Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 18 din 24 martie 2010 a Tribunalului Militar Teritorial București inculpatul soldat voluntar rez. R.D. a fost condamnat la 3 (trei) ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen. pe durata prev.de art. 71 alin. (2) C. pen. pentru tentativă la infracțiunea de omor deseobit de grav, prev.de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 coroborat cu art. 176 alin. (1) lit. f) și g) C. pen. cu aplic, art. 74 și art. 76 C. pen.
Totodată, inculpatul a mai fost condamnat la 6 (șase) luni închisoare pentru infracțiunea de călcare de consemn prev.de art. 333 alin. (1) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
Conform art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci) ani.
Pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor prev. de art. 863 C. proc. pen.
Prin aceeași sentință a fost admisă acțiunea civilă a Spitalului Clinic de Urgență Militar Central D.C.D. București obligându-l pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente M.A.N. la plata sumei de 89136,20 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată V.M.
De asemenea, s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă V.M., obligându-l pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente M.A.N. la plata sumei de 259.748 lei cu titlu de despăgubiri materiale și la suma de 250.000 lei cu titlu de daune morale, precum și la o prestație periodică lunară de 500 lei, toate aceste sume actualizându-se cu coeficientul de inflație până la plata plății efective.
S-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă V.V. inculpatul fiind obligat să-i plătească în solidar cu partea responsabilă civilmente M.A.N. suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale, suma urmând a fi actualizată coeficientul de inflație până la data plății efective.
În sfârșit, inculpatul a fost obligat să plătească statului în solidar cu partea responsabilă civilmente M.A.N. suma de 3.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune în aceste sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul soldat rez. R.D. a fost angajat ca soldat voluntar pe bază de contract de către M.A.N. în cadrul U.M. 01650 București, începând cu data de 17 aprilie 2006, în funcția de pistolar, contractul fiindu-i reînnoit la 17 aprilie 2007.
În perioada 31 ianuarie 2007 - 29 mai 2007, plutonul din care făcea parte inculpatul, conform OZU nr. 21 din 31 ianuarie 2007 al UM 01650 București, executa serviciul de pază UM 019J1 – Cazarma Clinceni.
În ziua de 20 aprilie 2007, inculpatul soldat voluntar R.D., împreună cu colegul său, caporal P.N. a executat serviciul de patrulă în Cazarma Clinceni până la ora 14.00, după care au ridicat de la corpul de gardă armamentul din dotare în vederea exercitării controlului antiterorist în zona punctului de control de la intrarea în cazarmă.
Militarii au primit fiecare câte o pușcă automată, calibrul 4,45 mm., cu pat rabatabil și încărcător cu 30 (treizeci) de cartușe cu glonț de calibru 5,45 mm.
La corpul de gardă au efectuat controlul armamentului, au executat percuția de control au constatat în acest mod că nu este cartuș pe țeava armei.
Cei doi militari s-au deplasat la corpul de control pentru executarea controlului antiterorist.
La punctul de control/acces în unitate se mai aflau martorul sergent C.I.D., din cadrul UM 01971 Clinceni - ofițer de serviciu, partea vătămată fruntaș V.M., din cadrul UM 01971 Clinceni - ajutor al ofițerului de serviciu și martorul fruntaș S.C. - santinelă la postul nr. l.
În intervalul 14.30-15.45, inculpatul împreună cu celălalt militar arătat mai sus a efectuat controlul tuturor autoturismelor și persoanelor care s-au deplasat în zona punctului de control/acces.
Aproximativ în jurul orelor 15.50, întrucât în zonă nu au mai circulat autovehicule sau persoane, inculpatul s-a așezat pe un scaun aflat lângă stâlpul drept al barierei, privind din interiorul unității către exterior, vis-a-vis de clădirea punctului de control/acces în unitate, fiind orientat cu fața spre acest imobil.
În momentul în care s-a așezat pe scaun, inculpatul soldat voluntar R.D. avea cureaua armei petrecută peste umărul drept, țeava acesteia fiind orientată oblic, în jos, cu patul rabatat (pliat pe armă, în poziția „închis"), arma fiind sprijinită pe genunchiul drept.
