Hearings: March | | 2026
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Second Civil Chamber

Decizia nr. 100/2003

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2003.

            S-a luat în examinare recursul declarat de contestatoarea S.C. „T.” SA Iași împotriva deciziei nr.233 din 28 mai 2001 a Curții de Apel Iași.

            La apelul nominal s-au prezentat recurenta contestatoare S.C. „T.” SA Iași prin consilier juridic V.P., intimatul pârât I.V.personal și prin avocat B.E.

            Procedura legal îndeplinită.

            S-a referit de către magistratul asistent că recursul este timbrat, după care, Curtea a acordat cuvântul, părților.

            Recurenta a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

            Intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la cheltuieli de judecată.

 

C U R T E A

 

            Asupra recursului de față:

            Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

            S.C. „T.” SA Iași, a formulat contestație la executare silită împotriva dispozitivului cuprins în titlul executor, decizia civilă nr.184 din 29 mai 2000, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr.3429/1999, prin care a fost obligată la plata sumei de 142.502.400 lei, fără a se menționa și tranșa de impozit ce urma să fie dedusă din suma totală acordată de instanță prin hotărârea pronunțată, precum și împotriva măsurilor dispuse de executorul judecătoresc în dosarul nr.1483/2000 al Tribunalului Iași, considerând că este posibil și o întoarcere a executării.

            Prin sentința nr.1820 din 11 decembrie 2000, Tribunalul Iași a declinat în favoarea Curții de Apel Iași, competența de soluționare a contestației la executare formulată de S.C. „T.” SA Iași.

            Curtea de Apel Iași ,prin decizia nr.233 din 28 mai 2001, a respins contestația la executare formulată de S.C. „T.” SA Iași, reținând următoarele: prin decizia nr.184 din 29 mai 2000 a Curții de Apel Iași, s-a admis apelul formulat de I.V. contra sentinței nr.619 din 31 mai 1999 a Tribunalului Iași, fiind schimbată în parte, în sensul că obligă pârâta S.C. „T.” SA Iași să plătească reclamantului suma de 142.502.400 lei cu titlu de drepturi pentru brevet, aferente perioadei semestrul II al anului 1997- februarie 1999; s-au menținut restul dispozițiilor sentinței și s-a luat act de renunțarea la judecată a apelului formulat de S.C.”T.” SA Iași.

            Decizia a fost investită cu formulă executorie și a fost pusă în executare, prin dosarul nr.1484/E/2000.

            De asemenea, decizia nr.184/29 mai 2000 a Curții de Apel Iași a fost atacată cu recurs, care formează obiectul dosarului nr.4479/2000 al Curții Supreme de Justiție-Secția civilă.

            De asemenea, S.C. „T.”SA Iași a solicitat suspendarea executării acestei decizii, cerere care a fost respinsă prin încheierea nr.2294/24 aprilie 2001 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție-Secția Comercială, în dosarul nr.2627/2001.

            S.C. „T.”SA Iași a declarat recurs împotriva deciziei nr.233 din 28 mai 2001 a Curții de Apel Iași, susținând următoarele: instanța de apel a luat în considerare o adresă prin care, se declara renunțarea la judecată, dar care din eroare a fost depusă în dosarul acestei instanțe, în loc de Tribunalul Iași.

            De asemenea, expertul din eroare a calculat și a considerat că întreaga sumă de 142.502.400 lei se cuvine pârâtului I. V..

            Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

            Motivele susținute de recurenta S.C.”T.” SA Iași în recursul declarat împotriva deciziei nr.233/28 mai 2001 a Curții de Apel Iași, puteau fi invocate în dosarul nr.4479/2000 al Curții Supreme de Justiție-Secția civilă, or recursul declarat împotriva deciziei nr.184/29 mai 2000 a Curții de Apel Iași a fost constatat nul, prin decizia nr.2188/25 aprilie 2001 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție-Secția Civilă.

            De altfel, recurenta nu se află în niciuna din situațiile la care se referă art.399 Cod procedură civilă, nefiind vătămată prin executare.

            În concluzie, recursul declarat în cauză este nefondat și urmează a fi respins.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

            Respinge recursul declarat de contestatoarea S.C. „T.” SA Iași împotriva deciziei nr.233 din 28 mai 2001 a Curții de Apel Iași, ca nefondat.

            Obligă recurenta la 7.302.000 lei cheltuieli de judecată către intimată.

            Irevocabilă.

            Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2003.