Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 160/ P din 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 174-175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art 73 lit. b) C. pen. și art. 74 lit. c) C. pen. a fost condamnată inculpata H.S., fiica lui C. și M., la o pedeapsă de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura obligării inculpatei de a nu părăsi țara, măsură dispusă prin încheierea din data de 03 februarie 2009.
În baza art. 14 C. proc. pen. cu referire la art. 346 C. proc. pen. și art. 998-999 C. civ. a fost obligată inculpata la plata sumei de 1613 lei în favoarea părții civile S.Z.
S-a dispus ca din fondurile M.J.L.C. să se vireze în favoarea Baroului Bihor suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor emis în Dosarul nr. 660/P/2008 și înregistrat la instanță la data de 22 decembrie 2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei H.S. pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. art. 174-175 lit. c) C. pen. cu aplicarea 37 lit. b), art. 73 Iit. b) C. pen. și art. 74 lit. c) C. pen.
În faza de cercetare judecătorească, la instanța de fond, partea civilă S.Z. a solicitat obligarea inculpatei la plata sumei de 1500 lei, reprezentând costul înmormântării victimei, sumă modificată ulterior la 1613 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
În seara zilei de 04 decembrie 2008, victima H.Ș. a sosit, în stare de ebrietate (alcoolemie 1,35 gr la mie - fila 24 dos. u.p.), la locuința sa din Salonta, unde locuia împreuna cu soția sa, inculpata H.S., precum și cu copiii lor C.E. (7 ani), C.Ș. (6 ani), H.R. (3 ani) și H.S. (5 luni la data săvârșirii infracțiunii).
Pe fondul consumului de alcool și al unor neînțelegeri mai vechi existente între cei doi soți, cu privire la paternitatea mezinului, victima H.Ș. a inițiat un nou confict, acuzând-o pe inculpată de infidelitate și aplicându-i lovituri, la care inculpata a răspuns la rândul ei prin mai multe lovituri, astfel încât cei doi au căzut la pământ.
În aceasta confruntare, inculpata i-a aplicat un genunchi inculpatului în zona genitală, l-a strâns de organele genitale și, profilând de durerea provocată, a reușit să se urce pe victima căzută, exercitând o acțiune de comprimare cu unul sau ambii genunchi la nivelul gâtului. Inculpata a afirmat în declarațiile sale că a strâns-o de gât pe victimă cu o mâna, în timp ce apăsa pe pieptul acesteia cu unul dintre genunchi, însă potrivit raportului de constatare medico-legală întocmit de către Serviciul de Medicină Legală a Județului Bihor (fila 22 dos.u.p.), moartea s-a datorat asfixiei mecanice prin comprimarea regiunii cervicale a victimei cu un corp dur, acțiune ce a provocat fractura osului hioid. Ca atare, mecanismul de producere a decesului victimei a fost asfixia mecanică determinată de comprimarea regiunii cervicale de către inculpată.
Starea de fapt descrisă mai sus a rezultat din declarațiile inculpatei care se coroborează cu toate celelalte probe administrate în cauză.
În declarațiile date atât în cursul urmăririi penale cât și a judecații, inculpata a recunoscut comiterea infracțiunii, învederând organelor judiciare că acțiunea sa a fost una de apărare față de agresiunea victimei, care a tras-o inițial de păr și a trântit-o la pământ.
Astfel, martora S.E. (filele 34 și 62 dos. u.p.), rudă și vecină cu victima, a arătat că între inculpată și victimă exista o stare conflictuala mai veche, din cauze pe care nu le cunoaște, însă a precizat că s-a întâmplat de mai multe ori ca, în urma certurilor dintre inculpată și victimă, aceasta din urma chiar să își alunge soția din casă. în seara zilei de 04 decembrie 2008, în jurul orei 21-22, în timp ce era în locuința sa, martora a fost strigată de către inculpată care i-a comunicat împrejurarea că victima H.Ș. a decedat. Ulterior, a auzit când inculpata îi spunea martorului S.Z. că victima ar fi venit în stare de ebrietate acasă și ar fi căzut jos.
Martorul S.Z. (fila 34 dos. u.p.), fratele victimei, a învederat organelor judiciare în declarația dată că între inculpată și victimă a existat o stare conflictuala de durată, motivată de bănuielile acesteia din urmă că inculpata ar întreține relații și cu alți bărbați. In seara de 04 decembrie 2008, victima a fost în vizită la locuința martorului, plecând de la acesta în jurul orei 22, după ce a consumat circa 100 ml de palincă. Ulterior, după circa o oră, martorul a fost anunțat de către nepoata sa, R.E., despre decesul victimei H.Ș. și s-a deplasat la locuința inculpatei, unde aceasta i-a spus ca victima a venit beat acasă și a căzut pe jos. Au fost anunțate organele de poliție, iar în prezenta lor, inculpata a afirmat ca leziunile vizibile la nivelul gâtului victimei ar fi fost provocate cu ocazia unui conflict pe care l-ar fi avut cu acesta cu o zi în urmă.
