Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 192 din 19 iunie 2008 a Tribunalului Arad a fost condamnat inculpatul Ș.D.P. la:
- 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen., prin înlăturarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.;
- 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu;
- 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele, a aplicat pedeapsa cea mai grea de 9 (nouă) ani închisoare pe care a sporit-o cu 1 an, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 4 ani a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), dreptul de a fi ales, lit. b) C. pen.
Pe perioada și în condițiile art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), dreptul de a fi ales, lit. b) C. pen.
A dedus prevenția de la 5 iulie 2007 și a menținut starea de arest a inculpatului.
2. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a), b) C. pen., a condamnat pe inculpatul H.F. la:
- 7 (șapte) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 4 ani a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), dreptul de a fi ales, lit. b) C. pen.
În baza art. 211 alin. (1), alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen., art. 37 lit. a), b) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu, a condamnat pe același inculpat, la 10 (zece) ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (1), alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a), b) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu, a condamnat pe același inculpat la 9 (nouă) ani închisoare.
În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a), b) C. pen., prin schimbarea încadrării din rechizitoriu, ca urmare a înlăturării art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe același inculpat la 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele, a aplicat pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani închisoare pe care a sporit-o cu 1 an, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 11 (unsprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 4 ani a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), dreptul de a fi ales, lit. b) C. pen.
A menținut liberarea condiționată în privința restului de pedeapsă de 470 zile neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1089 din 29 sept. 2003 a Judecătoriei Arad.
Pe perioada și în condițiile art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), dreptul de a fi ales, lit. b) C. pen.
3. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe inculpatul F.P.C. la:
- 6 (șase) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 4 ani a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), dreptul de a fi ales, lit. b) C. pen.
În baza art. 194 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării din rechizitoriu, ca urmare a înlăturării art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe același inculpat la 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (1), alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu, a condamnat pe același inculpat la 9 (nouă) ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (1), alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu, a condamnat pe același inculpat la 8 (opt) ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele, a aplicat pedeapsa cea mai grea de 9 (nouă) ani închisoare pe care a sporit-o cu 1 an, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 4 ani a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), dreptul de a fi ales, lit. b) C. pen.
Pe perioada și în condițiile art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), dreptul de a fi ales, lit. b) C. pen.
A menținut dispozițiile mandatului de arestare preventivă.
4. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul Ș.G. la:
- 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 4 ani a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), dreptul de a fi ales, lit. b) C. pen.
În baza art. 194 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării din rechizitoriu, ca urmare a înlăturării art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe același inculpat la 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, a aplicat pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pe care a sporit-o cu 1 an, inculpatul urmând să execute 6 (șase) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), dreptul de a fi ales, lit. b) C. pen.
Pe perioada și în condițiile art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
A dedus prevenția de la 20 iulie 2007 și a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul Ș.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b), c) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b), c) C. pen. așa cum a fost schimbată încadrarea juridică din rechizitoriu.
A admis acțiunea civilă formulată de părțile civile I.O. și C.O. și a obligat, în solidar pe inculpații Ș.D., H.F. și F.P.C. să plătească fiecărei părți civile suma de 4500 euro sau echivalentul în lei la data executării sentinței și 20000 lei daune morale.
A menținut sechestrul asigurător instituit prin procesul verbal din 5 iulie 2007 asupra autoturismului marca M.B. proprietatea lui Ș.D. și depus la I.P.J. Arad.
Pentru a pronunța această sentință penală prima instanță a reținut următoarele: prin rechizitoriul nr. 40D/P/2007 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Arad, înregistrat la această instanță la 4 ianuarie 2008, au fost trimiși in judecată inculpații Ș.D.P., Ș.G., H.F. și F.P.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. a), b) și c) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se că inculpații au constituit și au sprijinit un grup infracțional în scopul comiterii infracțiunilor de șantaj prin pretinderea, prin amenințări cu moartea si violențe fizice, de la părțile vătămate I.O. și C.A., în perioada ianuarie 2005-martie 2007și tâlhărie prin deposedarea în aceeași perioadă a acelorași părți vătămate în baza aceleiași rezoluții infracționale de suma de 6000 euro, bijuterii, telefoane mobile.
Părțile vătămate I.O. și C.A. s-au constituit părți civile, solicitând obligarea inculpaților, în solidar, la plata sumei de 30.000 euro reprezentând despăgubiri materiale și morale.
Inculpații Ș.D.P., Ș.G. și H.F. nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși in judecată, inculpatul F.P.C. neputând fi audiat nici in faza de urmărire penală, nici în instanță.
Prin sentința penală nr. 322 din 5 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad, definitivă prin Decizia penală nr. 1277/ R din 13 decembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara dosarul a fost restituit la D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Arad, deoarece s-a constatat nelegală sesizarea instanței, nefiind respectate dispozițiile legale privitoare la dreptul la apărare, deoarece materialul de urmărire penală nu a fost prezentat tuturor inculpaților, fiind încălcate dispozițiile art. 254 C. proc. pen. Urmare a acestei hotărâri s-a emis un nou rechizitoriu și s-a constatat că instanța a fost legal sesizată.
