Asupra recursurilor de față
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 74/ F din 5 martie 2010 a Curții de Apel București, secția penală a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus, în baza art. 94 alin. (1) rap. la art. 88 alin. (2) lit. c)1 și art. 88 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată, refuzarea predării persoanei solicitate V.C. către autoritățile din Republica Cehia în baza mandatului european de arestare nr. 2T/76/2007 din 11 decembrie 2008 emis de Judecătoria Sector 3 Praga.
În temeiul art. 88 alin. (3) teza finală coroborat cu art. 119 din Legea nr. 302/2004 modificată, a recunoscut pe cale incidentală - în procedura punerii în executare a mandatului european de arestare - sentința penală din 26 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Sector 3 Praga în Dosarul nr. 2T/76/2007, prin care cetățeanul român V.C. a fost condamnat la 3 ani închisoare în regim de detenție, sentința fiind definitivă prin decizia din 10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Municipal Praga în Dosar nr. 7TO/132/2008.
S-a dispus executarea pedepsei de 3 ani închisoare într-un penitenciar din România.
S-a dedus din durata pedepsei de 3 ani închisoare perioadele executate de la 7 iunie 2007 la 27 august 2007 și de la 23 februarie 2010 la zi și s-a menținut starea de arest a persoanei solicitate.
în temeiul art. 88 alin. (3) teza finală coroborat cu art. 941 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
S-au reținut, în esență, următoarele:
Pe rolul Curții de Apel București, secția a ll-a penală, a fost înregistrată, la data de 23 februarie 2010, sub numărul 1621/2/2010, sesizarea nr. 630/ll-5/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind punerea în executare a mandatului european de arestare nr. 2T/76/2007 emis la data de 11 decembrie 2008 de către magistratul competent din cadrul Tribunalului Districtual 3 Praga față de cetățeanul român V.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de furt și obstrucționare a unui document oficial/ordin judecătoresc prev. de paragraful 247 C. pen. ceh.
Împotriva persoanei solicitate s-a luat de către procuror măsura reținerii pe o durată de 24 de ore, de la 23 februarie 2010 ora 04,00 până la data de 24 februarie 2010 ora 04,00.
A fost atașată lucrarea cu nr. 630/11-5/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București ce conținea semnalarea transmisă prin fax de Biroul Interpol în limba engleză și traducerea în limba română, sesizarea Biroului Național Interpol din România, ordonanța de reținere nr. 7 din 23 februarie 2010, procesul verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului de a fi asistat de apărător, fotocopiile cărții de identitate și a pașaportului persoanei solicitate. în adresa de sesizare a instanței s-a precizat de către procuror că s-a solicitat Biroului Național Interpol să ia măsuri în vederea transmiterii de către autoritățile judiciare emitente a mandatului european de arestare, tradus în limba română.
În conformitate cu dispozițiile art. 90 alin. (1) din Legea 302/2004 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, la termenul din 23 februarie 2010, s-a procedat la verificarea identității persoanei solicitate, care nu a contestat identitatea stabilită în cuprinsul solicitării Interpol, și care a relatat că are cunoștință despre fapta imputată de statul emitent al mandatului european de arestare.
Prin încheierea de ședință din 23 februarie 2010, în baza art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea persoanei solicitate V.C. pe o durată de 5 zile, cu începere de la 23 februarie 2010 până la 27 februarie 2010 inclusiv și s-a fixat termen la data de 26 februarie 2010 pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoțit de traducerea în limba română.
Prin Decizia nr. 747 din 25 februarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul 1623/1/2010, a fost respins ca nefondat recursul declarat de persoana solicitată împotriva încheierii menționate.
La data de 24 februarie 2010 a fost depus mandatul european de arestare nr. 2T/76/2007 emis la data de 11 decembrie 2008 potrivit căruia persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa de expulzare de pe teritoriul Republicii Cehe pe o perioadă nedeterminată prin sentința penală din 26 septembrie 2007 a Judecătoriei Sector 3 Praga, pronunțată în Dosarul nr. 2T/76/2007, definitivă și executorie prin Decizia din 10 aprilie 2008 a Tribunalului Municipal Praga, pronunțată în Dosarul nr. 7/TO/132/2008.
La termenul din 26 februarie 2010, Curtea a adus la cunoștința persoanei solicitate existența și conținutul mandatului european de arestare emis de autoritățile cehe împotriva sa și dispozițiile art. 90 alin. (4) din Legea 302/2004 modificată, persoana solicitată arătând că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile cehe pentru executarea pedepsei.