Din raportul de constatare medico-legală (fila 22-25 dos. u.p.) rezultă că moartea victimei H.Ș. a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin comprimarea regiunii cervicale a victimei cu un corp dur (genunchii agresorului). De asemenea, în concluziile raportului se precizează că mecanismul de producere al celorlalte leziuni constatare a fost următorul: leziunile de la nivelul capului, gâtului, scrotului și penisului a fost zgârierea cu unghiile, iar leziunile de la nivelul coatelor și membrelor interioare s-au produs prin cădere pe plan dur cu suprafața rugoasă.
Deși într-o primă declarație, inculpata a încercat să susțină ca nu a exercitat violențe asupra victimei (fila 42 dos. u.p.), ulterior în declarațiile ce au urmat a recunoscut că, fiind agresată de către soțul său H.Ș., a răspuns cu violență, astfel încât la un moment dat, după ce l-a lovit în zona genitală și l-a doborât la pământ, s-a urcat cu genunchii pe pieptul lui și l-a strâns de gât „urmărind să-l omor pentru că eram convinsă că altfel mă omora el pe mine" (fila 43 dos. u.p.). Această a doua poziție a fost menținută în mod constant pe parcursul procesului penal, atât în fața procurorului cât și a instanței, coroborându-se pe deplin cu toate celelalte probe administrate.
De altfel, susținerile inculpatei în sensul că avea dese certuri cu victima sunt întărite și de declarația martorei S.E. și de declarația martorului S.Z., care a arătat și el că „între fratele meu și actuala lui soție au fost mai tot timpul certuri, bătăi". De asemenea, martorul D.S. a arătat că, fiind vecin cu victima și cu inculpata, a văzut de multe ori pe victimă bătând-o pe inculpată și, o dată l-a văzut chiar pe H.Ș. urmărind-o pe inculpată cu toporul.
S-a reținut că fapta inculpatei, astfel cum a fost descrisă mai sus - comprimarea regiunii cervicale a victimei H.Ș. cu genunchii și cu mâna, determinând fractura osului hioid, cu consecința asfixierii mecanice a victimei și având ca rezultat decesul acesteia, rezultat urmărit de altfel de către inculpată - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzute de art. 174 - 175 lit. c) C. pen.
Întrucât inculpata a comis infracțiunea în condițiile în care, potrivit fișei de cazier (fila 47 dos. u.p.), nu era împlinit termenul de reabilitare pentru pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 66/1997 a Tribunalului Bihor, rămasă definitivă la data de 04 septembrie 1997 prin Decizia penală nr. 64/1997 a Curții de Apel Oradea, s-a reținut că infracțiunea a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b) C. pen.
Totodată, stabilindu-se pe baza întregului material probator că victima exercita în mod curent violențe asupra inculpatei și, coroborând această împrejurare cu declarația inculpatei, care a arătat că acțiunile sale de violentă au urmat violentelor exercitate inițial de către victimă, atât față de persoana sa cât și a unuia dintre copii, stabilindu-se în acest fel că inculpata se afla în momentul comiterii infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări, instanța de fond a reținut în favoarea inculpatei comiterea infracțiunii de omor calificat în condițiile circumstanței legale a provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen. De asemenea, instanța de fond a reținut în favoarea inculpatei și circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., față de atitudinea de recunoaștere a comiterii infracțiunii și de sinceritate, manifestată atât în cursul urmăririi penale cât și a judecății.
De asemenea, la individualizarea pedepsei ce s-a aplicat, instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., circumstanțele reale ale comiterii faptei, persoana inculpatei, condițiile de trai (referatul de evaluare fila 50), starea de tensiune existentă între inculpată și victimă, calitatea sa de mama a celor 4 copii minori, antecedentele sale penale și totodată că de la pronunțarea condamnării anterioare s-a scurs un termen de peste 10 ani.
Instanța de fond a apreciat că interzicerea dreptului de a alege este o consecință firească a infracțiunii comise. Indiferent de circumstanțele atenuante reținute, fată de atitudinea manifestată de către inculpată față de un drept fundamental al persoanei, cum este dreptul la viață, interzicerea dreptului electoral, atât cu titlu de pedeapsă complementară cât și accesorie, apare ca o limitare justificată de apărare a drepturilor și libertăților fundamentale ale altor persoane.
Cât privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut că pretențiile părții civile, reprezentând costul înmormântării victimei au fost dovedite prin factura (fila 60) și prin copiile chitanțelor de la fila 61 prin care s-au achitat servicii funerare, motiv pentru care, în baza art. 14 C. proc. pen. cu referire la art. 346 C. proc. pen. și art. 998-999 C. civ., a obligat inculpata la plata sumei de 1613 lei în favoarea părții civile S.Z.
Împotriva aceste sentințe, în termen legal a declarat apel inculpata H.S., solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei decizii prin care să se dea eficiență mai mare circumstanțelor atenuante, cu consecința reducerii cuantumului pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 95/ A din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată.