Partea vătămată fruntaș V.M. se afla în dreptul ușii de acces în clădirea PCA stând în picioare, poziționat ușor lateral stânga față de inculpat, iar șeful patrulei, martorul P.N. se afla în stânga părții vătămate, lângă stâlpul stâng al barierei, vis-a-vis de inculpat, ambii cu fața către acesta din urmă.
Martorul sergent C.D. se afla în incinta clădirii arătate mai sus, iar martorul fruntaș S.C. era poziționat în acel moment în exteriorul unității, respectiv, lângă poarta metalică de acces în Cazarma Clinceni.
În continuare, inculpatul a dezasigurat arma și a apucat cu mâna dreaptă port-închizătorul acesteia, acționându-l într-o cursă completă specifică operațiunii de încărcare a armei.
Acest fapt a fost observat de către martorul caporal P.N., care, sesizând potențialul de periculozitate al manevrei de mai sus, l-a atenționat pe inculpat să nu se mai joace cu arma.
Aspectele susmenționate au fost sesizate, în mod nemijlocit, atât de către partea vătămată, cât si de martorul S.C.
Imediat după ce a fost atenționat, inculpatul soldat voluntar rez. R.D. s-a ridicat de pe scaun si având cureaua armei așezată peste umărul drept, cu arma sprijinită pe șoldul drept, cu mâna dreaptă, fără a privi spre armă a încercat să o asigure, însă procedând ca și anterior, în același mod neprofesionist, nerespectând dispozițiile legale privind mânuirea armamentului din dotare a acționat trăgaciul armei, declanșând astfel un foc în serie scurtă în direcția părții vătămate.
Urmare focurilor executate de către inculpat, partea vătămată a căzut la pământ, în apropierea treptelor de la clădirea punctului de control/acces în unitate, cu capul orientat spre acest imobil, suferind două plăgi împușcate la nivelul abdomenului.
De asemenea, cele 3 (trei) gloanțe trase de inculpat au lovit geamurilor de la imobilul susmenționat, spărgându-le și deteriorând ușa de acces în această clădire.
După producerea incidentului, inculpatul a așezat arma lângă el, pe pământ, de unde a fost ridicată și asigurată de către martorul plutonier P.A.F.
Partea vătămată, fruntaș V.M., a fost transportată deîndată cu o ambulanță la Spitalul Clinic de Urgentă Militar Central D.C.D. București unde, conform foii de observație clinică generală, întocmită de către Secția Chirurgie I, a fost internată, în perioada 20 aprilie - 6 august 2007 cu diagnosticul: „Plagă prin armă de foc cu leziuni multiple; ruptură de stomac, ruptură de splină și rinichi stâng. Plagă colon (operat). Șoc hemoragie. Status posttraumatism prin împușcare cu multiple leziuni viscerale. Amputatie 1/3 medie coapsă, membru pelvin bilateral. Escare de decubit regiune sacrală și trohanteriană bilateral".
Din istoricul aceluiași act medical rezultă că partea vătămată a fost adusă la camera de Gardă „în stare de șoc hemoragie după un traumatism abdominal prin împușcare cu armă de foc, survenit în urmă cu aproximativ o oră. Explorarea abdomenului a evidențiat un orificiu cu diametru de 1 cm, în hipocondrul stâng sub rebordul costal (la aproximativ 5,5 cm.), alt orificiu laterotoracic stâng cu diametrul de 1,5 cm. în zona de proiecție a coastei XII, ruptă (orificiu prin care se evacuează spontan sânge proaspăt, orificiu cu diametrul de 1 cm., flancul drept deasupra splinei iliace antero superioară, orificiu cu diametrul de 2 cm. Deasupra aripii iliace drepte regiunea dorsolombară dreaptă cu sângerare activă".