Conform art. 90 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 a fost consemnată declarația persoanei solicitate în sensul că refuză să execute pedeapsa în Republica Cehia motivat de condițiile de detenție pe care Ie-a cunoscut în perioada în care a fost arestat în statul emitent al mandatului european de arestare.
Cât privește motivele de refuz a executării, Curtea a constatat că există un motiv opțional de refuz al executării, respectiv cel reglementat de art. 88 alin. (2) lit. c)1 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008, având în vedere că mandatul european de arestare privește executarea unei pedepse cu închisoarea, persoana solicitată V.C. este cetățean român care a refuzat să execute pedeapsa în statul emitent.
Instanța a solicitat autorității judiciare de emitere a mandatului european de arestare transmiterea copiilor certificate ale sentinței de condamnare din 26 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Sector 3 Praga în Dosarul 2T/76/2007 și deciziei din 10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Municipal Praga în Dosarul 7/TO/132/2008 privind pe cetățeanul român V.C. condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare și expulzare de pe teritoriul Republicii Cehia pe perioadă nedeterminată. De asemenea, s-a solicitat situația executării pedepsei de 3 ani închisoare, care să cuprindă perioada de timp în care cetățeanul român V.C. a fost arestat preventiv, având în vedere apărarea acestuia că din pedeapsa de 3 ani închisoare mai are de executat o perioadă de timp mai mică decât 2 ani, 10 luni și 20 de zile închisoare, cum s-a menționat în mandatul european de arestare.
Prin încheierea de ședință din 26 februarie 2010, în temeiul art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 20 de zile, cu începere de la 28 februarie 2010 până la 19 martie 2010, inclusiv, recursul persoanei solicitate fiind respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 820 din 02 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul 1763/1/2010.'
Autoritatea judiciară a statului emitent a transmis copiile certificate ale sentinței penale din 26 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Sector 3 Praga în Dosarul 2/T/76/2007 și deciziei din 10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Municipal Praga în Dosarul 7/TO/132/2008, decizia Judecătoriei Sectorului 3 Praga pronunțată în Dosarul 2/T/76/2007 și ordinul de executare a pedepsei de condamnare dat în Dosarul 2/T/76/2007.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că împotriva persoanei solicitate V.C. a fost emis mandatul european de arestare nr. 2/T/76/2007 la data de 11 decembrie 2008, de către autoritățile judiciare cehe, în scopul executării pedepsei comasate de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la furt calificat prev. de art. 247 alin. (1) lit. d) și alin. (3) lit. a) coroborat cu art. 8 alin. (1) și a infracțiunilor de încălcare a hotărârilor oficiale prev. de art. 171 alin. (1) lit. b) și prev. de art. 171 alin. (2) lit. b) C. pen. ceh. Pedeapsa aplicată prin sentința penală din 26 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Sector 3 Praga a rămas definitivă prin decizia penală din 10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Municipal Praga.
Potrivit art. 35 alin. (1) C. pen. ceh, atunci când completul de judecată îl judecă pe infractor pentru mai multe infracțiuni penale, îi va aplica pedeapsa comasată după acea prevedere juridică legală, care se referă la infracțiunea penală care este pedepsită cel mai sever. Analizând textele legale incriminatorii C. pen. ceh, privind faptele pentru care persoana solicitată a fost condamnată definitiv, s-a constatat că cea mai aspră pedeapsă este cea prevăzută pentru infracțiunea de furt, de la 2 ani la 8 ani închisoare, ceea ce înseamnă că instanța statului de executare s-a raportat la aceste limite de pedeapsă atunci când a individualizat cuantumul pedepsei aplicate, la 3 ani închisoare.
Instanța a reținut că faptele sunt prevăzute de C. pen. român, întrunind elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 20 rap. la art. 208-209 alin. (1) lit. a), e), f) pedepsită cu închisoare de la 1 an și 6 luni la 7 ani și 6 luni închisoare și ale infracțiunii de evadare pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 2 ani închisoare.
Având în vedere și celelalte mențiuni ale mandatului european de arestare, s-a constatat că din punct de vedere formal, acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 79 din Legea nr. 302/2004, inclusiv sub aspectul naturii și încadrării juridice a infracțiunii, întrucât conform art. 85 alin. (2) din aceeași lege, predarea este subordonată condiției ca faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare să constituie infracțiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau de încadrarea juridică a acesteia.
Ținând seama, pe de-o parte, de necesitatea existenței unui spațiu al U.E., caracterizat prin libertate, securitate și justiție, în interiorul căruia trebuie să se asigure libera circulație a persoanelor, dar în corelare cu măsuri adecvate pentru prevenirea criminalității și combaterea acestui fenomen, iar pe de altă parte, ținând cont, de refuzul cetățeanului român V.C. de a executa pedeapsa cu închisoarea în statul emitent al mandatului european de arestare, instanța a constatat că devin aplicabile dispozițiile art. 88 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată.
