Asupra recursului penal de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Constată că prin sentința penală nr. 101 din 5 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția penală, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul B.N. din infracțiunea prev. de art. 20, rap. la art. 174 alin. (1), (2) comb. cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.
În baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), (2) comb. cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.N., fiul lui N. și M., la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat și interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata de 4 ani.
În baza art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a unor obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. pedepsele aplicate au fost contopite urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare sporită la 9 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv începând cu 16 iulie 2009 la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea bastonului telescopic din metal.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 C. civ. inculpatul a fost obligat la plata de daune morale în sumă de 15.000 euro sau echivalentul în lei la data plății către partea vătămată M.B.V. și au fost respinse celelalte pretenții civile.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor de spitalizare către Spitalul Clinic Județean Sibiu în sumă de 1207,39 lei cu dobânda legală până la data plății.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2002 dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat la eliberarea din penitenciar.
În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 63 lei reprezentând contravaloarea expertizei medico-legală către partea civilă.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 1.400 lei, din care 200 lei au reprezentat onorariul avocatului din oficiu.
Tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.N. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, faptă prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), (2) comb. cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și infracțiunea prev. de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
S-a reținut în fapt că la data de 9 iunie 2009, inculpatul la cererea învinuitului B.G.G., s-a deplasat împreună cu învinuitul B.I.C. în curtea liceului C. din localitatea Sibiu, unde urma să discute cu colegii din clasele mai mari ai primului, întrucât aceștia îl șicanau.
După ce s-au întâlnit la locul stabilit cei doi învinuiți constatând că inculpatul este înarmat cu un baston metalic telescopic, i-au cerut acestuia să nu-l folosească, întrucât conform susținerilor lui B.G., urmau numai să poate o discuție fără a se manifesta violent.
Fără să țină cont de solicitările învinuiților, în jurul orei 13,00 când l-a văzut pe martorul S.A.D. ieșind de la ore, tânăr cu care anterior datei specificate a mai avut o altercație, inculpatul B.N. l-a alergat, cu bastonul, prin curtea instituției de învățământ și apoi, o mică porțiune, afară în stradă.
La scurt timp de la incidentul descris, învinuiții B.G. și B.I.C., în curtea liceului au abordat partea vătămată M.B.V., cerându-i să nu-l mai tachineze pe învinuitul B.G.G.
Pe motiv că partea vătămată nu a avut o atitudine pe care o așteptau și s-a manifestat violent, în sensul că l-a împins pe învinuitul B.G., învinuitul B.I.C. a lovit-o, cu pumnul, în față, iar învinuitul B.G., cu piciorul, lovituri de intensitate scăzută, fără vreun efect vătămător asupra integrității corporale ori vieții celui lovit.
În pofida faptului că învinuiții i-au cerut să nu folosească bastonul și că altercația acestora cu partea vătămată era terminată, inculpatul B.N. s-a apropiat de partea vătămată și cu bastonul metalic i-a aplicat, inițial, o lovitură în zona umărului drept și apoi alta în zona frontală dreapta a capului, părăsind apoi, cu învinuiții curtea liceului.
Actele de violență exercitate de inculpat i-au cauzat părții vătămate o fractură de înfundare frontală dreapta, cu contuzie cerebrală sub focarul de fractură, leziune traumatică gravă care a impus spitalizarea victimei și supunerea ei unei intervenții chirurgicale, cu eschilectomie.
Examinarea medico-legală efectuată victimei a concluzionat că a prezentat o fractură cu înfundare frontală dreapta, contuzie cerebrală frontală dreapta, produsă prin lovire cu corpuri dure, la data de 9 iunie 2009, care necesită îngrijiri medicale 50-55 zile, dacă nu survin complicații medicale.
În cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă: declarația părții vătămate M.B., declarația învinuiților B.G. și B.I.C., care au fost sancționați administrativ pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., declarațiile martorilor S.A., D.D., T.R., certificatul medico-legal din 29 iunie 2009 al Serviciului Clinic Județean de Medicină Legală Sibiu, procesele verbale de recunoaștere a învinuiților după planșe fotografice, procesul verbal de ridicare a bastonului telescopic, precum și cel de cântărire a acestuia.
Tribunalul Sibiu a analizat probele administrate în cursul urmăririi penale, precum și probele administrate în cursul cercetării judecătorești, respectiv declarațiile martorilor T.R., B.G., C.M.M., D.D., declarația inculpatului, raportul de expertiză medico-legală a părții vătămate, precum și un referat de evaluare presentențială a inculpatului.