Prin epicriza de etapă A.T.I. s-a reținut că partea vătămată fruntaș V.M., în vârstă de 24 de ani, a fost internată de urgență la data de 20 aprilie 2007, cu diagnosticul de politraumatism prin împușcare, cu multiple leziuni viscerale (ruptură de stomac, ruptură de splină, perforații de colon, ruptură de rinichi stâng), hemoperitoneu masiv (4 litri), șoc hemoragie, pentru care s-au efectuat splenopancreatectomie caudală, nefrectomie stângă, colectomie segmentară de transvers, gastro rafie corporală posterioarâ și apendicectomie. Evoluția clinică imediat postoperator se complică cu sindrom de compartiment membre pelvine și brahiale, edem cerebral (comă areactivă), șoc septic, insuficiență multiplă de organe și sisteme, bronhopneumome, CID sever cu predominența fibrinolizei, insuficiență renală acută organică, encefalopatie spetică. în data de 05 aprilie 2007 se practică amputația 1/3 distală coapsă stângă și 1/3 proximală gamba dreaptă, apoi se reintervine în 15 mai 2007, efectuându-se amputatie coapsă dreapta. Pe 02 mai 2007 se reintervine chirurgical pentru ileus dinamic prin hematom voluminos suprainfectat subfrenic.si fistulă colică minimă de decubit (coastă anfractuoasă), practicându-se evacuarea hematomului, desființarea anastromozei-colice cu închiderea bontului distal și anus iliac stâng".
Astfel, din epicriza rezultă că partea vătămată a fost supusă următoarelor proceduri chirurgicale realizate în cadrul Secției Chirurgie I: spleno-pancreatectomie -caudală; nefrectomie stg.; colectomie segmentară de transvers; apendicectomie; - rezectie parțială de arc costal posterior coasta VIII. Evoluția clinică postoperatorie imediat se complică cu sindrom de compartiment 1 mb pelvin in cadrul sindromului prelungit, edem cerebral, șoc septic și insuficientă multiplă organe. În această situație, la data de 22 aprilie 2007, se decide și se practică incizii de degajare pe fața anterioară și posterioară a gambei, fasciotomie, degajarea compartimentelor musculara laterale, anterior și posterior. Pe data de 23 aprilie 2007, se constată necroze de masă musculară în compartimentele ambelor gambe 1/3 medie, fapt care conduce la amputatia de necesitate a coapsei stg. în 1/3 distală și a gambei dr. în 1/3 proximală. Evoluția nefavorabilă de la nivelul bontului de amputatie gamba dr. a necesitat reintervenția pe 15 mai 2007, practicându-se amputatia de coapsă 1/3 medie a gambei si ulterior retușul de bont în data de 13 mai 2007.
Datorită leziunilor deosebit de grave produse prin împușcarea părții vătămate fruntaș V.M., respectiv a consecințelor acestora, medicii specialiști din cadrul comisiei constituită la nivelul Spitalului Clinic de Urgență Militar Central D.C.D. București, au propus „clasarea medicală, inapt serviciu militar pe timp de pace și război, cu scoaterea din evidentă" grupa IV din O.U.G. nr. M 72/2002.
La data de 16 noiembrie 2007, partea vătămată a fost externată cu diagnosticul: „Sechele postraumatice prin împușcare: amputatie 1/3 medie coapse bilateral, escare de decubit regiune sacrată si trohanteriană dreaptă; anus iliac stăng disjunctie congenitivă; leziuni viscerale multiple.
Prin raportul de expertiză medico-legală din 30 mai 2008, întocmit de către Institutul Național de Medicină Legală „D.M.M. București, s-au concluzionat următoarele:
„V.M. a prezentat la data de 20 aprilie 2007, două plăgi împușcate penetrante și perforante multiplu visceral. Pentru leziunile traumatice și complicațiile survenite în evoluția acestora a necesitat îngrijiri medicale de circa 200 (douăsute) de zile. Legiunile traumatice au pus în primejdie viața victimei, iar sechelele posttraumatice constituie infirmitate fizică permanentă. Direcția de tragere a fost dinspre anterior spre posterior, în plan transversal".
