Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 398 din 27 septembrie 2010 Tribunalul Galați a condamnat inculpatul B.I.C. la o pedeapsă de 20 de ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o durată de 8 ( opt ) ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. h) C. pen. (faptă din 26/27 noiembrie 2009).
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului B.I.C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului B.I.C., iar conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive de la 27 noiembrie 2009 la zi.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. în ref. la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul B.I.C. la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale către părțile civile V.S. și V.E.
În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus restituirea cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii care însoțește dosarul, către părțile civile părțile civile V.S. și V.E.
Conform art. 189 C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă totală de 400 lei ( din care 200 lei – pentru faza de urmărire penală), să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galați, iar suma de 135 lei reprezentând costul expertizei medico-legale psihiatrice să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici nr. RO98.TREZ.7045.009X.XX00.0183 deschis la Trezoreria sector 4 București.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul B.I.C. la plata sumei de 1800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în cursul anului 2006, inculpatul B.I.C., în vârsta de 20 de ani, s-a stabilit împreuna cu mama sa, B.E., la locuința unei rude, locuință care se învecina cu cea a victimei V.I., în vârstă de 83 de ani.
Cu trecerea timpului, inculpatul B.I.C. a cunoscut-o pe victima V.I., iar datorita faptului că fiul acesteia V.S. a părăsit țara, stabilindu-se în Italia, a fost acceptat de familia victimei in ideea de a o ajuta pe aceasta la activitățile gospodărești.
În virtutea acestui fapt, inculpatul a început să viziteze locuința victimei, iar conform propriilor declarații, în ultimele două săptămâni, acesta mergea aproape zilnic la domiciliul victimei, rămânând peste noapte la aceasta.
In noaptea de 25/26 noiembrie 2009, miercuri spre joi, inculpatul B.I.C. a mers la locuința victimei, ocazie cu care a dormit in camera in care stătea aceasta. Inculpatul a declarat ca, pe parcursul nopții, a discutat cu victima, la un moment dat aceasta întrebându-l daca nu dorește sa se căsătoreasca si daca nu și-a găsit o prietena, aspecte interpretate de către inculpat ca fiind aluzii sexuale. Datorita faptului ca acesta, conform propriei declarații „era ca si drogat, întrucât fumase o țigară tare”, a decis să întrețină relații sexuale cu victima, aceasta din urmă fiind de acord. Inculpatul a declarat că a avut un singur raport sexual normal, complet, neprotejat, ejaculând în vaginul victimei. Singura precizare pe care inculpatul a făcut-o cu privire la raportul sexual a fost aceea că a forțat puțin picioarele victimei ca să stea cum vroia el.
Cu ocazia constatării medico-legale, în secreția vaginala a victimei V.I. s-au pus in evidenta spermatozoizi.
După acest episod, inculpatul a declarat că, după ce s-a trezit, a plecat la un prieten pe nume Z.M., fără a-i spune acestuia ce se întâmplase. De asemenea, inculpatul a precizat ca nu a luat bani sau alte valori din locuința victimei.
Potrivit declarației inculpatului, la data de 26 noiembrie 2009, acesta s-a întâlnit cu numitul Z.M., apoi cu mătușa sa L.D. și a mers la două baruri din comună, inclusiv la un Internet Cafe, unde a consumat alcool, circa 300 grame de vodcă si două sticle de bere.
În jurul orelor 24,00-01,00, inculpatul s-a întors la locuința sa, fiind sub influența alcoolului, dar „nefiind beat”, după cum susține în declarația dată in faza de urmărire penală. Declară inculpatul că, o dată ajuns acasă, pur si simplu i-a venit ideea de a omorî pe cineva, sens în care s-a îmbrăcat cu o bluză veche, peste geaca de fâș, în ideea de nu se murdări de sânge. Motivul pentru care a hotărât să suprime viața cuiva, fără să precizeze persoana nu a fost unul plauzibil, inculpatul precizând că dorea să facă ceva rău, deoarece era criticat de către rudele sale.
Cu această idee, de a ucide pe cineva, inculpatul, conform propriei declarații, „s-a fixat pe V.I.”, sens în care a sărit gardul care despărțea locuința sa de locuința victimei, mergând prima dată în bucătăria locuinței, de unde a luat un cuțit de pe un dulap. În continuare, profitând de faptul că zona nu era iluminată, becul amplasat în afara locuinței fiind stins, inculpatul a mers la ușa camerei unde știa că doarme victima. Inculpatul a strigat-o pe victimă, iar aceasta după aproximativ 5 minute i-a descuiat ușa din interior.