Instanța a constatat următoarele:
Partea vătămată I.O. a plecat în Spania în anul 2004 pentru a munci și s-a stabilit în localitatea Elche, unde l-a întâlnit pe inculpatul Ș.D. Acest inculpat, după câteva discuții cu partea vătămată, i-a pretins o „taxă de protecție” de 150 euro, sumă care trebuia plătită lunar, în caz contrar inculpatul Ș.D. amenințând partea vătămată cu moartea, astfel că aceasta, de teamă, i-a plătit lunar suma pretinsă. În luna martie 2006 a plecat în Spania și partea vătămată C.A., fratele părții vătămate I.O., s-a stabilit în locuința fratelui său. La scurt timp după ce a ajuns în Spania, C.A. s-a întâlnit cu inculpatul Ș., cu care este consătean și-l cunoștea cu porecla de P., iar acesta s-a interesat de situația lui în Spania, respectiv unde locuiește, ce face. După aceste discuții, cele două părți vătămate au fost căutate de inculpații Ș.D., H.F. și F.P., care i-au pretins și lui C.A. plata sumei de 150 euro lunar, atrăgându-i atenția că în cazul în care nu va plăti banii va fi omorât și că va fi ucisă și familia lui în România de către o „echipă” a lui. La sfârșitul anului 2006, cele două părți vătămate au decis să nu mai plătească banii pretinși cu titlu de taxă de protecție, hotărâre despre care l-au încunoștințat pe inculpatul Ș.D., care a început să le amenințe că vor suporta consecințele. În luna februarie 2007, la puțin timp după ce părțile vătămate au refuzat să plătească taxa, inculpații Ș.D., H.F. și F.P. au intrat în locuința părților vătămate și i-au pretins lui C.A., singurul care era acasă, suma de 1.000 euro, motivat că suma reprezintă cheltuielile pe care inculpatul Ș.D. le-a avut pentru aducerea în Spania a inculpatului Ș.G. Deoarece partea vătămată a refuzat, a fost bătută, iar la ordinul lui Ș.D. inculpatul H.F. a început să caute banii pe care i-a luat din camera lui C.A. La câteva zile după acest incident, inculpații Ș.D., H.F. și F.P. au pătruns cu forța în locuința părților vătămate cerându-le acestora toți banii. Părțile vătămate au fost bătute, tăiate cu cuțitul de către cei trei agresori care, căutând prin casă, au găsit suma de 5.000 euro pe care au luat-o, luând și telefoanele mobile ale părților vătămate. Urmare a agresiunii suferite, părțile vătămate au necesitat mai multe zile de îngrijiri medicale.
Părțile vătămate au sesizat autoritățile spaniole despre cele întâmplate, indicând ca autori persoane cărora nu le cunoșteau decât prenumele de D. și F., precizând că nu cunosc numele celui de-al treilea agresor.
În luna aprilie 2007, părinții părților vătămate au fost căutate de inculpatul Ș.G., care i-a anunțat că vine din partea lui Ș.D. și că în cazul în care părțile vătămate nu vor renunța la plângerea depusă la autoritățile spaniole vor fi ucise, precizând că Ș.D. are oameni care se ocupă cu colectarea de taxe de protecție și că nu e bine să „se pună rău cu el” pentru că le va face rău atât părților vătămate cât și familiei acestora.
La scurt timp părțile vătămate s-au reîntors în țară, au sesizat autoritățile despre cele întâmplate și au indicat ca autori ai faptelor pe inculpații pe care i-au recunoscut în fotografiile ce le-au fost prezentate.
Aceste împrejurări au fost reținute de instanță din declarațiile inculpaților, care se coroborează în parte cu declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor I.R., C.C., C.M., B.I., B.C., S.S., rapoartele de constatare medico-legale, planșele foto, procesul verbal de sesizare din oficiu.
Conform dispozițiilor art. 7 alin. (1) Legea nr. 39/2003 constituie infracțiune inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.
Din probele administrate rezultă că cei patru inculpați au făcut parte dintr-un grup organizat, care avea ca scop săvârșirea de infracțiuni respectiv de a încasa de la diferite persoane taxe de protecție. Cel care a inițiat și care coordona activitatea grupului a fost inculpatul Ș., care identifica persoanele de la care urma să se încaseze taxa de protecție, lua legătura cu acestea și le atrăgea atenția asupra consecințelor neplății sumei pretinse. La acest grup au aderat și inculpații H.F. și F.P.C., care aveau rolul, alături de inculpatul Ș., de a intimida victimele prin acte de agresiune fizică. Inculpatul Ș.G. a sprijinit acest grup, transmițând amenințări familiei părților vătămate și arătându-le care sunt consecințele pentru părțile vătămate și pentru familia lor în caz că cele cerute de inculpatul Ș., respectiv de a se renunța la plângerea depusă nu vor fi îndeplinite, astfel că instanța a reținut în sarcina celor patru inculpați săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.
Conform art. 194 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de șantaj constrângerea unei persoane prin violență sau amenințare să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos pentru sine sau pentru altul.
Din probele administrate rezultă că inculpații Ș.D., H.F. și F.P. au constrâns părțile vătămate prin amenințări, să plătească lunar o taxă de protecție, iar inculpatul a constrâns părțile vătămate, prin amenințările transmise familiei lor, să renunțe la sesizarea organelor judiciare, astfel că s-a reținut în sarcina fiecărui inculpat săvârșirea infracțiunii de șantaj prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen. Instanța a înlăturat din încadrarea juridică stabilită prin rechizitoriu dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., apreciind că inculpații au exercitat constrângerea, prin amenințări o singură dată, atunci când li s-a pus în vedere că vor trebui să plătească pe viitor „taxa de protecție”, plata ulterioară a sumelor pretinse făcându-se datorită temerii insuflate de amenințări.
Conform dispozițiilor art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen., constituie infracțiunea de tâlhărie furtul săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra când tâlhăria este săvârșită în timpul nopții, într-o locuință, de două sau mai multe persoane, având asupra lor o armă.
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpații Ș.D., H.F. și F.P.C. au sustras de la partea vătămată C.A. sume de bani și bunuri în mod repetat, exercitând violențe asupra acesteia, prin folosirea unor arme albe – cuțite – în baza aceleiași rezoluții infracționale, iar de la partea vătămată I.O., în aceleași condiții, o sumă de bani, astfel că s-a reținut în sarcina acestor trei inculpați, prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu, săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, una prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și una prevăzută de art. 211 alin. (1), al.21 lit. a), b), c) C. pen., înlăturând totodată și dispozițiile alin. (2) lit. b) C. pen., neexistând nici o dovadă că fapta a fost săvârșită pe timp de noapte.
Întrucât din probele administrate nu rezultă că inculpatul Ș.G. ar fi participat la vreuna din infracțiunile de tâlhărie instanța, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. pen., a achitat pe acest inculpat de sub învinuirea de a fi săvârșit infracțiunile de tâlhărie.