Raportat la situația de fapt expusă, inculpatul și-a încălcat atribuțiile ce îi reveneau în timpul executăm serviciului de pază, atribuții prevăzute în regulamentele militare (art. 97 alin. (2) lit. e) și f) din Regulamentul Serviciului Interior - R.G. 2/2002), respectiv, atribuțiile personalului pazei pentru obiectivul UM 01295 - Cazarma Clinceni" și fișa postului.
Prin adresa din 23 aprilie 2007, comandantul UM 01650 București a sesizat Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial în vederea efectuării de cercetări cu privire la săvârșirea de către inculpatul soldat voluntar R.D. a infracțiunii de călcare de consemn prev.de art. 333 alin. (1) C. pen.
Prin rezoluția din 24 aprilie 2007, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București (fila 101 vol. l - Dosar nr. 18/P/2007) a dispus începerea urmării penale fată de soldat voluntar R.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prev de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. și de călcare de consemn, prev. de art. 333 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Prin ordonanța nr. 39/P/2007 din 14 iulie 2007 (fila 1 vol. II dosar nr. 18/P/2007) Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, a constatat că faptele săvârșite de către inculpatul soldat voluntar R.D. sunt susceptibile a fi încadrate în temeiul dispozițiilor art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. urmând a fi continuate cercetările de către Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București și a declinat competența în favoarea acestui Parchet.
La data de 13 septembrie 2007, prin ordonanța nr. 18/P/2007 (fila 22 vol. II Dosar nr. 18/P/2007) Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului soldat voluntar R.D. din infracțiunea de vătămare corporală din cuplă prev.de art. 184 alin. (2) si (4) C. pen. și călcare de consemn prev.de art. 333 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav prev.de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. comb.cu art. 176 alin. (1) lit. f) și g) C. pen. și călcare de consemn prev. de art. 333 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., fiindu-i adus la cunoștință inculpatului soldat voluntar R.D. care a fost asistat de apărătorii săi aleși, prin procesul verbal din 14 septembrie 2007 (fila 23 Dosar nr. 18/P/2007 - vol. II).
Prin ordonanța nr. 18/P/20007 din 17 septembrie 2007 (fila 32 vol. II - Dosar nr. l8/P/2007) Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, iar prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 5 decembrie 2007, întocmit de către Institutul Național de Medicină Legală D.M.M. București - pentru inculpatul soldat voluntar R.D., s-au concluzionat următoarele; „Numitul R.D. nu prezintă tulburări psihice. Are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat".
De asemenea, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnico-științifice balistice, iar prin raportul de expertiză din 22 mai 2007, întocmit de către serviciul Criminalistic din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București s-au concluzionat următoarele:
„Pușca automată cal. 5,45 mm. cu pat rabatabil (AK 74), este în stare de funcționare.La data examinării, arma pusă la dispoziție a prezentat urme specifice unei tragen anterioare. Nu se dispune de metode științifice fundamentale pentru a stabili timpul scurs de la efectuarea tragerii. Arma examinată nu poate declanșa un foc accidental, fără acționarea trăgaciului. Port-închizătorul armei nu rămâne blocat în situația în care nu se efectuează o cursă completă, specifică unei operații de încărcare. Cele trei tuburi ridicate de la fața locului au fost trase cu arma pusă la dispoziție. Pentru cele trei obiecte formă alungite nu se poate stabili dacă acestea provin de la o tragere efectuată cu arma examinată. Tragerea a fost efectuată din fața victimei, ușor lateral dreapta față de aceasta, de la o distanță mare (peste 2 m)".
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București, părțile civile V.M. și V.V., partea responsabilă civilmente M.A.N. și inculpatul soldat voluntar rez. R.D.
Parchetul Militar s-a susținut că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală întrucât calculul pedepsei stabilite pentru tentativa la infracțiunea de omor deosebit de grav nu s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, iar modalitatea de executare aleasă pentru pedeapsa rezultantă nu este posibilă în condițiile aplicării unor pedepse calculate conform dispozițiilor legale respective.
