Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 288 din 29 septembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 7883/2/2010 (2380/2010) Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis cererea înaintată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București formulată de M.J. al Regatului Spaniei privind transferarea persoanei condamnate R.F.D. (fiul lui D. și al S.) pentru continuarea executării pedepsei aplicate de autoritățile judiciare spaniole într-un penitenciar din România.
Totodată, a fost recunoscută sentința penală nr. 36 din 31 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Provincial din Madrid, rămasă definitivă conform mandatului de executare al pedepsei emis la data de 6 iulie 2009 privindu-l pe R.F.D. condamnat la o pedeapsă de 5 ani și 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 368 C. pen. spaniol, cu aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării dreptului de vot pe perioada executării condamnării, fapta incriminată în legea penală română - art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000.
Prin aceeași sentință s-a dispus transferarea persoanei condamnate și s-a computat perioada executată începând cu data de 2 octombrie 2008 la zi.
Pentru a pronunța această sentința, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
M.J. din Regatul Spaniei a inițiat procedura de transfer în România, în vederea continuării executării pedepsei, a cetățeanului român R.F.D., condamnat prin sentința penală nr. 36/2009 a Judecătoriei de Instrucție nr. 29 Madrid, rămasă definitivă conform ordinului executoriu nr. 87/2009 emis la 6 iulie 2009 de Tribunalul Provincial Madrid, la pedeapsa de 5 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 368 C. pen. spaniol, constând în aceea că la data de 2 octombrie 2008 a fost depistat la controlul efectuat de lucrătorii Aeroportului Barojos -Madrid, având asupra sa cantitatea de 699,78 grame cocaină.
Prima instanță a mai reținut că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzută de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004, precum și celelalte condiții impuse de art. 129 lit. a) - d) din același act normativ.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, persoana condamnată a declarat recurs prin care a învederat că revine asupra acordului de transfer și solicită să execute restul de pedeapsă într-un penitenciar din Spania.
Recursul nu este fondat.
Instanța de fond, în baza actelor din dosar, în mod corect a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, întrucât sunt îndeplinite cumulativ dispozițiile art. 129 lit. a) - e) din Legea nr. 302/2004 modificată și anume: persoana condamnată este cetățean român și are domiciliul în România, hotărârea de condamnare este definitivă, condamnatul și-a exprimat acordul pentru a fi transferat în România, la data cererii de transfer condamnatul mai avea de executat din pedeapsă mai mult de 6 luni, iar fapta care a atras condamnarea (traficul de droguri) are corespondent în legislația penală română, respectiv în art. 2 din Legea nr. 143/2000.
Referitor la acordul de a fi transferat, așa cum rezultă din declarația semnată personal de condamnat și datată 2 februarie 2010, Înalta Curte constată că acceptul de transfer a fost dat în deplină cunoștință de cauză, a fost expresia voinței nealterate a condamnatului, acesta fiind informat asupra consecințelor juridice care decurg din transferarea sa în România.
Acest acord de transfer are caracter irevocabil, nu mai poate fi retractat și pe cale de consecință asupra lui nu se mai poate reveni, indiferent de motivația ulterioară formulată de condamnat, nici dispozițiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, nici cele de drept procesual penal nu prevăd posibilitatea retragerii consimțământului persoanei condamnate.
Ca atare, este îndeplinită condiția prevăzută în art. 3 paragr. 1 lit. d) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 129 lit. d) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată, astfel că hotărârea atacată este temeinică și legală, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana transferabilă R.F.D. împotriva sentinței penale nr. 288 din 29 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurenta persoană transferabilă la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2011.