La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al fiecărei infracțiuni rezultat din modul și împrejurările în care au fost săvârșite infracțiunile, consecințele faptelor, persoana inculpaților, conduita lor in timpul procesului penal.
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de fiecare din părțile vătămate constituite părți civile, instanța a apreciat că aceasta a fost dovedită cu privire la suma de 1.500 euro plătită de acestea cu titlu de taxă de protecție și 3.000 euro sustrași, astfel că instanța, în baza dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., art. 998 și art. 1003 C. civ., a obligat în solidar inculpații Ș., H. și F. la plata către fiecare parte civilă a sumei de 4.500 euro sau echivalentul în lei la data executării sentinței.
Instanța a apreciat că datorită suferințelor cauzate părțile vătămate sunt îndreptățite și la repararea prejudiciului moral suferit și a obligat aceiași inculpați, în solidar, la plata către fiecare parte civilă a sumei de 20000 lei cu titlu de daune morale.
În vederea garantării reparării prejudiciului s-a menținut sechestrul asigurător instituit prin procesul verbal din 5 iulie 2007 asupra autoturismului marca M.B., proprietatea inculpatului Ș.D. și depus la I.P.J. Arad.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpații Ș.D.P., Ș.G., H.F., F.P.C. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.
Inculpații au criticat sentința penală apelată întrucât în mod greșit s-a dispus condamnarea lor.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, inculpatul H.F. precizează că nu a săvârșit infracțiunile reținute în seama sa prin rechizitoriu, în luna mai 2006 liberându-se din penitenciar, iar probele au fost administrate cu încălcarea dispozițiilor art. 6 din C.E.D.O.
Inculpatul Ș.G., prin concluziile scrise, a precizat că nu are nici o participație penală, iar la venirea sa în țară, în autogară, inculpatul Ș. a amenințat părțile vătămate I. și C., iar „când mi-au zis că eu nu am nici o vină pentru că li s-a întâmplat copiilor acestora, inculpatul Ș. s-a înfuriat și mi-a zis să le spun, căci în caz că nu-și retrag plângerea împotriva lui îi trimite acasă bucăți”, iar la locuința părților vătămate – din România – s-a deplasat împreună cu P.G. – cumnatul său, la insistențele acestuia, pentru a-și dovedi nevinovăția, solicitând reducerea pedepsei la cuantumul celei deja executată.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, inculpatul Ș.P. a precizat că se impune pe fond achitarea sa, în temeiul prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la prevederile art. 10 lit. b) C. proc. pen., pentru infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, iar în ceea ce privește infracțiunea de șantaj, a recunoscut o singură infracțiune, respectiv când a pretins suma de 1.000 euro de la părțile vătămate, sub aspectul recuperării cheltuielilor ocazionate de aducerea în Spania a inculpatului Ș.G., solicitând aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, inculpatul precizează că prin rechizitoriu se reține perioada ianuarie 2005 - martie 2007, inculpatul H.F. aflându-se în Penitenciarul Arad în perioada 17 mai 2005 - 03 mai 2006.
Referitor la infracțiunile de tâlhărie – două fapte – inculpatul solicită achitarea sa, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la prevederile art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Inculpatul F.P.C. nu și-a motivat apelul.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad a criticat sentința penală apelată pentru nelegalitate, întrucât se impunea schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de șantaj, prevăzute de art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în două infracțiuni de șantaj, prevăzute de art. 194 alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) C. pen.
Sentința penală apelată a mai fost criticată și pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit din infracțiunea de tâlhărie a fost înlăturată dispoziția lit. b)1 – faptă săvârșită pe timp de noapte, iar pentru inculpatul Ș.G. se impunea schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu la două infracțiuni de tâlhărie și achitarea inculpatului, pentru ambele infracțiuni, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la prevederile art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 146 din 23 octombrie 2008 a Curții de Apel Timișoara s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații Ș.D.P., Ș.G., H.F. și F.P.C. împotriva sentinței penale nr. 192 din 19 iulie 2008 a Tribunalului Arad.
S-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva aceleiași sentințe, care a fost desființată și rejudecând:
S-au descontopit pedepsele principale rezultante aplicate inculpaților Ș.D.P., H.F., F.P.C., Ș.G. în pedepsele componente, repunându-le în individualitatea lor.
În temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. (2) C. pen., cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., în două infracțiuni de șantaj, prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., pentru toți inculpații, pentru inculpatul H.F., cu aplicarea și a prevederilor art. 37 lit. a) și b) C. pen.
În temeiul prevederilor art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea în formă continuată a două infracțiuni de șantaj, a fost condamnat inculpatul Ș.D.P. la două pedepse de câte 3 ani închisoare.
În temeiul prevederilor art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen., cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea în formă continuată a două infracțiuni de tâlhărie, a fost condamnat același inculpat la două pedepse de câte 9 ani închisoare.
În temeiul prevederilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit aceste pedepse cu pedeapsa principală de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală apelată pentru săvârșirea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, pedeapsă ce a fost menținută, urmând ca inculpatul Ș.D.P. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, pedeapsa rezultantă principală de 10 (zece) ani închisoare, în regim de detenție.
S-au menținut nemodificate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelată cu privire la acest inculpat.
În temeiul prevederilor art. 350 C. proc. pen., art. 160b C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul prevederilor art. 88 C. pen., s-a dedus în continuare din durata pedepsei, arestul preventiv de la pronunțarea sentinței penale apelată, la zi.
În temeiul prevederilor art. 194 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a), b) C. pen., pentru săvârșirea a două infracțiuni de șantaj, a fost condamnat inculpatul H.F., la două pedepse de câte 3 ani închisoare, infracțiuni săvârșite în formă continuată.
În temeiul prevederilor art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen., cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a), b) C. pen., pentru săvârșirea în formă continuată a două infracțiuni de tâlhărie a fost condamnat același inculpat, la două pedepse de câte 10 ani închisoare:
În temeiul prevederilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit aceste pedepse cu pedeapsa principală de 7 ani închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală apelată, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, pedeapsă ce a fost menținută, urmând a fi executată pedeapsa mai grea, aceea de 10 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, deci pedeapsa rezultantă de 11 (unsprezece) ani închisoare în regim de detenție.
