Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 116 din 4 iunie 2009 a Tribunalului Neamț, inculpatul C.C.M. (fiul lui L. și al M.) a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- deținere de droguri de risc pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. e) C. pen. la pedeapsa de 2 luni închisoare;
- introducere în țară de droguri de risc prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. a) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe timp de 1 an.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să o execute pe cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare și 1 (un) an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen., s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii, de la 12 martie 2008 la 13 martie 2008.
În baza art. 861 și art. 862 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei principale aplicată inculpaților, pe termenul de încercare de 5 ani.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpații s-au supus următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Neamț;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Supravegherea inculpaților a fost exercitată de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Neamț.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpaților, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În baza art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la ambii inculpați cantitatea de 138,3 grame cannabis, aflată la Camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. - Direcția Generală de Cazier Judiciar și Evidență Operativă, iar de la inculpatul V.A. și suma de 120 lei.
S-a constatat că inculpații au fost asistați de apărători aleși.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 500 lei, cheltuieli judiciare.
Prin aceeași hotărâre judecătorească a fost condamnat și inculpatul V.A. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe timp de 1 an pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (1) din aceeași lege, toate cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) și art. 76 C. pen., art. 33 lit. a) C. pen.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că inculpatul C.C.M. a deținut droguri de risc în vederea consumului propriu, iar la data de 11 martie 2008 a introdus în țară cantitatea de 150 grame cannabis, sustrăgându-se de la controlul vamal și cunoscând faptul că nu are dreptul de introduce astfel de substanțe în țară.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, înregistrări audio-video, proces-verbal de percheziție, procese-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, rapoarte de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor cu identitate protejată, declarațiile martorilor și ale inculpaților.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 136 din 18 noiembrie 2009, a respins ca nefondat apelul inculpatului C.C.M., dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii penale, în termen legal a declarat recurs inculpatul, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10, 14 și 18 C. proc. pen.
În principal, recurentul inculpat a solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând că drogurile de risc nu au fost găsite asupra sa, ci asupra inculpatului V.A. împreună cu care călătorea în mașină.
Recurentul inculpat susține că nu a cunoscut nimic despre existența drogurilor, fiind condamnat pe nedrept.
Materialul probator administrat în cauză a fost interpretat denaturat, neluându-se în considerare probele invocate în apărare, acestea fiind înlăturate.
Sub aspectul individualizării pedepsei, instanțele nu au ținut cont de împrejurările în care s-a săvârșit fapta, de scopul urmărit, dar și de persoana și personalitatea inculpatului C.C.M., ceea ce ar fi condus la stabilirea unui grad de pericol social redus, cu consecința aplicării cel mult al unei sancțiuni administrative, în realitate fapta constituind doar o abatere.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat din următoarele considerente:
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanțele au stabilit în mod corect și complet situația de fapt și vinovăția inculpatului C.C.M.
Inculpații C.C.M. și V.A., foști colegi de liceu, ambii consumatori de droguri, au plecat împreună în Olanda, la data de 7 martie 2008.
Suma de bani necesară deplasării a fost împrumutată de V. (inițiatorul acestei călătorii), iar mașina în care s-a efectuat deplasarea aparținea societății conduse de mama inculpatului C.C.M.
Scopul deplasării a fost procurarea de droguri și introducerea lor în România. Inculpatul C.C.M. cunoștea faptul că V.A. se ocupa cu vânzarea de droguri întrucât la 15 mai 2007 apelase la acesta pentru cumpărarea de substanțe stupefiante pentru consumul propriu.
Din Olanda, inculpații au cumpărat 150 grame de mugur de cannabis, întorcându-se spre România.
În țară, în municipiul Piatra-Neamț, motivul deplasării celor doi în Olanda era cunoscut; mărturie stau procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul V.A., de pe telefonul inculpatului C.C.M., cu diferiți consumatori de droguri care se interesau de data întoarcerii lor în oraș. Prietena inculpatului C.C.M., martora R.M., i-a trimis acestuia un mesaj și i-a dat un telefon, cerându-i să intre în țară curat, cunoscând că acesta este consumator de droguri.
