Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 18 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 44797/3/2008, Curtea de Apel București, secția I penală, printre alte măsuri, a dispus, în temeiul art. 3002 C. proc. pen. și art. 160b C. proc. pen., menținerea stării de arest preventiv a inculpaților I.M. (fiul lui I. și A.), Z.I. (fiul lui C. și A.), G.D. (fiul lui M. și F.), R.C. (fiul lui D. și M.) și M.C. (fiul lui N. și E.).
Pentru a dispune astfel, instanța, în esență, a reținut că în cauză subzistă temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive și nu au intervenit împrejurări noi care să impună schimbarea acestei stări, în condițiile în care în cauză sunt întrunite cumulativ cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., iar menținerea stării de arest a inculpatului corespunde scopului reglementat de dispozițiile art. 136 C. proc. pen., privarea de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au formulat recurs inculpații I.M., Z.I., G.D., R.C. și M.C., solicitând judecarea lor în stare de libertate în raport de faptul că sunt nevinovați, neexistând probe de vinovăție împotriva lor, iar, pe de altă parte, menținerea stării de arest încalcă prevederile C.E.D.O. privind durata rezonabilă a acestei măsuri excepționale.
Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele invocate de inculpați, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile formulate nu sunt fondate, soluția pronunțată în cauză fiind legală și temeinică.
Din actele și lucrările dosarului, se constată că inculpații au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, reținându-se că inculpatul I.M. în perioada 2007-2008 a deținut fără drept în vederea vânzării, a participat la operațiuni de vânzare, a intermediat vânzarea, a vândut importante cantități de droguri de mare risc, respectiv heroină, tranzacții efectuate în principal pe raza Municipiului București, fapte săvârșite cu mai multe persoane, membri ai aceluiași grup infracțional organizat, Z.I., G.D., R.C. și M.C., grup pe care l-a inițiat și constituit. La datele de 1 martie 2007 și 14 aprilie 2008, inculpatul a deținut fără drept în vederea vânzării, a intermediat vânzarea și a vândut colaboratorului C.A. – nume de cod, respectiv colaboratorului R.I. – nume de cod, cantitatea totală de 2,5 kilograme heroină, tranzacțiile efectuându-se pe raza Sectorului 4, zona Stadionului R. și în zona Parcului C., la aceste fapte participând în mod direct și inculpații R.C., Z.I. și G.D.
S-a mai reținut că inculpatul I.M. zis M., în cursul anului 2007 a procurat un autoturism de lux marca J.G.C., cu bani obținuți în urma săvârșirii infracțiunilor de trafic ilicit de droguri, respectiv inițiere, constituire și sprijinire a activității unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave. Autoturismul a fost înmatriculat fictiv, pe numele inculpatului R.C. zis R., cu scopul de a crea aparență de legalitate a provenienței sumei ce constituia prețul acestui bun și a ascunde adevăratul proprietar.
Inculpatul a achiziționat imobilul situat în București, sector 3, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1304 din 16 august 2007, cu suma de 90.000 euro, dreptul său de proprietate fiind intabulat conform Dosarului nr. 967492 din 24 august 2007, în urma cercetărilor efectuate stabilindu-se că, acești bani au fost obținuți prin săvârșirea infracțiunilor ce fac obiectul prezentei cauze.
În perioada 2007-2008, s-a mai reținut că inculpatul I.M. a inițiat, constituit și sprijinit activitatea unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc și spălare a banilor, constând în cele prezentate mai sus, grup din care fac parte și ceilalți inculpați cercetați în prezenta cauză, precum și alte persoane.
Totodată, instanța de fond a fost sesizată cu faptele săvârșite de inculpatul M.C. care, constau în aceea că în perioada 2006 – 25 ianuarie 2007 inculpatul, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, împreună cu inculpații M.C.S. zis C., P.M. zis M.B., C.V., I.N. și alții, a deținut în vederea vânzării, a intermediat vânzarea și a oferit spre vânzare mai multor persoane, importante cantități de cocaină și comprimate MOMA – ecstasy (droguri de mare risc), introduse ilicit în România, fiind aduse în Spania și Olanda, împrejurări în care a vândut investigatorului acoperit I.V. – nume de cod, cantitatea totală de 10 grame cocaină, cu prețul de 110 euro/gram, tranzacții realizate la datele de 23 iunie 2006 și 28 iunie 2008 pe raza Municipiului București.