Analizând în prealabil poziția inculpatului cu privire la infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, tribunalul a constatat că acesta nu a negat săvârșirea faptei nici în cursul urmăririi penale și nici în faza cercetării judecătorești. Apărarea inculpatului s-a bazat pe lipsa intenției sale de a săvârși infracțiunea reținută în sarcina sa, cu justificarea că nu a urmărit să-i provoace leziuni de o asemenea gravitate părții vătămate, ci doar de a-i atrage atenția acestuia cu privire la atitudinea părții vătămate față de învinuitul B.G.
Starea de fapt astfel cum a fost reținută în rechizitoriu nu a fost de altfel negată de niciunul din martorii audiați și nici chiar de inculpat ori de învinuiți.
Potrivit probelor administrate în cauză s-a dovedit dincolo de orice îndoială că la data de 9 iunie 2009, inculpatul la cererea învinuitului B.G. care este prieten și care l-a rugat să-l însoțească la liceul C. din localitatea Sibiu unde era elev pentru a-l atenționa pe partea vătămată cu care era coleg, să nu-l mai jignească.
Inculpatul a fost de acord și împreună cu învinuitul B. s-au întâlnit cu învinuitul B. în curtea liceului C., unde l-au așteptat pe partea vătămată pentru a ieși de la cursuri.
În timp ce așteptau în curtea liceului, au început să iasă de la clasă și alți elevi respectiv martorii T.R., D.D., S.A., aceștia fiind prezenți la săvârșirea faptei. La scurt timp a ieșit de la ore și partea vătămată M.B. care nu s-a manifestat în nici un mod față de cei trei însă aceștia s-au îndreptat imediat spre el și fără nici o explicație au început să-l lovească. Cei doi învinuiți, B. și B., i-au aplicat lovituri cu pumnul și picioarele în timp ce inculpatul l-a lovit cu o bâtă telescopică din metal în zona spatelui și în zona craniană, iar această ultimă lovitură l-a determinat pe partea vătămată, care a amețit, să se lase la pământ. Văzând că părții vătămate îi curgea sânge din abundență în zona capului, cei trei s-au speriat și au fugit, iar partea vătămată a fost transportată de colegi la Serviciul de Urgență al Spitalului Județean Sibiu.
Conform certificatului medico-legal eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală Sibiu, în urma loviturilor primite partea vătămată a suferit o fractură cu înfundare frontală dreaptă și contuzie cerebrală frontală dreapta. Urmare a acestor leziuni partea vătămată a suferit o intervenție chirurgicală la 17 iunie 2009, practicându-se o incizie pe plaga existentă cu prelungirea acesteia spre caudal și cranial, fiind necesare 50-55 zile de îngrijiri medicale.
Conform raportului de expertiză medico-legală efectuat în cursul cercetării judecătorești, la cererea inculpatului, care în apărare a învederat că leziunile produse nu i-au pus în primejdie viața părții vătămate, leziunile produse părții vătămate s-au produs prin lovire cu corp contondent și au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. în urma acestor leziuni viața părții vătămate nu a fost pusă în primejdie, iar lipsa de substanță osoasă craniană consecutivă eschilectomiei frontale drepte constituie o infirmitate fizică permanentă.
Inculpatul pe parcursul cercetării judecătorești a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), (2) comb. cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., față de lipsa sa de intenție de a-l ucide pe partea vătămată, precum și față de nr. de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, precum și față de concluziile expertizei medico-legale care stabilește că viața părții vătămate nu a fost pusă în pericol.
Cererea de schimbare a încadrării juridice a fost considerată ca fiind nefondată, atât în raport de circumstanțele săvârșirii faptei, cât și de urmările produse. Astfel, inculpatul a lovit cu intensitate, într-o zonă vitală, cu ajutorul unui obiect extrem de vătămător, respectiv un baston telescopic metalic ceea ce dovedește cu prisosință intenția inculpatului în săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, întrucât deși nu a urmărit suprimarea vieții victimei prin loviturile aplicate, a prevăzut ori cu diligente minime ar fi trebuit să prevadă rezultatul faptei sale, împrejurarea că din punct de vedere medical leziunile produse nu i-au pus în primejdie viața victimei nu au înlăturat calificarea juridică dată faptei săvârșite de inculpat ca tentativă la omor calificat, practica judiciară reținând în mod constant că intenția de omor se deduce din modul în care a acționat inculpatul, respectiv intensitatea loviturii, zona corporală afectată, obiectul folosit și nu numai din urmările produse.
Atitudinea iresponsabilă a inculpatului care a acționat fără nici un fel de empatie față de victimă nu poate fi asociată lipsei intenției, astfel cum a susținut în apărare inculpatul.