În acel moment inculpatul a apucat-o pe victimă de gât, aceasta din urmă neavând timp să scoată vreun sunet, a împins-o în interiorul locuinței, unde victima a căzut pe pat. Aici, inculpatul i-a aplicat cu mâna stângă prima lovitură de cuțit în zona gâtului și imediat o lovitură în zona inimii. Inculpatul i-a aplicat în continuare mai multe lovituri de cuțit, fără să știe numărul acestora și fără să precizeze în ce zone a aplicat loviturile de cuțit. Datorită rapidității atacului, victima nu a avut timp să țipe și nici să riposteze.
Potrivit raportului de constatare medico-legală, examenul semnelor de violență a relevat 18 plăgi înțepat - tăiate penetrante și perforante, produse cu corp tăietor - înțepător. (fila 70 dosar urm. pen.)
După ce a lovit victima în modul arătat mai sus, inculpatul a ieșit din cameră, a închis ușa și apoi a spălat cuțitul de sânge într-un butoi cu apă, situat în imediata apropiere a ușii, aspect fixat prin fotografiere cu ocazia reconstituirii. Inculpatul a spălat și clanța ușii de la intrare, gândindu-se că ar fi putut să o murdărească de sânge și, de asemenea, s-a spălat pe mâini. În continuare, s-a dezbrăcat de bluza cu care era îmbrăcat, a învelit cuțitul în bluză, sărind din nou gardul spre locuința sa, aspecte fixate prin fotografiere cu ocazia reconstituirii.
La locuința sa, inculpatul B.I.C. s-a spălat din nou pe mâini cu săpun, spălând și cuțitul tot cu săpun. În continuare, inculpatul a luat bluza și cuțitul, intenționând să le arunce. La circa un kilometru de locuința sa, în zona rampei C.F.R. inculpatul a aruncat separat cuțitul și apoi bluza în curtea numitului P.F., de unde au și fost ridicate de către organele de urmărire penală.
După aceea, inculpatul a apelat la S.N.U.A.U. 112 de pe telefonul său mobil cu numărul, rămânând în zona respectivă pentru a fi găsit de către lucrătorii de poliție. Inculpatul a fost depistat de către lucrătorii de poliție în dreptul locuinței victimei V.I., de unde a fost condus la sediul Postului de Poliție Tulucești pentru cercetări.
Potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală, moartea numitei V.I. a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragic instalat datorită hemoragiei externe și interne consecutive unor traumatisme deschise toraco-abdominale și la nivelul gâtului, cu multiple plăgi înțepat-tăiate penetrante și perforante, cu secțiuni traheale, pulmonare cardiace, aortice, gastrice, hepatice și pancreatice și ale aortei toracice și abdominale. Leziunile constatate la necropsie au putut fi produse: - echimozele și excoriațiile submandibulare și latero-cervicale, prin comprimare cu degetele; - leziunile buzelor, fie prin comprimare cu mâna, fie prin lovire cu mijloc contondent; - ; plăgile de la nivelul gâtului, toracelui și abdomenului, prin loviri repetate cu corp tăietor înțepător, având lama cu un tăiș cu lățime de maxim 2,5 cm și lungime de minim 16 cm; echimozele de pe coapse, posibil prin comprimare cu degetele; echimoza și excoriațiile genunchiului stâng, prin cădere. Toate leziunile au caracter vital, plăgile toraco-abdominale au fost sigur și direct mortale, iar între acestea și deces există legătură directă și imediată de cauzalitate. În secreția vaginală s-au pus în evidență spermatozoizi care obiectivează consumarea unui raport sexual recent, cu intromisiune, în ultimele 48 de ore.
Audiat cu respectarea garanțiilor procesuale, în faza de urmărire penală, inculpatul B.I.C. a avut o atitudine oscilantă în ceea ce privește infracțiunea pentru care a fost cercetat. Astfel, audiat fiind înainte de începerea urmăririi penale, apoi în calitate de învinuit, respectiv de inculpat, acesta a recunoscut săvârșirea faptei de omor în modalitatea și împrejurările mai sus descrise. După ce s-au extins cercetările și în ceea ce privește infracțiunile de violare de domiciliu și de viol, inculpatul, în urma reaudierii a precizat că nu-și mai menține declarațiile date anterior în fața procurorului și că nu-și mai amintește ce s-a întâmplat. Astfel, a declarat că a pătruns în curtea victimei prin escaladarea gardului împrejmuitor al locuinței, locuința inculpatului fiind alăturată. Ulterior, inculpatul a revenit și a arătat că, de fapt, a intrat pe poarta imobilului, afară fiind întuneric. Acesta a mai declarat că, datorită faptului că dormea frecvent la victimă acasă, nu crede că aceasta i-ar fi reproșat faptul că venea noapte la ea în curte și în casa.
Nu s-a putut proba faptul că nu a existat consimțământul persoanei care le folosea, în speță victima V.I., de a permite accesul inculpatului la orice ora în curtea și locuința sa. Nu s-a putut proba nici faptul că victima i-ar fi cerut să părăsească locuința sau curtea și că inculpatul ar fi refuzat să părăsească locuința sau curtea, la cererea victimei.