Părțile civile au criticat hotărârea atacată pentru greșita calculare a prestației periodice lunare la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente, susținând că suma de 500 lei este insuficientă pentru procurarea hranei și medicamentelor de către partea vătămată.
La rândul său partea responsabilă civilmente M.A.N. a criticat hotărârea primei instanțe pentru greșita soluționare a laturii civile susținând că în mod greșit a fost obligată în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile din moment ce nu există o legătură directă între funcția încredințată și acțiunea păgubitoare, astfel încât exercitarea funcției încredințate prepusului să fi ocazionat, în mod hotărâtor, comiterea infracțiunii. Totodată, partea responsabilă civilmente a susținut că și suma acordată cu titlu de despăgubiri materiale este greșită întrucât partea vătămată putea beneficia, potrivit Ordinului M.A.N. M 110 din 15 octombrie 2009 de o proteză definitivă gratuită, iar ea a ales să-și procure de pe piața liberă cea mai scumpă proteză. S-a mai susținut că apelanta că partea civilă V.V. nu are nici o calitate procesuală în cauză și că în mod greșit i s-au acordat daune morale, cu toate că nu a suferit nici un prejudiciu direct în urma săvârșirii infracțiunii. în sfârșit, în subsidiar, apelanta a susținut că cuantumul daunelor morale acordate părților civile este exagerat, motiv pentru care a solicitat reducerea lor.
La rândul său, inculpatul a criticat hotărârea atacată pentru greșita încadrare juridică dată faptei sale susținând că, din probele administrate în cauză, nu rezultă că ar fi acționat cu intenție, așa încât se impune schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prev.de art. 20 C. pen. rap.la art. 174 comb. cu art. 176 lit. f) și g) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă din culpă, prev. de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. pentru care să i se aplice o pedeapsă a cărei executare să fie suspendată condiționat conform art. 81 și art. 82 C. pen.
Prin Decizia nr. 3 din 29 septembrie 2010, Curtea Militară de Apel a dispus următoarele:
A admis apelurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București și inculpatul soldat rez. R.D. împotriva sentinței nr. 18 din 24 martie 2010 a Tribunalului Militar Teritorial București și în consecință:
A desființat hotărârea atacată numai cu privire la latura penală, în sensul că l-a condamnat pe inculpatul soldat rez. R.D. la 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare și interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) - c) C. pen. pe timp de 3 (trei) ani pentru tentativă de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 comb. cu art. 176 alin. (1) lit. f) și g) C. pen. cu aplic. art. 74 și art. 76 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 333 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 74 și art. 76 lit. e) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la 2 (două) luni închisoare pentru infracțiunea de călcare de consemn
Conform art. 33 lit. b), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare alături de pedeapsa a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) - c) C. pen. pe timp de 3 (trei) ani.
A înlăturat dispozițiile privitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Pe perioada indicată în art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev de art. 64 C. pen.
A respins apelurile declarate de părțile civile V.M. și V.V. și de partea responsabilă civilmente M.A.N. împotriva aceleiași ca nefondate.
Au fost menținute restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Părțile civile și partea responsabilă civilmente M.A.N. au fost obligate să plătească statului câte 100 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:
Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticii aduse de M.P. s-a constatat că judecătorul fondului a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor privitoare la efectele circumstanțelor atenuante, precum și a celor la pedeapsa aplicată în cazul tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav.
Potrivit art. 76 alin. (2) C. pen., în cazul infracțiunilor care au avut ca urmare moartea unei persoane, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult la o treime din minimul special. Pe de altă parte, conform art. 21 C. pen., pedeapsa pentru tentativă, în cazul în care pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață, este închisoare de la 10 la 25 ani.
Cum pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor deosebit de grav este detențiunea pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi, rezultă că pedeapsa pentru tentativă la această infracțiune este de la 10 la 20 de ani.