Un element în plus care a justificat reținerea infracțiunii de tentativă la omor calificat l-a constituit și urmarea produsă integrității fizice a părții vătămate, care în urma loviturilor primite a rămas cu o infirmitate fizică permanentă, ceea ce a dovedit modul extrem de agresiv și vătămător în care inculpatul a acționat.
Apărarea inculpatului conform căreia i-ar fi aplicat din greșeală lovitura în zona capului părții vătămate, fiind indus în eroare de acesta din urmă, care în timpul loviturilor primite a ridicat mâinile și astfel inculpatul a crezut că urma să-l lovească a fost infirmată și de învinuitul B.G., care a confirmat faptul că partea vătămată în timpul loviturilor avea mâinile pe lângă corp.
De asemenea, martorul T.R. a confirmat aceeași împrejurare, arătând că partea vătămată a fost surprinsă de loviturile celor trei și că nu a făcut nici un gest de apărare.
Față de starea de fapt dovedită în cauză, fapta inculpatului de a aplica cu intensitate într-o zonă vitală a corpului și cu un obiect vătămător, în public, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), (2), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., iar fapta de a deține și folosi în public un baston metalic constituie infracțiunea prev. de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, în concurs ideal.
La individualizarea judiciară a pedepselor s-a avut în vedere natura extrem de gravă a faptei îndreptate împotriva celei mai importante valori sociale ocrotită legal, viața persoanei, urmările produse, respectiv urmare a faptei o persoană tânără de 19 ani a rămas cu o infirmitate fizică permanentă, și nu în ultimul rând, persoana inculpatului.
Din probele dosarului s-a conturat că inculpatul este o persoană violentă, martorii confirmând că inculpatul a mai lovit cu aproximativ o săptămână înainte de incident și o altă persoană pe centru, tot cu același scop de intimidare, la cererea aceluiași prieten.
De asemenea, relevantă în caracterizarea persoanei inculpatului a fost și fișa de cazier judiciar care a confirmat faptul că inculpatul are antecedente penale, suferind în perioada minorității trei condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt, fiind eliberat din penitenciar la 22 ianuarie 2008.
Și referatul de evaluare presentențial al inculpatului a identificat că față de stilul de viață al inculpatului, acesta prezintă oportunitate pentru situații de risc sau pentru comiterea de infracțiuni determinate de carențele socio-educative, a firii impulsive și aderării la un anturaj delincvent.
Ca atare, s-a apreciat că este posibilă reiterarea comportamentului infracțional pe fondul unui comportament axat pe o gândire impulsivă orientată spre obținerea rezultatului imediat, cu ignorarea consecințelor pe termen lung. Față de aceste elemente, inculpatul prezintă un pericol social important și aplicarea unei pedepse privative de libertate de 9 ani este în măsură să asigure în primul rând reeducarea inculpatului și împiedicarea acestuia de a-și reitera pe viitor comportamentul infracțional.
S-au aplicat dispozițiile art. 71, 64 C. pen., apreciindu-se că inculpatul nu are responsabilitatea socială, morală și civilă de a exercita drepturile civile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. se vor contopi pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare sporită la 9 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 350 C. proc. pen., față de pericolul social concret, astfel cum a fost dovedit, s-a impus în continuare menținerea stării de arest, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv.
În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen. s-a confiscat bastonul metalic.
În ce privește latura civilă a cauzei, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 euro despăgubiri materiale și 30.000 euro daune morale.
În justificarea acordării daunelor materiale, precum și a celor morale, partea vătămată a invocat prejudiciul nepatrimonial cauzat sănătății sale constând în suferințele fizice și psihice, prin internarea în spital, intervenția chirurgicală suferită, trauma psihică determinată de renunțarea la activitatea sportivă pe care o desfășura anterior săvârșirii faptei.
În ce privește daunele materiale, acestea nu au fost detaliate și nici dovedite în niciun mod, și ca atare, în lipsa oricărei dovezi s-a respins cererea de acordare a daunelor materiale.
Acordarea daunelor morale a fost justificată, întrucât prin săvârșirea faptei partea vătămată a suferit o traumă fizică și psihică determinată de internarea din spital, intervenția chirurgicală, schimbarea modului de viață, întrucât era sportiv de performanță, și urmare a vătămării suferite și-a întrerupt activitatea sportivă. De asemenea, în conturarea prejudiciului moral încercat de victimă, s-a arătat că la data săvârșirii faptei acesta era elev în clasa a XII-a și urma să susțină examenul de bacalaureat, iar în urma săvârșirii faptei, vătămările produse l-au împiedicat pe partea vătămată să susțină examenul de bacalaureat. în plus, pe viitor, partea vătămată va trebui să suporte o intervenție chirurgicală plastică - reconstructivă. Toate aceste aspecte au dovedit pe deplin prejudiciul moral încercat de victimă, pentru a cărui reparație s-a acordat suma de 15.000 lei, apreciată de instanță ca echitabilă în raport de consecințele faptei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen, nemotivat, inculpatul B.N.