S-au menținut nemodificate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelată cu privire la acest inculpat și s-a constatat că acesta este arestat în altă cauză.
În temeiul prevederilor art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea în formă continuată a două infracțiuni de șantaj, a fost condamnat inculpatul F.P.C. la două pedepse a câte 3 ani închisoare.
În temeiul prevederilor art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen., cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, săvârșite în formă continuată, a fost condamnat același inculpat la două pedepse de câte 9 ani închisoare.
În temeiul prevederilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele cu pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală apelată, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, urmând a fi executată pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, deci pedeapsa rezultantă de 10 (zece) ani închisoare, în regim de detenție, ca pedeapsă principală.
S-au menținut nemodificate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelată cu privire la acest inculpat.
În temeiul prevederilor art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea a două infracțiuni de șantaj, a fost condamnat inculpatul Ș.G. la două pedepse a câte 6 luni închisoare.
În temeiul prevederilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit aceste pedepse cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală apelată, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, pedeapsă ce a fost menținută, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, deci pedeapsa rezultantă de 6 (șase) ani închisoare, în regim de detenție.
În temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la prevederile art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea în formă continuată a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen., cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen.
S-au menținut nemodificate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, cu privire la acest inculpat.
În temeiul prevederilor art. 350 C. proc. pen., art. 160b C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului Ș.G., iar în temeiul prevederilor art. 88 C. pen., s-a dedus în continuare din durata pedepsei aplicată acestuia, arestul preventiv de la data pronunțării sentinței penale apelată la zi.
S-au menținut nemodificate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelată cu privire la despăgubirile civile, sechestrul asigurător, cheltuielile judiciare, pedepsele accesorii și complementare aplicate fiecărui inculpat, precum și dispozițiile nemodificate prin prezenta decizie penală.
Instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:
Din declarația dată în faza cercetării judecătorești, existentă la filele 76, 77 dosar prima instanță, inculpatul Ș.G. precizează: „ocazie cu care am întâlnit cele două părți vătămate, care mi-au spus că Ș.le-a luat 1.000 euro motivat cu aceea că el m-a adus în Spania și că acea sumă reprezintă cheltuielile pe care Ș. le-a avut cu mine pentru a mă aduce acolo. Îmi amintesc că C. era lovit și cei doi mi-au arătat că sunt bătuți și prezintă urme de tăieturi și arsuri cu țigara și mi-au spus că după ce au fost căutați de Ș., persoana care l-a însoțit pe acesta a revenit cu altă persoană și i-au bătut, provocând rănile pe care mi le-au arătat și le-am luat suma de aproximativ 5.000 euro, actele, telefonul mobil și ceva bijuterii”, în continuarea aceleași declarații, inculpatul precizând: „După sărbătorile de Paști eu m-am reîntors în Spania și când am aflat de la familie că Ș. a fost arestat și eu sunt căutat de organele de poliție, m-am reîntors în țară și m-am prezentat la organele de poliție”.
Această declarație se coroborează cu declarațiile părților vătămate, în declarația de la fila 46 dosar de urmărire penală, partea vătămată C.A. precizând: „La începutul lunii martie 2007, când a venit după taxa de protecție, i-am spus lui D. (Ș.D. – s.a), împreună cu fratele meu, că nu-i vom mai da bani de protecție, pentru că i-am dat prea mulți. La un moment dat a sunat cineva la ușă. Am deschis, moment în care l-am văzut pe D. însoțit de doi bărbați. Am încercat să închid ușa, însă D. a și intrat cu forța înăuntru însoțit de ceilalți doi bărbați. Pe unul dintre aceștia îl chema F.”.
Aceste declarații coroborate stabilesc perioada săvârșirii infracțiunilor, respectiv luna martie 2007 și participația penală a inculpaților Ș., H. (persoana cu prenumele F. la care se referă partea vătămată), cel de-al doilea bărbat care-l însoțea pe D. (Ș.D.), alături de inculpatul H.F. fiind inculpatul F.F.C.
Coroborarea acelorași declarații înlătură și criticile formulate de inculpatul H.F., cu privire la imposibilitatea sa de a săvârși infracțiunile întrucât se afla în penitenciar, perioada de detenție fiind cuprinsă între 17 mai 2005 - 03 mai 2006, infracțiunile fiind săvârșite în anul 2007.
În continuarea aceleiași declarații – fila nr. 46 dosar urmărire penală – aceeași parte vătămată precizează: „Arăt faptul că momentul în care D., F. și celălalt bărbat au intrat peste mine în apartament, D. mi-a spus că trebuie să-i dau 1.000 euro, deoarece atât a cheltuit el pentru ca să-l aducă pe Ș. în Spania pentru a-l face membru al grupului său. - I-am spus că nu am de unde să-i dau acești bani, în acel moment D. i-a spus lui F. și celuilalt bărbat să mă facă să le dau banii. Aceștia au început să mă bată, iar la un moment dat a început și D. să dea în mine. F. a început să caute prin casă și a găsit 1.000 euro pe care-i țineam într-o noptieră. I-am spus lui D. că a găsit 1000 euro, a venit la el și i-a dat banii pe care acesta i-a luat și i-a băgat într-un buzunar, după care a plecat - la o jumătate de oră a venit și fratele meu acasă găsindu-mă întins pe jos și plin de sânge. Fratele meu i-a răspuns că nu avem bani, moment în care D. i-a spus bărbatului care-l ținea, să-l taie. Acesta l-a tăiat pe fratele meu cu cuțitul pe piciorul drept la zona genunchiului. I-am spus că nu am bani moment în care F. m-a tăiat pe mâna stângă, partea din față jos. După ce m-a tăiat, F. mi-a cerut din nou bani, în caz contrar, mi-a spus că mă omoară. La un moment dat, F. a găsit 5.000 euro, pe care îi aveam ascunși sub o saltea într-un pat. A luat banii și i-a dat lui D. F. ducându-mă pe mine cu cuțitul la gât. Totodată D. i-a spus fratelui meu să-i dea inelele de aur pe care le avea pe degete, altfel i le taie. Fratele meu i-a dat inelele de aur pe care le avea pe degete, lanțul de la gât și brățara, toate din aur, lui D. Apoi D. i-a spus lui F. să mă ducă în baie și să mă bată” ceea ce dovedește evident participația penală a inculpaților F., H., Ș., cruzime dovedită de aceștia, modul absolut inuman în care s-au comportat față de părțile vătămate, compatrioți ai lor, situați departe de țară și părinți, pentru a câștiga prin muncă, bani de care inculpații i-au deposedat în modalitatea mai sus descrisă.