Retinându-se circumstanțele atenuante în favoarea inculpatului, pedeapsa închisorii poate fi redusă, conform art. 70 alin. (2) C. pen., cel mult până la o treime din minimul special de 10 ani, adică până la 3 ani și 4 luni. Or, aplicându-i inculpatului o pedeapsă de numai 3 ani închisoare, instanța de fond a aplicat, evident, o pedeapsă nelegală.
În consecință, s-a constatat că suspendarea executării acesteia sub supraveghere nu mai este posibilă întrucât, cuantumul ei va depăși 3 (trei) ani, iar potrivit art. 861 alin. (2) C. pen., suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată și în cazul concursului de infracțiuni dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 (trei) ani și sunt întrunite condițiile prevăzute în alin. (l) lit. b) și c) C. pen.
S-a mai menționat că întrucât în favoarea inculpatului au fost reținute circumstanțe atenuante, urmează c efectul acestora să fie extins și la infracțiunea de călcare de consemn prevăzut de art. 333 alin. (1) C. pen.
Conform art. 33 - art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa principală cea mai grea alături de care va executa și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi ce-i va fi stabilită pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav.
Cu privire la motivul de apel invocat de părțile civile, s-a constatat că acesta nu poate fi primit, întrucât, prima instanță, cu ocazia obligării inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente M.A.N. la plata unei prestații lunare a ținut seama, pe de o parte de diferența dintre drepturile bănești pe care le-ar fi obținut victima în activitate și pensia de asigurare socială, respectiv suma de 195 lei (591 solda netă și 396 lei pensia de invaliditate) și pe de altă parte, de nevoile acesteia pentru procurarea hranei și medicamentelor necesare.
Cât privește critica adusă de partea responsabilă civilmente M.A.N. hotărârii primei instanțe privitor la greșita sa obligare în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile, s-a constatat că prima instanță a făcut o corectă aplicațiune a dispozițiilor art. 1000 alin. (3) C. civ. Potrivit acestui text de lege, comitenții răspund pentru prejudiciul cauzat de prepusul lor în funcțiile încredințate. Temeiul răspunderii comitenților pentru faptele prepușilor cauzatoare de prejudiciu îl constituie obligația ce o au de a garanta despăgubirea celor care au suferit daune prin acțiuni comise, atât în exercitarea normală a atribuțiilor specifice funcției încredințate, cât și prin faptele abuzive, contrare normei de exercitare a funcției, ori prin care aceste atribuții au fost depășite de prepus.
Or, a reținut și instanța de apel că inculpatul se află în exercitarea unei funcții încredințate de comitentul său M.A.N. iar prin fapta sa abuzivă, contrară normei de exercitare a funcției, a cauzat unei terțe persoane un prejudiciu. Pe de altă parte, comitentul poartă răspunderea pentru fapta prepusului său și pentru culpa „în diligendo", mai precis vina de a-și fi ales greșit prepusul și de a nu-l instrui corespunzător.
Cât privește critica adusă hotărârii primei instanțe că în mod greșit a inclus în cuantumul despăgubirilor materiale contravaloarea unei proteze performante procurată de pe piața liberă câtă vreme victima putea beneficia de o proteză definitivă gratuită de la M.A.N., s-a apreciat că nici aceasta nu poate fi primită întrucât, limitând dreptul victimei de a-și alege ce proteză consideră necesar, s-ar încălca principiul justei și integralei acoperiri a prejudiciului.
Nici critica privitoare la greșita obligare a inculpatului și a M.A.N. la plata în solidar la o sumă plătită cu titlu de daune morale către numita V.V., întrucât aceasta n-ar avea calitate procesuală, nu este justă întrucât aceasta s-a constituit parte civilă înainte de citirea actului de sesizare a instanței, iar prin deteriorarea gravă a sănătății fiul său de care, de la data nefericitului eveniment, va trebui să aibă mereu grijă, și deci a suferit, evident, un prejudiciu moral.
În sfârșit, critica potrivit căreia sumele acordate cu titlu de daune morale ar fi exagerate, a fost apreciată și ea ca nefondată întrucât sumele respective au fost just apreciate că ar putea acoperi, dacă se poate spune așa, suferințele celor două părți civile.