Prin apărătorul desemnat din oficiu inculpatul apelant a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și rejudecând cauza, schimbarea încadrării juridice dată faptei din tentativă la infracțiunea de omor în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.
în motivarea apelului s-a susținut că din declarația inculpatului dată în fața instanței de apel și din concluziile raportului de expertiză a rezultat clar că viața părții vătămate nu a fost pusă în pericol.
Urmare schimbării încadrării juridice s-a solicitat reducerea substanțială a pedepsei aplicate și reaprecierea daunelor morale la care inculpatul a fost obligat.
Curtea de Apel examinând apelul declarat de către inculpatul B.N. prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu, în conformitate cu disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că acesta este fondat, din următoarele considerente:
Apelul este fondat sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului apelant.
Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mare raportat la persoana inculpatului, la atitudinea acestuia, inclusiv la modul în care acesta a perceput comportarea sa.
Astfel, deși inculpatul a acționat violent, a săvârșit fapta cu intenție indirectă, Curtea a apreciat că pedeapsa ce i-a fost aplicată de către instanța de fond nu îndeplinește scopul pedepsei, astfel cum a fost acesta cuprins în dispozițiile art. 52 C pen.
Inculpatul apelant a avut o atitudine cooperantă față de organele judiciare, chiar dacă a apreciat că fapta sa nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat.
Raportat la atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei, la gradul său de înțelegere și educație Curtea a apreciat că inculpatului i s-a pot reține circumstanțele atenuante ale art. 74 lit. c) C. pen. Chiar dacă în timpul minorității inculpatul apelant a mai fost condamnat pentru săvârșirea de infracțiuni, aceste condamnări au fost suferite ca urmare a săvârșirii unor infracțiuni de furt și nu a săvârșirii unor infracțiuni de violență. Se apreciază că aplicarea unei pedepse în cuantum ridicat inculpatului nu ar conduce la reeducarea lui, astfel că pedeapsa ce se va aplica acestuia va fi redusă sub minimul special prevăzut de lege.
La stabilirea pedepsei inculpatului apelant Curtea a ținut seamă de gravitatea faptei săvârșite, de pericolul social prezentat de inculpat și urmările produse dar și de persoana inculpatului, atitudinea sa cooperantă, precum și de vârsta acestuia și de carențele educative și gradul său de înțelegere.
De asemenea, din aceleași considerente, Curtea a apreciat că în cauză nu se justifică aplicarea pedepselor complementare și accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza I C. pen. inculpatului.
Față de acestea, Curtea a înlăturat sporul aplicat de 2 ani și 6 luni închisoare, a redus pedeapsa aplicată inculpatului apelant pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat de la 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.; a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 de la 1 an închisoare la 2 luni închisoare, ca urmarea a reținerii disp. art. 74 lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. se vor contopi pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pedeapsă care va fi de executat în final de către inculpat.
Nu se impune în schimb reducerea daunelor morale la care a fost obligat inculpatul, acestea fiind considerate ca fiind just acordate raportat la urmările faptei săvârșite și la suferințele victimei, nefîind considerate ca excesive sau nejustificate.
Față de cele expuse, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. apelul declarat de inculpatul B.N. a fost admis în limitele arătate.
Concret, prin Decizia penală nr. 118/ A din 14 decembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, s-a admis apelul declarat de inculpatul B.N. împotriva sentinței penale nr. 101 din 5 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția penală și în consecință:
Desființează sentința penală numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei principale, accesorii și complementare aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și rejudecând cauza în aceste limite:
Descontopește pedeapsa aplicată inculpatului în pedepsele componente de:
- 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), (2), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.;
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
Înlătură sporul de pedeapsă aplicat de 2 ani și 6 luni închisoare.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), (2), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. de la 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), (2), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 de la 1 an închisoare la 2 luni închisoare ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pedeapsă care va fi executată în final de către inculpat.
În baza art. 71 C. pen. interzice exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. menține starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv începând cu data de 16 iulie 2009 și până la data de 14 decembrie 2010.
Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
În continuare împotriva deciziei, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către același inculpat.
În esență se reia doleanța din apel, respectiv casarea deciziei recurate și rejudecând, schimbarea încadrării juridice dată faptei din tentativă la infracțiunea de omor în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.
