Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 81 din 8 martie 2002 a Tribunalului Vrancea a fost condamnat inculpatul P.S. la 20 de ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. c) C. pen.
S-a făcut aplic. art. 71, art. 64 C. pen.
S-a dedus prevenția de la 30 iulie 2001 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În esență, s-a reținut că în data de 23 iulie 2001, în jurul orelor 19, inculpatul a aplicat soției sale P.M. mai multe lovituri cu un cuțit de bucătărie, cu o deosebită intensitate, în zona toracică și a membrelor superioare, cauzându-i multiple leziuni care au produs decesul victimei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul P.S.
Prin decizia penală nr. 225 A din 17 mai 2002 a Curții de Apel Galați, secția penală, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.
S-a dedus prevenția la zi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.S., cerere ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 6 ianuarie 2010, motivându-și întârzierea în declararea recursului prin aceea că nu a avut capacitatea psihică de apreciere că mai există o ultimă cale de atac împotriva hotărârii instanței de apel.
Înalta Curte reține că potrivit art. 385/3 alin. (1) C. proc. pen. termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel și curge pentru inculpatul deținut de la comunicarea copiei de pe dispozitivul deciziei instanței de apel.
De la această regulă, legea reglementează două derogări, respectiv repunerea în termenul de recurs și recursul peste termen, situații în care calea de atac poate fi declarată și peste termenul susmenționat.
În ambele cazuri însă, cererea de recurs trebuie făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile.
În speță, inculpatul P.S. a fost prezent la termenul la care au avut loc dezbaterile în fața instanței de apel, astfel încât în cazul său putea fi incidență doar instituția repunerii în termenul de recurs.
Cu toate acestea însă, din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că după pronunțarea și comunicarea deciziei instanței de apel, urmare a faptului că inculpatul nu a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, la data de 20 iunie 2002 a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 97/2002,ce a fost pus în executare la data de 1 iulie 2002, prin încarcerarea condamnatului la penitenciarul Galați.
În aceste condiții, cererea de repunere în termenul de recurs este nefondată, câtă vreme a fost formulată cu depășirea termenului de 10 zile calculat de la data începerii executării pedepsei, situație în care recursul urmează a fi respins ca tardiv conform art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurentul inculpat P.S.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul inculpat P.S. împotriva deciziei penale nr. 225 A din 17 mai 2002 a Curții de Apel Galați, secția penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2010.