Referitor la unicul motiv de apel al inculpatului privind greșita încadrare juridică a faptei sale, se constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare a probelor din dosar, apreciind corect că atunci când a manevrat incorect o armă militară capabilă să producă moartea, inculpatul a acționat cu intenție indirectă, mai precis a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui.
Împotriva deciziei, în termen legal, au declarat recurs partea responsabilă civilmente M.A.N. și inculpatul R.D., motivele fiind menționate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Cu ocazia dezbaterilor, Înalta Curte a pus în discuție contradictorie, din oficiu, cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. referitor la încadrarea juridică a faptei.
Asupra recursului declarat de inculpatul R.D.: a) cu privire la critica referitoare la greșita încadrare juridică a faptei, apărarea apreciind-o ca fiind corectă pe cea prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. „vătămare corporală din culpă", deoarece, se susține, rezultatul - moartea victimei - a fost consecința unei greșeli în mânuirea armamentului.
Critica este neîntemeiată.
Aspectul de drept referitor la forma și modalitatea de vinovăție cu care inculpatul a săvârșit fapta a fost examinat - la cererea acestuia - atât de către instanța de fond, cât și de către instanța de prim control judiciar, Înalta Curte însușindu-și toate argumentele de fapt și de drept expuse în cele două hotărâri atacate.
În raport cu funcția îndeplinită - militar - și cu pregătirea specifică, inclusiv cu privire la mânuirea armamentului din dotare, este neîntemeiată apărarea acestuia în sensul că totul s-a petrecut ca „o joacă", a fost „un accident" (pag. 5 a concluziilor scrise).
Împrejurările și modul concret în care inculpatul a acționat (astfel cum au fost anterior prezentate, și cum au rezultat din probele administrate) relevă, precumpănitor, vinovăția acestuia sub forma intenției indirecte, iar nu pe cea a culpei, fiind irelevante - în prezenta cauză - alte împrejurări invocate de apărare, cum ar fi: că nu au existat conflicte anterioare, că nu o cunoștea pe victimă, că imediat după împușcare a telefonat la corpul de pază, că a acordat ajutor material și bănesc și că nu a existat un mobil al faptelor.
Neîntemeiată este și critica inculpatului referitoare la modalitatea de executare a pedepsei.
În final, inculpatului i-a fost aplicată pentru infracțiunea cea mai gravă o pedeapsă sub minimul special, prin reținerea circumstanțelor atenuante, pedeapsă redusă până la minimul legal potrivit art. 76 alin. (2) C. pen. (3 ani și 4 luni închisoare).
În condițiile condamnării inculpatului pentru un concurs de infracțiuni și prin observarea condițiilor prevăzute de art. 81 alin. (2), art. 861 alin. (2) și art. 867 alin. (2) C. pen. rezultă că solicitarea acestuia de aplicare a unei modalități de executare a pedepsei rezultante neprivative de libertate este neîntemeiată.
Înalta Curte va admite însă recursul inculpatului, prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 și 14 C. proc. pen., examinate din oficiu, pentru următoarele motive:
- elementul circumstanțial agravant introdus în textul art. 176 prin lit. f) C. pen., de Legea nr. 140/1996, are în vedere pericolul social sporit pe care îl reprezintă omorul săvârșit asupra unei persoane care îndeplinește o funcție care implică exercițiul autorității de stat, din răzbunare sau ură împotriva acesteia, din cauza serviciului pe care îl îndeplinește. Textul art. 176 lit. f) din C. pen. este o variantă agravată a formei calificate de omor prevăzută de art. 175 lit. f) din C. pen., având ca deosebire esențială aceea că subiectul pasiv nu este orice persoană care desfășoară „o activitate de serviciu sau o activitate publică", ci „o persoană care are calitatea de magistrat, polițist, jandarm ori militar".
Or, examinarea tuturor probelor relevă că fapta nu a avut ca mobil răzbunarea sau ura împotriva victimei, din cauza serviciului pe care îl îndeplinește, împrejurare necontestată de către acuzare și de către părțile procesului.