Pentru a pronunța această hotărâre, examinând sentința apelată prin prisma motivului invocat, cât și din oficiu, conform prevederilor art. 371 alin. (2) și art. 378 C. proc. pen., instanța de apel constatat că aceasta este legală și temeinică, iar apelul formulat de inculpată ca fiind neîntemeiat.
S-a reținut că, din ansamblul actelor și lucrărilor aflate la dosar, coroborate cu poziția de recunoaștere a faptei de către inculpată rezultă că data de 4 decembrie 2008 inculpata a suprimat viața soțului său victima H.Ș.
Potrivit raportului de necropsie (filele 22-25), moartea lui H.Ș. a fost violentă, datorându-se asfixiei mecanice prin comprimarea regiuni cervicale a victimei cu un corp dur, posibil genunchii agresorului. Pe corpul victimei s-au constatat multiple leziuni, unele fiind produse cu un corp dur (genunchii agresorului), cele de la nivelul capului, gâtului, scrotului și penisului, prin zgâriere cu unghiile, iar leziunile de la nivelul coatelor și membrelor inferioare, prin cădere pe plan dur cu o suprafață rugoasă.
Starea de fapt și vinovăția inculpatei au fost corect reținute de către instanța de fond, rezultând din mijloacele de probă aflate la dosar, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto (filele 4-16), raportul de constatare medico-legală (filele 22-27) și declarațiile martorilor B.A. (filele 30-30-31, 92), S.Z. (filele 32-33), S.E. (filele 34-35, 62), D.S. (fila 105) și B.A. (fila 92). Martorii audiați în cauză au confirmat susținerile inculpatei că victima exercita în mod frecvent acte de violență asupra inculpatei și a unuia dintre copii minori ai celor doi soți.
S-a constatat că, inițial, în faza de urmărire penală (fila 42) inculpata a negat faptul că și-a agresat soțul, pentru ca apoi să recunoască sincer comiterea infracțiuni prevăzute de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen.
S-a apreciat că în mod corect au fost reținute în favoarea inculpatei atât circumstanța legală a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. - pe baza depozițiilor inculpatei, care a relatat că victima, în 4 decembrie 2008, pe fondul consumului de alcool și a stării de gelozie a prins-o de păr, a trântit-o la pământ, după care inculpata s-a ridicat și a ripostat la agresiunea victimei, loviturile reciproce fiind aplicate până ce ambii soți au căzut la pământ, moment în care inculpata l-a lovit cu genunchii, apoi a reușit să urce pe victimă și i-a comprimat gâtul până a survenit decesul - cât și circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., reducând cuantumul pedepsei sub limita minimului special prevăzut de lege pentru infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen.
S-a mai reținut că, din examinarea fișei de cazier judiciar, rezultă că inculpata a comis infracțiunea din cauza dedusă judecății în stare de recidivă mare postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie, prin sentința penală nr. 66/1997 a Tribunalului Bihor, în executarea căreia inculpata a fost arestată la 19 decembrie 1996 și liberată condiționat la 3 aprilie 2001 (fila 47). S-a constatat că inculpata mai are în antecedență 2 condamnări pentru infracțiuni de furt calificat, pentru care i s-a aplicat 75000 lei amendă penală (sentința penală nr. 1096/1995 a Judecătoriei Oradea ) și 1 an închisoare în condițiile art. 81 C. pen. (sentința penală nr. 589/1996 a Judecătoriei Oradea).
Având în vedere tipul de comportament uman ajuns în balanța justiției, precum și gravitatea faptei comisă de inculpată, instanța de apel a apreciat că instanța de fond a valorificat în mod judicios criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. fiind necesară pentru a-și atinge scopul prevăzut de art. 52 C. pen.
Latura civilă a cauzei a fost just soluționată de către instanța de fond, inculpata nesolicitând reformarea hotărârii sub acest aspect.
Împotriva hotărârii instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpata, care a reiterat critica formulată în apel, solicitând reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, față de circumstanțele producerii faptei și circumstanțele sale personale.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatei, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, critica întemeiată pe dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., privind greșita individualizarea judiciară a pedepsei, nefiind fondată.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată că instanța de fond a respectat criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., aplicând o pedeapsă de natură a satisface exigențele impuse de art. 52 C. pen.
Potrivit textului de lege invocat, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta, cât și în ceea ce privește coportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.
Înalta Curte apreciază că, față de gradul de pericol social al faptei reținută în sarcina inculpatei, de circumstanțele reale în care aceasta a fost comisă, precum și de circumstanțele personale ale inculpatei, care a dovedit perseverență infracțională, reducerea pedepsei nu se justifică.
Elementele favorabile inculpatei, respectiv starea de provocare în care săvârșit fapta, precum și atitudinea sinceră avută pe parcursul procesului penal, au fost valorificate de instanța de fond, prin coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de norma de incriminare.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata H.S. împotriva Deciziei penale nr. 95/ A din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata H.S. împotriva Deciziei penale nr. 95/ A din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2010.