Această cerere rezultă din declarația inculpatului în fața instanței de apel și din concluziile raportului de expertiză din care rezultă clar că viața părții vătămate nu a fost pusă în pericol.
Urmare schimbării încadrării juridice, solicită reducerea substanțială a pedepsei aplicate.
S-a solicitat și achitarea sa pe motiv de lipsă intenție în a suprima viața victimei.
Instanța de recurs în funcție de cele invocate, persoana recurentului, cu luarea în considerare a tuturor cazurilor de casare ce pot fi examinate din oficiu, reține următoarele:
Inculpatul nu a contestat starea de fapt astfel cum a fost ea reținută de către organele de urmărire penală și confirmată de cercetarea judecătorească, de instanțele ierarhic inferioare.
Concret, în materialitatea sa fapta nu este criticată, totuși, inculpatul contestă consecințele faptei săvârșite și, ca urmare, încadrarea juridică dată faptei sale, solicitând și constatarea lipsei laturii subiective raportat la infracțiunea imputată.
Este însă de evidențiat că hotărârea pronunțată de instanța de fond, menținută și la nivelul instanței de apel raportat la aspectele de fapt și conotația juridică corespunzătoare, sunt legale și temeinice, făcându-se o largă expunere asupra motivelor de fapt și de drept care au condus la încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpat.
Astfel, se constată că inculpatul a lovit cu intensitate victima, într-o zonă vitală, cu un obiect apt a produce moartea dovedindu-se, chiar indirect, intenția sa. Chiar dacă inculpatul nu a urmărit uciderea victimei prin loviturile aplicate, aspect asupra căruia se insistă de către acesta în recurs, a prevăzut sau ar fi trebuit să prevadă rezultatul faptei sale.
Inculpatul a contestat urmările medicale produse victimei, acesta fiind fundamentul solicitării de schimbare a încadrării juridice dată faptei. Astfel, inculpatul consideră că dacă actele medicale concluzionează că loviturile pe care le-a aplicat victimei nu i-au pus acesteia viața în primejdie, fapta nu ar trebui să primească încadrarea juridică a infracțiunii de tentativă la omor calificat. Mai mult, inculpatul se bazează pe propriile aprecieri subiective referitoare la starea de sănătate a victimei, considerând că fapta sa nu a produs urmările grave descrise de actele medicale.
Dacă din punct de vedere medical leziunile produse nu au pus în primejdie viața victimei, aceasta nu înseamnă că fapta sa nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, practica judiciară reținând în mod constant că intenția de omor se deduce din modul în care a acționat inculpatul, obiectiv, prin prisma unor aspecte materiale concrete, respectiv intensitatea loviturii, zona corporală afectată, obiectul folosit și nu numai din urmările produse.
Neacceptându-se așadar criticile vizând o prezumtivă altă încadrare juridică sau chiar achitarea inculpatului, instanța de recurs rămâne în a decela asupra regimului sancționator aplicat acestuia privit prin prisma cazului de casare de la pct. 14.
Ori și din acest punct de vedere sunt de făcut remarci legate de legalitate și de temeinicia finală a celor dispuse.
Astfel, dacă instanța de fond s-a orientat inițial către un regim sancționatorii! aspru, aspectele sunt corijate în apelul inculpatului unde, cu înșiruirea unor motive pertinente se justifică, fără sorți de noi critici pe acest sector, o reducere substanțială a sancțiunilor, cu prezentarea unei pedepse principale finale de 6 ani închisoare ce corespunde, obiectiv, tuturor criteriilor legale dar și ancorate în realitatea și specificul cauzei.
Raportat la atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei, la gradul său de înțelegere și educație Curtea a apreciat corect că inculpatului i s-a pot reține circumstanțele atenuante ale art. 74 lit. c) C. pen. Chiar dacă în timpul minorității inculpatul a mai fost condamnat pentru săvârșirea de infracțiuni, aceste condamnări au fost suferite ca urmare a săvârșirii unor infracțiuni de furt și nu a săvârșirii unor infracțiuni de violență.
La stabilirea pedepsei inculpatului Curtea a ținut seamă de gravitatea faptei săvârșite, de pericolul social prezentat de inculpat și urmările produse dar și de persoana inculpatului, atitudinea sa cooperantă, precum și de vârsta acestuia și de carențele educative și gradul său de înțelegere.
Constatând o deplină legalitate și temeinicie în pronunțarea deciziei din apel, o lipsă de cazuri de casare ce să fie abordate din oficiu, recursul de față are soarta juridică a respingerii sale ca nefondat pe considerentele disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva Deciziei penale nr. 118/ A din 14 decembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 16 iulie 2009 la 18 martie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2011.