Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 98 din 17 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-a respins plângerea formulată de petenta P.A. împotriva ordonanței nr. 779/II/2/2009 din 28 septembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și a ordonanței nr. 230/P/2009 din 01 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 12 ianuarie 2009, sub nr. 244/P/2009, s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureș plângerea petentei P.A. prin care a solicitat tragerea la răspundere penală penală a făptuitorilor C.G., pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual, prev. și ped. de art. 289 C. pen. și M.Z. sub aspectul comiterii infracțiunii de uz de fals, prev. și ped. de art. 291 C. pen.
În motivarea plângerii, petenta a susținut că făptuitorul C.G., în calitate de inginer topograf, a întocmit un plan de situație, însoțit de un memoriu tehnic, prin care atesta nereal faptul că pe str. B. din Tg. Mureș se găsește o parcelă de teren liber, în suprafață de 433 mp., teren înscris în C.F. Remetea nr. topo 99/2/1, 100/1/2/1 aparținând antecesorilor făptuitorului M.Z., că pe baza acestor înscrisuri acesta din urmă a solicitat și i s-a admis de către Prefectura Mureș retrocedarea terenului de mai sus, iar după ce făptuitorul M.Z. a vândut acest teren petentei și tatălui acesteia P.A., aceștia din urmă au aflat că suprafața de teren nu coincide cu amplasamentul real, terenul fiind în folosința altor persoane.
La data de 20 ianuarie 2009, petenta a înregistrat o nouă plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureș, înregistrată sub nr. 423/P/2009, prin care a solicitat cercetarea făptuitorului M.Z. sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 C. pen., precum și a făptuitoarei D.L.G., avocat în cadrul Baroului Cluj, sub aspectul comiterii infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. și ped. de art. 26 raportat la 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.
Cu privire la făptuitoarea D.L.G., petenta a menționat că, în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu privire la terenul aparținând făptuitorului M.Z., a apelat la serviciile acesteia care, în calitate de avocat, i-a dat asigurări cu privire la corectitudinea înscrisurilor și a întocmit antecontractul de vânzare cumpărare cu inserarea unor clauze împovărătoare pentru petenta și tatăl ei, clauze pe care le-au acceptat pentru că nu li s-a explicat conținutul și consecințele acestora, omițând totodată să indice totalitatea bunurilor care au făcut obiectul tranzacției, deși au fost incluse în prețul final. A mai susținut că, în urma verificărilor efectuate ulterior încheierii antecontractului și achitării sumei de 20.500 euro, s-a constatat că pe str. B., iar terenul aparține altor proprietari, unul dintre aceștia, respectiv M.M., informând-o pe petentă că este în litigiu cu făptuitorul M.Z. pentru anularea ordinului prefectului de retrocedare a terenului.
În final, petenta a menționat că, deși făptuitoarea D.L.G. a asigurat-o că îl va notifica pe făptuitorul M.Z., prin executor judecătoresc, pentru a se prezenta la locul de situare a bunurilor pentru predarea acestora, achitând un onorariu de 1100 lei, acest lucru nu s-a întâmplat, pentru că nu a primit vreo copie a acestei notificări.
Cele două plângeri au fost conexate la data de 10 martie 2009. Prin ordonanța nr. 244/P/2009 din 18 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureș s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, având în vedere faptul că făptuitoarea D.L.G. este avocat și face parte din Baroul Cluj, fiind incidente dispozițiile art. 281 lit. b) C. proc. pen.
Prin ordonanța nr. 230/P/2009 din 01 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea D.L.G. sub aspectul comiterii infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. și ped. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., disjungerea cauzei privind pe făptuitorii M.Z. și C.G. și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Mureș.
În motivarea acestei ordonanțe, s-a reținut că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reclamate, deoarece nu s-a probat acordarea unui ajutor material sau moral făptuitorului M.Z. în eventualele acțiuni de inducere în eroare a petentei și tatălui acesteia, făptuitoarea D.L.G. menționând în contract exact imobilul din extrasul de carte funciară, fără imobilele edificate, iar pentru a evita vânzarea imobilului către alte persoane a indicat petentei și tatălui său să noteze actul încheiat în cartea funciară, ocupându-se personal de aceasta.