Violențele exercitate asupra părților vătămate de către inculpați în realizarea rezoluției infracționale sunt evidențiate și de planșele foto existente la dosar.
Vinovăția inculpaților a fost corect reținută de prima instanță, pedepsele aplicate au fost corect individualizate, astfel că apelurile au fost respinse ca nefondate.
Criticile formulate de procuror prin apelul declarat sunt fondate pentru următoarele motive:
Probele administrate în cauză dovedesc existența a două părți vătămate, atât în ceea ce privește infracțiunea de șantaj, cât și în ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie, astfel că încadrarea juridică legală o constituie câte două infracțiuni de șantaj în formă continuată și câte două infracțiuni de tâlhărie, în formă continuată, prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., astfel că în temeiul prevederilor art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., apelul declarat de procuror a fost admis, sentința penală apelată a fost desființată și s-a dispus rejudecarea cauzei.
Întrucât din probele administrate în cauză rezultă că infracțiunile de tâlhărie au fost săvârșite pe timp de noapte, sunt întemeiate și criticile privind greșita înlăturare a lit. a) a art. 211 C. pen., critici formulate de procuror.
La individualizarea pedepselor aplicate fiecărui inculpat s-au avut în vedere împrejurările săvârșirii infracțiunilor, comportarea inculpaților, dispozițiile părții generale a codului penal.
Cererea apărătorului și a inculpatului Ș.G. cu privire la suspendarea condiționată a executării pedepsei va fi respinsă avându-se în vedere modalitatea săvârșirii infracțiunilor, scopul urmărit și faptul că scopul educativ al pedepsei nu poate fi atins decât prin privarea de libertate a inculpatului.
Cu privire la excepțiile invocate de inculpați prin apărătorii aleși se va reține că ele au fost în mod corect respinse de instanța de fond. Audierea inculpatului F. în apel nu a fost posibilă, nefiind prezent.
Concluziile apărării privind nulitatea actului de sesizare constând în confirmarea rechizitoriului da către procurorul care a întocmit rechizitoriul anterior restituirii cauzei, au fost respinse, întrucât un astfel de motiv de incompatibilitate nu este prevăzut de codul de procedură penală.
Împotriva Deciziei penale nr. 146 din 23 octombrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpații Ș.P.D., H.F. și Ș.G.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara critică hotărârea pentru nelegalitate sub două aspecte:
1. Greșita încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpați prin aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., atât în ceea ce privește infracțiunea de șantaj, cât și cea de tâlhărie.
Din probele administrate rezultă că inculpații au săvârșit infracțiunea de șantaj față de ambele părți civile, precum și un act de tâlhărie asupra părții civile I.O., iar față de C.A. au comis două acte de tâlhărie la un interval scurt de timp.
Pentru o soluționare legală a cauzei de impune înlăturarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. din încadrarea juridică a faptelor de șantaj, prev. de art. 194 alin. (1) C. pen.
De asemenea, în mod greșit instanța de apel i-a condamnat pe inculpații Ș.D.P., H.F. și F.P.C. la două pedepse pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., deși cu privire la partea civilă I.O., atât rechizitoriul cât și sentința fondului rețin comiterea unui singur act material, deci o singură faptă de tâlhărie.
2. În mod greșit nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. față de inculpatul Ș.G. pentru infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen.
Inculpatul Ș.G. este recidivist, în condițiile recidivei prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., iar starea de recidivă nu s-a reținut decât pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, fiind omisă aplicabilitatea sa și în raport cu infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen.
Cu privire la acest inculpat este de observat că în măsura în care se menține condamnarea de 6 luni închisoare pentru o singură infracțiune de șantaj, pedeapsa rezultantă aplicată de prima instanță este nelegală, întrucât depășește cumulul aritmetic.
Inculpatul Ș.D.P. a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1) și 21 lit. a), b), c) C. pen., precum și două infracțiuni de șantaj.
În motivarea recursului se arată de către inculpat că singura infracțiune dovedită este aceea de șantaj (parte vătămată fiind C.A.), toate celelalte infracțiuni nefiind probate, întrucât la datele la care se presupune că ar fi fost comise acestea, în locuința părților vătămate nu a fost de față nicio persoană care să fie ulterior identificată de anchetatori și audiată în calitate de martor.
Inculpatul Ș.P.D. solicită achitarea sa pentru săvârșirea tuturor infracțiunilor ce i s-au reținut în sarcină, cu excepția infracțiunii de șantaj pentru care solicită aplicarea unei pedepse egală cu perioada executată.
Inculpatul H.F. a solicitat în recursul său reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b), c) C. pen. și reducerea pedepselor aplicate, pe care le consideră prea aspre.
Inculpatul Ș.G. a criticat hotărârile atacate pentru netemeinicie, solicitând achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
În motivarea recursului său, inculpatul Ș.G. a arătat că instanțele nu au confirmat participarea sa la vreuna din activitățile desfășurate de ceilalți trei inculpați și nici împrejurarea că ar fi cunoscut pe altcineva în afară de Ș.D., care îi era consătean.
În ceea ce privește infracțiunea de șantaj, inculpatul susține că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acesteia nici sub aspect obiectiv, nici subiectiv.
În drept, au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14, 17 și 18 C. proc. pen.