Potrivit acestui text legal, în situația în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la art. 88 alin. (2) lit. c)1, anterior pronunțării hotărârii prevăzute la art. 94, autoritatea judiciară română de executare solicită autorității judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informații necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanța de judecată în fața căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte.
Analizând coroborat dispozițiile art. 119 cu cele ale art. 116 din Legea 302/2004, care prevăd condițiile pentru recunoașterea pe cale incidentală a unei hotărâri penale străine instanța a concluzionat următoarele:
Referitor la modalitatea în care s-a desfășurat judecata în primă instanță la Judecătoria Sector 3 Praga și în recurs la Tribunalul Municipal Praga, instanța a considerat că autoritățile judiciare cehe au oferit toate garanțiile că judecarea persoanei solicitate s-a desfășurat cu respectarea cerințelor art. 6 din C.E.D.O., neexistând așadar nici un impediment legal, potrivit art. 1 alin. (3) din Decizia cadru 2002/584/JAI, la recunoașterea hotărârii cehe, pe cale incidentală, în cadrul procesului pornit la solicitarea autorităților cehe de punere în executare a mandatului european de arestare, fiind așadar îndeplinită și condiția prevăzută de art. 6 alin. (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană.
Împotriva sentinței sus-arătate, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, pe care l-a motivat în scris la filele 4-6 din dosar, solicitând casarea, în parte, a sentinței atacate, numai sub aspectul greșitei dispoziții referitoare la menținerea stării de arest preventiv și emiterea unui mandat de executare a pedepsei închisorii, în conformitate cu dispozițiile art. 88 alin. (3) teza finală din Legea nr. 302/2004, modificată. în acest sens, a arătat că prima instanță, odată cu recunoașterea hotărârii pronunțate în străinătate, s-a pronunțat greșit asupra stării de detenție, ca fiind o măsură preventivă, în loc să facă aplicarea art. 88 din Legea nr. 302/2004 și să dispună emiterea mandatului de executare a pedepsei, cu caracter executoriu de la pronunțare.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și persoana solicitată, punând concluzii similare cu cele ale parchetului.
Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursurile sunt întemeiate.
Din interpretarea dispozițiilor art. 88 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, în cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunțării prevăzute la art. 94.
Conform prevederilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în toate cazurile instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 95. în scopul luării unei hotărâri, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.
În cauză, instanța a constatat incidența dispozițiilor art. 88 alin. (2) lit. c)1 din Legea nr. 302/2004, referitoare la motivul opțional de refuz a punerii în executare a mandatului european de arestare emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea, întrucât persoana solicitată este cetățean român și nu a existat consimțământul acesteia de a executa pedeapsa închisorii în statul de condamnare.
Or, în situația refuzului de punere în executare a mandatului european, care nu presupunea predarea persoanei solicitate statului solicitant și menținerea stării sale de arest preventiv până la această predare și a recunoașterii, pe cale incidentală, a hotărârii de condamnare a autorităților judiciare din Cehia, instanța trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 88 alin. (3) teza finală din Legea nr. 302/2004 și să dispună emiterea unui mandat de executare a pedepsei de 3 ani închisoare și executarea acestei pedepse într-un penitenciar din România, odată cu momentul pronunțării hotărârii, care este executorie sub acest aspect.
Neprocedând în acest mod, sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică, motiv pentru care urmează a se admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și recurentul persoană solicitată V.C. împotriva sentinței penale nr. 2/ E din 5 martie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a fi casată sentința penală atacată, numai sub aspectul greșitei dispoziții referitoare la menținerea stării de arest preventiv a recurentului persoană solicitată, dispoziție care va fi înlăturată.
În conformitate cu dispozițiile art. 88 alin. (3) teza finală din Legea nr. 302/2004, modificată, se va dispune emiterea unui mandat de executare a pedepsei închisorii.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și recurentul persoană solicitată V.C. împotriva sentinței penale nr. 2/ E din 5 martie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează sentința penală atacată, numai sub aspectul greșitei dispoziții referitoare la menținerea stării de arest preventiv a recurentului persoană solicitată, dispoziție pe care o înlătură.
Dispune emiterea unui mandat de executare a pedepsei închisorii, în conformitate cu dispozițiile art. 88 alin. (3) teza finală din Legea nr. 302/2004, modificată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul persoană solicitată, în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2010.