S-a mai reținut că făptuitoarea a uzitat înscisurile puse la dispoziție de petentă și că pe baza acestora a redactat actul solicitat, fără a vicia acordul de voință al părților.
Împotriva ordonanței nr. 230/P/2009 din 01 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj petenta a formulat plângere, în baza art. 278 C. proc. pen., care a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin ordonanța nr. 779/II/2/2009 din 28 septembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, cu motivarea că în mod corect s-a stabilit inexistența faptei imputate făptuitoarei de către petenta P.A.
În conformitate cu dispozițiile art. 2781 C. proc. pen., petenta s-a adresat cu plângere instanței, solicitând desființarea ordonanțelor procurorului și trimiterea cauzei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj pentru redeschiderea urmăririi penale față de intimată, deoarece la dosarul cauzei există probe certe de vinovăție.
Analizând plângerea petentei, instanța de fond a reținut că, în fapt, numitul P.A. și făptuitorul M.Z. s-au cunoscut în Penitenciarul Gherla, în timp ce ambii se aflau în executarea unor pedepse privative de libertate. În acest context, făptuitorul M.Z. i-a comunicat numitului P.A. că dorește să vândă un teren de 433 mp. pe care este construit un garaj și un magazin din Tg. Mureș, cei doi înțelegându-se să tranzacționeze imobilul.
Așa fiind, în cursul lunii august 2008, când petenta și-a vizitat tatăl, acesta din urmă i-a solicitat să apeleze la serviciile unui notar în vederea cumpărării terenului.
În vederea realizării acestui demers, petenta a intrat în posesia documentelor puse la dispoziție de către făptuitorul M.Z., respectiv: confirmarea de expediere a ordinului nr. 115/2007 privind trecerea în proprietatea privată a făptuitorului a suprafeței de 0,0433 ha situate în intravilanul municipiului Tg. Mureș, str. B., C.F. Remetea nr. Top. 99/2/1, nr. 100/1/2/1, încheierea nr. 33402 din 4 iulie 2007 privind întabularea dreptului de proprietate cu privire la terenul de mai sus în favoarea făptuitorului, precum și plan tehnic, plan de amplasament și delimitare a imobilului și corpului de proprietate, plan de încadrare în zonă întocmite de expetul toografic, făptuitorul C.G.
Deoarece înscrisurile erau insuficiente pentru încheierea unui contractului în formă autentică, petenta a apelat la serviciile făptuitoarei D.L.G., avocat în cadrul Baroului Cluj, în vederea redactării unei promisiuni de vânzare-cumpărare, căreia i-a pus la dispoziție documentele menționate mai sus și pe baza cărora făptuitoarea a redactat înscrisul intitulat „Promisiune de vânzare-cumpărare" din 19 septembrie 2008 în care s-a inserat voința părților potrivit opțiunilor exprimate, aceștia semnând apoi documentul.
În cuprinsul documentului se precizează că încheierea în formă autentică a contractului se va realiza după achitarea integrala a prețului, arătându-se că în situația în care promitentul vânzător prezintă toate actele necesare transmiterii dreptului de proprietate și înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate, părțile se obligă să întreprindă toate demersurile pentru încheierea contractului în formă autentică, ceea ce demonstrează că petenta avea cunoștință despre faptul că actele prezentate de făptuitorul M.Z. sunt insuficiente, asumându-și riscul de a nu se putea încheia contractul în formă autentică.
În baza acestei înțelegeri, petenta a achitat un avans în sumă de 20.500 euro.
Ulterior, petenta a constatat că terenul este proprietatea altei persoane, care l-a acționat pe făptuitor în judecată pentru anularea ordinului de atribuire a terenului și că nr. administrativ nici nu există în realitate.
S-a reținut că, potrivit art. 215 C. pen., constituie infracțiunea de înșelăciune inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă.
Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate.