Pe traseul de întoarcere în țară, inculpații au rămas fără carburant și, având nevoie de bani, l-au contactat pe martorul G.A. (consumator și dealer de droguri, mijlocitorul obținerii sumei de bani necesare deplasării) care a trimis 100 euro, prin W.U., pe numele lui C.C.M.
Toate acestea demonstrează implicarea deplină a inculpatului C.C.M. în acțiunea de deținere și introducere ilegală în țară de droguri de risc, el însuși interesat în procurarea substanțelor stupefiante al căror consumator era.
Inculpatul a consimțit să i se alăture lui V.A. în această deplasare, asigurând mijlocul de transport, punând la dispoziție propriul telefon pentru comunicare și ținerea legăturii cu dealerii și consumatorii din țară, însoțindu-l la procurarea drogurilor, consumând împreună cannabis într-un caffe-shop, astfel că deplasarea sa în Olanda nu a avut deloc un caracter inocent, astfel cum încearcă acesta să susțină prin motivele de recurs.
La toate aceste dovezi se adaugă declarațiile inculpatului V.A. care a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, arătând modul în care acestea au fost comise.
Pe raza orașului Bicaz, autoturismul în care se aflau inculpații a fost oprit în trafic, iar la controlul efectuat s-au găsit droguri ambalate în pungi. În urma analizelor de laborator, s-a constatat că era o cantitate de 143,8 grame de cannabis sativa conținând substanța psihotropă tetrahidrocannabinol, substanță care este inclusă în tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000.
În mod întemeiat, evaluând și interpretând probele în mod logic, instanțele au stabilit vinovăția inculpatului C.C.M. cu privire la săvârșirea celor două infracțiuni reținute în sarcina sa, astfel că, în cauză neexistând temeiuri de achitare, Înalta Curte va respinge ca nefondate criticile formulate de inculpat cu privire la condamnarea sa.
În ceea ce privește temeiul de casare invocat în motivele de recurs și întemeiate pe dispozițiile art. 385 pct. 10 C. proc. pen., Înalta Curte constată că instanța s-a pronunțat asupra tuturor probelor administrate și asupra cererilor inculpatului, înlăturarea unor probe ca fiind nesincere fiind argumentată și stabilită în urma evaluării întregului material al cauzei.
Cu privire la individualizarea pedepsei, Înalta Curte constată că instanțele au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 și art. 52 C. pen.
S-a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârșite și care se constituie în infracțiuni de pericol, cu potențial de afectare a stării de sănătate a populației prin înlesnirea accesului la consumul de droguri.
Totodată, s-a avut în vedere persoana inculpatului, datele ce îl caracterizează (student, fără antecedente penale), conduita procesuală nesinceră.
Inculpatului i s-au aplicat circumstanțe atenuante, reducându-i-se pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege; coborârea pedepsei sub cuantumul stabilit nu este nici justificată, nici oportună, sub aspectul necesității asigurării scopului punitiv-educativ al sancțiunii penale.
Așa fiind, constatând că pedeapsa aplicată inculpatului este necesară și suficientă reeducării sale, Înalta Curte va respinge ca nefondat și acest motiv de recurs.
Cât privește susținerea recurentului că fapta sa ar putea constitui cel mult o abatere, Înalta Curte constată că inculpatul a comis două infracțiuni cu real pericol social și care nu pot fi asimilate faptelor din afara sferei penale.
Este adevărat că pericolul social al celor două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului este diferit și acest lucru rezultă și din tratamentul juridic stabilit de legiuitor pentru fiecare dintre ele, evidențiat și de modul de individualizare a pedepselor stabilite de instanță pentru fiecare faptă, în parte.
În timp ce introducerea de droguri de risc în țară este o infracțiune cu periculozitate la scară națională, al cărei potențial de punere în primejdie a sănătății populației este de netăgăduit, deținerea de droguri de risc în vederea consumului propriu constituie o infracțiune care periclitează viața, sănătatea persoanei deținătoare a substanțelor stupefiante, dar raportarea numai la un anume individ nu lipsește automat fapta de pericol social, valorile sociale reprezentate de persoana acestuia trebuind a fi ocrotite cu același respect și responsabilitate socială.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu până la prezentarea apărătorului ales al inculpatului se va avansa din fondul M.J.L.C.
Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C.M. împotriva Deciziei penale nr. 136 din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.