Examinând recursurile declarate în cauză, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că numai recursul declarat de procuror este întemeiat, pentru considerentele ce se vor arăta:
1. Referitor la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Prin rechizitoriul nr. 40D/P/2007 din 4 ianuarie 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Arad au fost trimiși în judecată inculpații Ș.D.P., H.F., Ș.G. și F.P.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) și b) C. pen. pentru inculpatul H.F. și respectiv art. 37 lit. b) C. pen. pentru inculpatul Ș.G.
Ambele instanțe au stabilit corect situația de fapt, însă nu au făcut o încadrare juridică corespunzătoare, hotărârile fiind supuse casării în baza art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
Din probele administrate rezultă că partea vătămată I.O. a plecat în Spania în cursul anului 2004, unde l-a întâlnit pe inculpatul Ș.P.D. Acesta i-a pretins părții vătămate o taxă de protecție de 150 euro lunar, în caz de neplată a acesteia, inculpatul amenințând-o cu moartea pe partea vătămată, care de teamă i-a plătit inculpatului suma respectivă de bani.
În luna martie 2006, fratele părții vătămate I.O., C.A. a plecat în Spania, stabilindu-se în localitatea Elche la locuința fratelui său.
După ce în prealabil partea vătămată C.A. s-a întâlnit cu inculpatul Ș., care s-a interesat de situația sa în Spania, cele două părți vătămate au fost căutate de inculpații Ș.D., H.F. și F.P., care i-au pretins și lui C.A. 150 euro lunar cu titlu de taxă de protecție, amenințându-l că în cazul în care nu va plăti va fi omorât atât el, cât și familia acestuia din România.
Pentru a încasa taxa de protecție, inculpatul Ș.D. venea însoțit de alte 2-3 persoane, printre care inculpații H.F. și F.P.C., iar după ce luau banii le amenințau pe părțile vătămate pentru ca acestea să nu se răzgândească și să nu achite banii în continuare.
La începutul anului 2007, părțile vătămate au hotărât să nu mai plătească taxa de protecție, comunicându-i acest fapt inculpatului Ș.D., care le-a amenințat că vor suporta consecințele.
În cursul lunii martie 2007, inculpații Ș.D.P., H.F. și F.P.C. au pătruns în locuința părților vătămate, unde se afla doar partea vătămată C.A., pretinzându-i acestuia suma de 1.000 euro, reprezentând cheltuieli pe care inculpatul Ș. le-a făcut pentru aducerea în Spania a inculpatului Ș.G.
Întrucât partea vătămată a refuzat să le dea banii, aceasta a fost bătută, iar la ordinul inculpatului Ș.D., inculpatul H.F. a căutat banii în camera părții vătămate, luând suma de 1.000 euro.
La câteva zile, aceiași inculpați au pătruns cu forța în locuința părților vătămate, cerându-le acestora toți banii.
În această împrejurare, părțile vătămate au fost bătute, tăiate cu cuțitul de către inculpați, care și-au însușit suma de 5.000 euro pe care au găsit-o în locuința părților vătămate, precum și telefoanele mobile ale acestora.
Părțile vătămate au prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu corp tăietor-înțepător și au necesitat pentru îngrijire 9 zile în cazul părții vătămate I.O. și 6-7 zile în cazul părții vătămate C.A.
Inculpatul Ș.G., în luna aprilie 2007, a mers la domiciliul părinților părților vătămate, spunându-le că vine din partea inculpatului Ș.D. și amenințându-i că în ipoteza în care părțile vătămate nu își vor retrage plângerea depusă la autoritățile spaniole îi vor omorî. Inculpatul le-a mai precizat că inculpatul Ș.D. are oameni care se ocupă cu colectarea taxelor de protecție și nu e bine să „se pună rău cu el”, pentru că le va face rău atât părților vătămate, cât și familiilor acestora.
Instanța de apel a făcut o încadrare juridică necorespunzătoare, prin reținerea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., în ceea ce privește infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. și tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen. săvârșită asupra părții vătămate I.O.
Infracțiunea de șantaj este o infracțiune comisivă ce presupune o restrângere a libertății psihice a persoanei și se consumă în momentul în care s-a produs acțiunea de constrângere a voinței victimei, în vederea satisfacerii pretențiilor făptuitorului.
În ipoteza în care făptuitorul a constrâns victima prin acte repetate există o singură infracțiune de șantaj.
În speță, inculpații Ș.D., H.F. și F.P.C. le-au amenințat cu moartea pe părțile vătămate I.O. și C.A., determinându-le în acest mod să achite „taxa de protecție”, iar în cazul inculpatului Ș.G. acțiunea de constrângere a părților vătămate a constat în amenințările cu moartea transmise familiei acestora, în scopul de a renunța la plângerea depusă la autoritățile spaniole.
De asemenea, din declarațiile părților vătămate rezultă că în Spania, din „ordinul” inculpatului Ș.D., inculpatul Ș.G., însoțit de o altă persoană, a mers la un bar, unde în prezența părții vătămate C.A. i-a solicitat numitului S. „taxa de protecție”, iar pentru a-l determina să o plătească, inculpatul Ș. i-a aplicat o lovitură cu o sticlă în cap acestuia.
În ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie, dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. nu pot fi reținute și în cazul infracțiunii comisă asupra părții vătămate I.O., întrucât așa cum s-a expus, împotriva acesteia inculpații Ș.D., H.F. și F.C. nu au săvârșit mai multe acte materiale.
Cel de-al doilea motiv de recurs invocat de parchet este întemeiat, inculpatul Ș.G. săvârșind infracțiunile reținute în sarcina sa în prezenta cauză în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., agravantă reținută doar pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, nu și pentru cea de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen.
Față de aspectele arătate, recursul declarat de parchet urmează a fi admis, cu consecința schimbării încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților și reținerea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. în ceea ce îl privește pe inculpatul Ș.G.
2. Recursurile declarate de inculpații Ș.D.P., H.F. și Ș.G. sunt nefondate.
Din ansamblul probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și la cercetarea judecătorească, rezultă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost condamnați, astfel că dispozițiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. nu sunt incidente.
Declarațiile părților vătămate I.O. și C.A. se coroborează cu declarațiile martorilor I.R., C.C., C.M., B.I., S.S., B.C., cu concluziile rapoartelor de constatare medico-legală, planșele foto existente la dosar, declarațiile inculpaților Ș.D. și Ș.G.
Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 rezultă din probele administrate că inculpații, împreună cu alte persoane, făceau parte dintr-un grup infracțional organizat, ce avea ca scop săvârșirea infracțiunilor de șantaj și tâlhărie pentru obținerea de beneficii financiare.
Inculpatul Ș.D.P. a fost cel care a inițiat grupul infracțional, ulterior coordonând activitatea acestuia, prin identificarea persoanelor de la care urma să perceapă taxa de protecție, stabilirea legăturii cu acestea, amenințarea cu consecințele pe care le-ar avea refuzul plății.
La acest grup au aderat inculpații H.F. și F.P.C. care, alături de inculpatul Ș., intimidau victimele prin acte de agresiune fizică.
Inculpatul Ș.G. a sprijinit grupul infracțional prin transmiterea de amenințări familiei părților vătămate, din partea inculpatului Ș., asupra consecințelor pe care le-ar avea asupra părților vătămate și familiei acestora, împrejurarea de a nu retrage plângerea formulată în Spania.
Partea vătămată I.O. declară că în luna decembrie 2004 a fost vizitat la locuința sa din Elche - Spania de inculpatul Ș.D., D., pe care îl cunoștea din România.
În prezența prietenei sale - martora S.S., inculpatul i-a solicitat o taxă de protecție de 150 euro pe lună, amenințându-l că dacă nu îi dă bani „au două echipe de prieteni, una în Spania și una în România, cu care va veni și ne va omorî pe mine și pe prietena mea în Spania, precum și familia mea din Mocea România”.
Întrucât îl cunoștea pe inculpat din România ca fiind o persoană periculoasă, partea vătămată, fiindu-i frică, a acceptat să-i plătească lunar acestuia 150 euro.
Declarațiile părții vătămate sunt confirmate de declarațiile martorei S.S.
De asemenea, părțile vătămate au declarat constant pe parcursul procesului penal modalitatea în care inculpatul Ș. l-a constrâns pe C.A. să plătească taxa de protecție, faptul că acesta venea să încaseze banii însoțit de inculpații H.F. și F.C. și de alte persoane, împrejurare în care, prin violență, părțile vătămate au fost deposedate de bani de cei trei inculpați.
Din declarațiile părților vătămate rezultă că inculpatul Ș.D. era cel care conducea grupul de agresori și care „ordona” fiecăruia ce să facă.
Martora I.R. arată că, la sosirea în țară, inculpatul Ș.G. i-a spus că inculpatul Ș. „este foarte puternic, are o adevărată organizație care se ocupă de droguri, furturi de mașini și face orice pentru a obține bani și ne sfătuiește să nu ne punem rău cu el”.
În același sens sunt și declarațiile martorului C.C., inculpatul Ș. spunându-le că inculpatul Ș. se ocupă de colectarea de taxe de protecție și nu trebuie să „se pună rău cu el” pentru că le va face rău.
Inculpatul Ș.D. recunoaște că a primit suma de 1.000 euro de la C.A., însă neagă că l-ar fi constrâns în vreun fel pe acesta, susținere ce este contrazisă de declarațiile părților vătămate, ale martorilor, declarația inculpatului Ș. căruia părțile vătămate i-a relatat modalitatea în care au fost deposedate de bani, inculpatul observând personal că acestea prezentau urme de lovituri.
Este real că agresarea părților vătămate și deposedarea acestora nu a fost săvârșită în prezența altor persoane, martorii aflând de la acestea despre incidente, însă aceasta nu înseamnă că nu există probe care să dovedească participarea sa la comiterea infracțiunilor, așa cum susține inculpatul Ș.D., din coroborarea tuturor probelor administrate rezultând fără dubiu că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost condamnat.
Recursul declarat de inculpatul H.F., prin care acesta solicită reducerea pedepse aplicate, este, de asemenea, nefondat.
La aplicarea pedepselor au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, împrejurările săvârșirii acestora, persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine procesuală nesinceră.
Pentru toate aceste motive în favoarea inculpatului nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.
Inculpatul Ș.G. a săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 194 alin. (1) C. pen.
Astfel, așa cum s-a arătat, acesta a sprijinit grupul infracțional, la întoarcerea în țară mergând la părinții părților vătămate, cărora le-a spus că vine din partea inculpatului Ș.D. și că dacă acestea nu își retrag plângerea depusă la autoritățile spaniole vor fi ucise.
De asemenea, inculpatul le-a cerut acestora să nu povestească nimic din cele întâmplate în Spania pentru că dacă o va face, îl va suna pe inculpatul Ș., care le va omorî pe părțile vătămate, iar familia acestora va avea de suportat și ea consecințele.
În acest sens sunt declarațiile martorilor I.R., C.C., C.M., B.I., B.C., S.S., ce se coroborează cu declarațiile părților vătămate, procesul-verbal de confruntare a martorilor P.G. și C.C.
Față de considerentele expuse, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, va casa, în parte, Decizia penală nr. 146 din 23 octombrie 2008 a Curții de Apel Timișoara și sentința penală nr. 192 din 19 iunie 2008 a Tribunalului Arad și, rejudecând:
Se vor descontopi pedepsele rezultante în pedepsele componente și sporurile aplicate pentru fiecare inculpat.
1. Cu privire la inculpatul Ș.D.P.:
În baza art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică, după cum urmează:
- din infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în două infracțiuni de șantaj, prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia îl va condamna pe inculpat la câte 3 ani închisoare (două pedepse);
- din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b), c), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b), c), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (parte vătămată C.A.), pentru care îl va condamna la 9 ani închisoare, și, respectiv, de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen. (parte vătămată I.O.), pentru care îl va condamna la 8 ani închisoare.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului Ș.D. se va avea în vedere că acesta a comis fapte cu un grad ridicat de pericol social, asupra a două persoane, atrenându-i în activitatea infracțională și pe ceilalți inculpați, iar pe parcursul procesului penal a avut o atitudine nesinceră.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. se vor contopi sus-arătatele pedepse, precum și pedeapsa de 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, și se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, pe care o va spori cu un an închisoare, în total, 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 4 ani a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În perioada și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., se va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Se va deduce durata arestării preventive, de la 5 iulie 2007 la 17 martie 2009.
