Asupra plângerii de față:
Petiționarul T.M. a formulat plângere penală împotriva magistraților N.D. – procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și I.M. – procuror șef la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție semnatarii comunicării nr. 8087/5043/VIII/1/2008 din 19 noiembrie 2008, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prev. de art. 247 C. pen.
Petiționarul a susținut că respingerea plângerii prin rezoluția nr. 8087/5043/VIII/1/2008 este abuzivă, întrucât aceasta îndeplinea condițiile de formă și era susținută de probe.
Prin rezoluția nr. 1581/P/2008 din 27 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații N.D. – procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și I.M. – procuror șef la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 247 C. pen., în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. și art. 10 lit. a) C. proc. pen., constatându-se că faptele reclamate nu există.
Soluția a fost verificată, la plângerea petiționarului, în conformitate cu prevederile art. 278 alin. (1) C. proc. pen., de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, care, prin rezoluția nr. 2905/1399/II/2/2009 din 1 aprilie 2009 a menținut-o, respingând plângerea, ca neîntemeiată.
În conformitate cu prevederile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., în termen legal, petiționarul T.M. a formulat plângere adresată instanței de judecată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, reiterând susținerile din plângerea inițială și, solicitând tragerea la răspundere penală a intimaților pentru infracțiunea reclamată.
Plângerea este nefondată.
Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, conform art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., apreciază că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de cei doi intimați procurori este legală și temeinică.
Din actele premergătoare efectuate a rezultat că petiționarul T.M. a formulat o plângere penală împotriva procurorului S.V. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică „pentru falsificarea realității juridice în dosarul nr. 415/P/2008”.
Prin rezoluția din 17 noiembrie 2008, dispusă de procurorul N.D., a fost respinsă plângerea petiționarului, ca neîntemeiată deoarece nu a rezultat că i s-a produs vreo vătămare a intereselor sale și nici comiterea vreunei infracțiuni.
Soluția a fost comunicată petiționarului la data de 19 noiembrie 2008, sub semnătura procurorului de caz, N.D. și a procurorului șef de secție I.M.
Din analiza actelor dosarului nu rezultă săvârșirea vreunei fapte penale de către cei doi procurori intimați, iar împrejurarea că plângerea penală nu a primit o soluție favorabilă în ceea ce-l privește nu este în măsură să atragă în sarcina magistraților reținerea vreunei fapte penale.
Legalitatea și temeinicia soluțiilor dispuse de procurori se verifică prin mijloacele procesuale prevăzute de lege, nu prin anchete penale îndreptate împotriva acestora, pentru infracțiuni care nu există.
Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea petiționarului, menținând rezoluția atacată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă ȘT E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul T.M. împotriva rezoluției nr. 1581/P/2008 din 27 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, pe care o menține.
Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2009.