- împrejurările comiterii faptei, și chiar natura acesteia, nu justifică concluzia imperativului interzicerii tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., nici ca pedeapsă complementară, nici ca pedeapsă accesorie.
Asupra recursului declarat de partea responsabilă civilmente M.A.N.:
În sinteză, astfel cum s-a menționat, încă de la instanța de fond și, apoi, de prim control judiciar, partea responsabilă civilmente a criticat, pe de o parte, greșita obligare a sa, în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile, iar pe de altă parte, cuantumul acestora, apreciat ca excesiv, dar și pentru acordarea unor despăgubiri civile către mama victimei.
Înalta Curte își însușește argumentele de drept expuse în cele hotărâri atacate, mai ales cele menționate la pag. 6-7 ale deciziei, apreciind ca inutilă reluarea acestora.
În evoluția modernă a principiilor răspunderii civile delictuale întemeiate pe art. 1000 alin. (3) C. civ., pe fondul diversificării formelor de angajare, de recurgere la forța de muncă, s-a conturat, în ultima perioadă, tendința jurisprudenței de „obiectivare" a acestei forme de răspundere civilă, apreciindu-se ca fiind suficient să se constate îndeplinite, îndeosebi, condițiile formale decurgând din existența raportului de prepușenie și din cauzarea prejudiciului în funcțiile încredințate prepusului de către comitent.
Cu privire la cuantumul sumelor acordate, Înalta Curte apreciază că acestea nu numai că nu sunt excesive, ci - dimpotrivă - au fost acordate cu o foarte riguroasă examinare a tuturor consecințelor faptei săvârșite de inculpat, în acord cu recomandările Consiliului Europei cu privire la repararea daunelor morale (Londra - 1969), precum și cu jurisprudența națională în materie.
De asemenea, în acord cu cele două instanțe, Înalta Curte apreciază ca neîntemeiată și critica referitoare la acordarea unei sume de bani, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, mamei victimei, nefiind necesară suplimentarea argumentelor, sub acest aspect, expuse în cele două hotărâri judecătorești atacate, mai ales că și această sumă (50.000 lei) a fost stabilită printr-o apreciere extrem de riguroasă.
Față de cele menționate, Înalta Curte - în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) din C. proc. pen. - va admite recursul declarat de inculpat și va casa, în parte, decizia atacată în limitele arătate, procedând la rejudecarea cauzei.
Conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins ca nefondat recursul declarat de partea responsabilă civilmente M.A.N.
Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 192 alin. (3) și, respectiv, art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la cheltuielile judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul soldat rez. R.D. împotriva Deciziei nr. 3 din 29 septembrie 2010 pronunțată de Curtea Militară de Apel, casează în parte decizia atacată sub aspectul încadrării juridice, al pedepselor complementare și al pedepselor accesorii și, rejudecând, în aceste limite:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni în cele două pedepse componente: 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen. pe timp de 3 (trei) ani pentru tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 combinat cu art. 176 alin. (1) lit. f) și g) C. pen. cu aplicarea art. 74 și art. 76 alin. (2) C. pen. și 2 (două) luni închisoare pentru infracțiunea de călcare de consemn prevăzută de art. 333 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. e) C. pen.
În temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din tentativă de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 combinat cu art. 176 alin. (1) lit. f) și g) C. pen. cu aplicarea art. 74 și art. 76 alin. (2) C. pen. în tentativă de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 combinat cu art. 176 alin. (1) lit. g) C. pen. cu aplicarea art. 74 și art. 76 alin. (2) C. pen.
Menține pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare și, respectiv, 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., precum și pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de călcare de consemn potrivit art. 333 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. e) C. pen.
Conform dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., contopește pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe timp de 3 (trei) ani.
Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea responsabilă civilmente M.A.N.
Conform dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului inculpatului vor rămâne în sarcina statului și, respectiv, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenta parte responsabilă civilmente M.A.N. la plata către stat a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi, 21 martie 2011.