II. Cu privire la inculpatul H.F.:
În baza art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică, după cum urmează:
- din infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. a) și b) C. pen., în două infracțiuni de șantaj, prevăzute de art. 194 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., texte de lege în baza cărora îl va condamna pe inculpat la câte 3 ani închisoare (două pedepse);
- din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b), c), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. a) și b) C. pen., în două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b), c), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. a) și b C. pen. (parte vătămată C.A.), pentru care îl va condamna la 10 ani închisoare și, respectiv, de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b), c), cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. (parte vătămată I.O.), pentru care îl va condamna la 9 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., va contopi sus-arătatele pedepse, precum și pedeapsa de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, pe care o va spori cu un an închisoare, în total, 11 ani închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 4 ani a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În perioada și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Se va menține liberarea condiționată în privința restului de pedeapsă de 470 de zile neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1089 din 29 septembrie 2003 a Judecătoriei Arad.
Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
III. Cu privire la inculpatul F.P.C.:
În baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică, după cum urmează:
- din infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 194 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în două infracțiuni de șantaj, prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia îl va condamna pe inculpat la câte 3 ani închisoare (două pedepse);
- din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b), c), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b), c), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (parte vătămată C.A.) pentru care îl va condamna la 9 ani închisoare, și, respectiv, de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen. (parte vătămată I.O.), pentru care îl va condamna la 8 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. va contopi sus-arătatele pedepse, precum și pedeapsa de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, pe care o va spori cu un an închisoare, în total, 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 4 ani a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În perioada și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
IV. Cu privire la inculpatul Ș.G.:
În baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică, după cum urmează:
- din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b), c), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b), c), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată C.A.), și, respectiv, de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b), c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată I.O.), pentru care, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., îl va achita pe inculpat;
- din infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., text de lege în baza căruia îl va condamna pe inculpat la 1 an închisoare.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului se va avea în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, împrejurările comiterii acesteia, atitudinea procesuală a inculpatului, dar și faptul că este cunoscut cu antecedente penale săvârșind prezentele infracțiuni în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. va contopi sus-arătata pedeapsă cu pedeapsa de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, și va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, pe care o va spori cu un an închisoare, în total, 6 ani închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 4 ani a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În perioada și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Se va deduce durata arestării preventive, de la 20 iulie 2007 la 17 martie 2009.
Se vor menține celelalte dispoziții ale ambelor hotărâri.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații Ș.D.P., H.F. și Ș.G.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva Deciziei penale nr. 146/ A din 23 octombrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Casează, în parte, decizia penală recurată precum și, în parte, sentința penală nr. 192 din 19 iunie 2008 a Tribunalului Arad, secția penală și rejudecând:
Descontopește pedepsele rezultante privative de libertate în pedepsele componente și sporurile aplicate pentru fiecare inculpat, astfel:
1. Cu privire la inculpatul Ș.D.P.:
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică, după cum urmează:
- din infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în două infracțiuni de șantaj, prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la câte 3 ani închisoare (două pedepse);
- din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b), c), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b), c), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (parte vătămată C.A.), pentru care îl condamnă la 9 ani închisoare, și, respectiv, de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen. (parte vătămată I.O.), pentru care îl condamnă la 8 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. contopește sus-arătatele pedepse, precum și pedeapsa de 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, pe care o sporește cu un an închisoare, în total, 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 4 ani a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În perioada și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Deduce durata arestării preventive, de la 5 iulie 2007 la 17 martie 2009.
II. Cu privire la inculpatul H.F.:
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică, după cum urmează:
- din infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. a) și b) C. pen., în două infracțiuni de șantaj, prevăzute de art. 194 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., texte de lege în baza cărora îl condamnă pe inculpat la câte 3 ani închisoare (două pedepse);
- din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b), c), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. a) și b) C. pen., în două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b), c), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. a) și b) C. pen. (parte vătămată C.A.), pentru care îl condamnă la 10 ani închisoare și, respectiv, de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b), c), cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. (parte vătămată I.O.), pentru care îl condamnă la 9 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., contopește sus-arătatele pedepse, precum și pedeapsa de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, pe care o sporește cu un an închisoare, în total, 11 ani închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 4 ani a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În perioada și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Menține liberarea condiționată în privința restului de pedeapsă de 470 de zile neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1089 din 29 septembrie 2003 a Judecătoriei Arad.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
III. Cu privire la inculpatul F.P.C.:
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică, după cum urmează:
- din infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 194 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în două infracțiuni de șantaj, prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la câte 3 ani închisoare (două pedepse);
- din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b), c), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b), c), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (parte vătămată C.A.) pentru care îl condamnă la 9 ani închisoare, și, respectiv, de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen. (parte vătămată I.O.), pentru care îl condamnă la 8 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. contopește sus-arătatele pedepse, precum și pedeapsa de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, pe care o sporește cu un an închisoare, în total, 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 4 ani a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În perioada și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
IV. Cu privire la inculpatul Ș.G.:
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică, după cum urmează:
- din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b), c), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b), c), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată C.A.), și, respectiv, de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. a), b), c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată I.O.), pentru care, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap.la art. 10 lit. c) C. proc. pen., îl achită pe inculpat;
- din infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. contopește sus-arătata pedeapsă cu pedeapsa de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, pe care o sporește cu un an închisoare, în total, 6 ani închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 4 ani a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În perioada și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Deduce durata arestării preventive, de la 20 iulie 2007 la 17 martie 2009.
Menține celelalte dispoziții ale ambelor hotărâri.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații Ș.D.P., H.F. și Ș.G. împotriva aceleiași decizii penale.
Obligă pe recurenții inculpați Ș.D.P. și Ș.G. la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă pe recurentul inculpat H.F. la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J.L.C.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat F.P.C., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2009.