță sub aspectul temeiniciei propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, administrarea tuturor probelor necesare aflării adevărului fiind în interesul cauzei în ansamblul ei, prin stabilirea întregii activități infracționale și a circumstanțelor în care a acționat fiecare dintre participanți, așa cum în mod just a apreciat și prima instanță.
Cât privește excepția de nulitate a actelor de urmărire penală constând în înregistrări audio pe motiv că acestea au fost efectuate anterior începerii urmăririi penale, ceea ce ar contraveni Deciziei nr. 962 din 25 iunie 2009 a Curții Constituționale, Înalta Curte reține că examinarea legalității mijloacelor de probă strânse în cursul urmăririi penale este atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea fondului cauzei. La acest moment procesual instanța este chemată să se pronunțe numai în ceea ce privește existența unor probe sau indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că persoana cercetată a comis o infracțiune. Or, în speță, asemenea indicii rezultă nu numai din conținutul înregistrărilor audio ci și din declarațiile martorilor S.M., C.G.S., G.M.A., declarațiile martorului cu identitate protejată T.V. și ale inculpatului P.M.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, constatând că încheierea atacată este legală și temeinică, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații F.F. și G.P., urmând ca aceștia să fie obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații F.F. și G.P. (zis P.) împotriva încheierii din 5 martie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 2066/2/2010.
Obligă recurentul inculpat G.P. (zis P.) la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C., iar pe recurentul F.F. la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2010.