Este complice persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este, de asemenea, complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.
A prezenta ca adevărată o faptă mincinoasă presupune a face să se creadă, a trece drept reală, existentă, o faptă sau împrejurare care nu există, care a fost inventată. Dimpotrivă, a prezenta ca mincinoasă o faptă adevărată înseamnă a face să se creadă ca inexistentă o faptă sau împrejurare care există în realitate. În ambele ipoteze i se creează celui indus în eroare o falsă reprezentare a realiatății.
În cauză nu s-a demonstrat existenta unor indicii de comitere a acestei infracțiuni de către făptuitoarea D.L.G., respectiv de acordare a unui sprijin material ori moral pentru inducerea în eroare a petentei de către făptuitorul M.Z., deoarece din nicio probă nu rezultă faptul că susnumita ar fi avut cunoștință despre situația juridică reală a terenului. Mai mult, consultanța juridică și redactarea înscrisului care demonstra voința părților a avut ca fundament înscrisurile prezentate de petentă, acte provenind de la autoritățile statului și funcționari publici (instituția prefectului, expert), care nu prezentau elemente de suspiciune privind emiterea și întocmirea ori conținutul acestora.
Pentru toate aceste motive, instanța de fond a concluzionat că în mod temeinic și legal s-a dispus de către procuror neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea D.L.G., nedovedindu-se existența indiciilor de comitere a infracțiunii reclamate de petentă.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat recurs petenta, solicitând, în esență, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei la procuror, în vederea completării urmăririi penale, întrucât nu au fost analizate toate actele aflate la dosarul cauzei, din care rezultă vinovăția intimatei.
Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.
În conformitate cu dispozițiile art. 66 alin. (1) și art. 52 C. proc. pen., precum și cu cele ale art. 23 alin. (1)1 din Constituția României, orice cetățean beneficiază de prezumția de nevinovăție, deschiderea unei proceduri judiciare penale (prin începerea urmăririi penale) nefiind posibilă decât în condițiile prevăzute de lege.
Astfel, potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen. De altfel, în conformitate cu dispozițiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.
În respectarea acestor dispoziții legale, procurorul a efectuat acte premergătoare, acte prevăzute de art. 224 alin. (2) C. proc. pen., fiind format Dosarul penal nr. 230/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
În urma efectuării acestor acte premergătoare, necesare pentru soluționarea plângerii penale formulată de petentă, dar și pentru a se stabili eventuala incidență a vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., nu au fost relevate minime indicii temeinice - în sensul art. 681 C. proc. pen. - care să justifice presupunerea rezonabilă că persoana față de care s-au efectuat acte premergătoare a săvârșit, cu vinovăția cerută de lege, faptele expuse în plângerea penală.
Dimpotrivă, actele premergătoare efectuate au relevat existența cazului prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., caz care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.
Afirmațiile recurentei petente, cu privire la pretinsa săvârșire a infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., de către intimata D.L.G., nu au suport probator, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că la redactarea promisiunii de vânzare-cumpărare, semnată la 19 septembrie 2008, aceasta a avut în vedere voința părților, pe care care a atestat-o, în calitate de avocat, neexistând dovezi că ar fi cunoscut împrejurarea că promitentul - vânzător M.Z. nu era proprietarul terenului, care a făcut obiectul tranzacției, petenta fiind cea care a contactat-o pe intimată, punându-i la dispoziție actele pentru întocmirea înscrisului respectiv.
Astfel, având în vedere că actele premergătoare nu relevă indicii care să confirme săvârșirea de către intimată a vreunei fapte penale, iar petenta nu a invocat și depus în susținerea afirmațiilor sale probe care să ateste o altă situație de fapt decât cea care rezultă din actele dosarului, soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin ordonanța din 1 septembrie 2009 dată în Dosarul nr. 230/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj este corectă.
În consecință, respingând plângerea și menținând ordonanța atacată, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta P.A. împotriva sentinței penale nr. 98 din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta P.A. împotriva sentinței penale nr. 98 din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.
Obligă recurenta petenta la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2010.