Prin sentința penală nr. 1024/ F din 13 noiembrie 2009 – Tribunalul București, secția I penală, a dispus:
În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.M., la pedeapsa de 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit e droguri de mare risc în formă continuată.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 8 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.
În baza art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor.
În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatul pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 7 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele trei pedepse cu închisoare aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat pedeapsa complementară cea mai grea și anume pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 8 ani, care se execută după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a deduse reținerea și arestarea preventivă de la 30 septembrie 2008 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului I.M.
II. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul Z.I., la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.
În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse cu închisoarea aplicate, astfel încât inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat pedeapsa complementară cea mai grea și anume pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani, care se execută după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 30 septembrie 2008 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului Z.I.
III. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.D. la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe perioadă de 6 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.
În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse cu închisoarea aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat pedeapsa complementară cea mai grea și anume pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani, care se execută după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 30 septembrie 2008 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului G.D.
VI. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.C. la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.
În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.
În baza art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele trei pedepse cu închisoarea aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat pedeapsa complementară cea mai grea și anume pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani, care se execută după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 30 septembrie 2008 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului R.C.
VI. În baza art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul M.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 80 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.C. la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, care se execută după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a dedus arestarea preventivă de la 18 decembrie 2008 la zi.
În baza art. 350 C. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului M.C.
Împotriva acestei sentințe au formulat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. și inculpații I.M., G.D., Z.I., M.C. și R.C. ș.a., fază procesuală în care, după cum s-a menționat, Curtea de Apel București, secția I penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, în temeiul art. 3002 C. proc. pen. cu referire la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen.
Potrivit acestor dispoziții legale, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța este datoare să verifice, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune menținerea arestării preventive.
În cauză, temeiul de drept în baza căruia s-a dispus arestarea preventivă a celor cinci inculpați la 1 octombrie 2008, l-a constituit art. 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În mod corect a reținut instanța de apel că și în prezent se mențin temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea preventivă a recurenților inculpați.
Înalta Curte apreciază că aceste temeiuri continuă să existe și în prezent, având în vedere regimul sancționator stabilit de lege pentru infracțiunile presupus săvârșite de recurenți, pericolul concret pe care lăsarea în libertate a acestora l-ar prezenta pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de temere și insecuritate pentru societatea civilă, pericol care rezultă din natura și gravitarea faptelor, din modalitatea în care s-a reținut de tribunal că ar fi fost comise, precum și din datele care caracterizează persoana inculpaților.
În acest sens, Înalta Curte are în vedere și practica C.E.D.O., conform căreia gravitatea unei infracțiuni poate determina instanța să dispună și să mențină arestarea pentru împiedicarea de noi infracțiuni, dacă circumstanțele cauzei, precum și circumstanțele personale ale inculpatului fac ca riscul săvârșirii unei noi infracțiuni să fie plauzibil, iar măsura arestării adecvată (cauza L. c. Franței).
De asemenea, Înalta Curte în menținerea soluției curții de apel, are în vedere și dispozițiile art. 5 lit. c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform cărora orice persoană are dreptul la libertate și siguranță, nimeni neputând fi lipsit de libertatea sa, doar dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Nu în ultimul rând, se constată că sunt îndeplinite și cerințele impuse de art. 143 C. proc. pen., în sensul existenței probelor de natură să contureze presupunerea participării recurenților la săvârșirea faptelor pentru care au fost cercetați și condamnați, în primă instanță.
Se constată că inculpații beneficiază de prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 52 C. proc. pen. și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.
Măsura arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpații până la rămânerea definitivă a hotărârii, deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile că recurenții ar fi săvârșit faptele reținute în sarcina lor, deoarece nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei, durata nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil, având în vedere complexitatea cauzei (determinată de numărul mare de inculpați angrenați în presupusa activitate infracțională, precum și de actele procesuale și procedurale îndeplinite până în prezent), precum și faptul că, în cauză, a fost pronunțată o hotărâre de condamnare pronunțată de tribunal.
Cum, în intervalul scurs de la luarea măsurii arestării preventive nu au apărut date noi care să justifice revocarea sau înlocuirea cu o măsură mai puțin restrictivă de libertate, și, având în vedere gradul de pericol social concret al faptelor presupus săvârșite de inculpați, Înalta Curte apreciază că se impune, în continuare, privarea de libertate a acestora, motiv pentru care, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile inculpaților.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.M., G.D., Z.I., M.C. și R.C. împotriva încheierii din 18 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 44797/3/2008 (16/2010).
Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 9 martie 2010.