După reaudierea inculpatului și cu privire la infracțiunea de viol, acesta a recunoscut că a avut un raport sexual complet și neprotejat cu victima V.I., dar anterior decesului acesteia, mai precis cu o seară înainte. Inculpatul a mai declarat că propunerea de a întreține relații sexuale a aparținut victimei, iar inculpatul a fost de acord, deși inițial a declarat exact invers.
Cu privire la modul de producere a leziunilor, inculpatul a declarat că a strâns-o de gât pe victimă, o singură dată, dar la momentul la care a pătruns în locuința acesteia, așa explicându-și acesta leziunile produse la nivel submandibular și latero-cervical.
În legătură cu leziunile descrise la nivelul buzelor victimei, inculpatul nu a oferit nicio explicație, mărginindu-se să declare că nu a lovit victima nici cu pumnii și nici cu alte obiecte.
În legătură cu echimozele din zona coapselor victimei, inculpatul a declarat că, de fapt, „i-a forțat puțin picioarele I., ca să stea cum vroia el”.
După ce s-a dispus schimbarea încadrării juridice, inculpatul nu a mai dorit să facă vreo declarație, precizând că nu-și mai amintește nimic.( fila 124 dosar urm. pen.)
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul B.I.C. a declarat că recunoaște învinuirea, numai dacă sunt probe împotriva sa.
În faza cercetării judecătorești, inculpatul s-a prevalat de dreptul de a nu face declarații prevăzut de art. 70 C. proc. pen. ( fila 22 dosar instanță ).
Situația de fapt reținută și vinovăția inculpatului B.I.C. au fost dovedite cu:
- procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto, din care rezultă locul și poziția în care a fost găsit cadavrul victimei. Cu această ocazie s-a constatat că victima avea capotul și cămașa de noapte ridicate până în zona coapselor și nu avea lenjeria intimă; de asemenea, a fost ridicată o bluză de culoare albastră care prezenta urme de substanță brun roșcată precum și cuțitul pe care inculpatul a susținut că l-a folosit la săvârșirea faptei și care a fost găsit în grădina martorului P.F. ( filele 19-21 dosar urm. pen. )
- raportul de constatare medico-legală ( necropsie ) potrivit căruia moartea numitei V.I. a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragic instalat datorită hemoragiei externe și interne consecutive unor traumatisme deschise toraco-abdominale și la nivelul gâtului, cu multiple plăgi înțepat-tăiate penetrante și perforante, cu secțiuni traheale, pulmonare cardiace, aortice, gastrice, hepatice și pancreatice și ale aortei toracice și abdominale. Leziunile constatate la necropsie au putut fi produse: - echimozele și excoriațiile submandibulare și latero-cervicale, prin comprimare cu degetele; - leziunile buzelor, fie prin comprimare cu mâna, fie prin lovire cu mijloc contondent; - plăgile de la nivelul gâtului, toracelui și abdomenului, prin loviri repetate cu corp tăietor înțepător, având lama cu un tăiș cu lățime de maxim 2,5 cm și lungime de minim 16 cm; echimozele de pe coapse, posibil prin comprimare cu degetele; echimoza și excoriațiile genunchiului stâng, prin cădere. Toate leziunile au caracter vital, plăgile toraco-abdominale au fost sigur și direct mortale, iar între acestea și deces există legătură directă și imediată de cauzalitate. În secreția vaginală s-au pus în evidență spermatozoizi care obiectivează consumarea unui raport sexual recent, cu intromisiune, în ultimele 48 de ore. ( filele 70-72 dosar urm. pen. );
- declarațiile părților civile ( filele 23, 108 dosar instanță );
- declarația martorelor B.S. și R.P. – nepoata și respectiv cuscra victimei care aveau cunoștință despre faptul că aceasta adăpostea un tânăr, respectiv că îi dădea de mâncare și îi permitea să doarmă la ea în casă. Martorele au precizat că în mai multe rânduri i-au spus victimei că acest lucru nu li se pare normal și că tânărul respectiv pare periculos ( filele 74-75 dosar urm. pen., fila 81 dosar urm. pen., 113, 47dosar instanță );
- declarația martorei G.M. care a precizat că l-a văzut pe inculpat de mai multe ori în casa victimei și i-a spus acesteia că nu este firesc și că ar trebui să nu-l mai primească pentru că ar putea să o omoare (filele 87 dosar urm. pen., 112 dosar instanță );
- declarația martorei M.M. – vecina inculpatei, care a arătat avea cunoștință despre faptul că inculpatul venea frecvent în casa victimei care îi dădea de mâncare. Martora a precizat că în zilele de miercuri și joi, înainte de decesul victimei, s-a întâlnit cu aceasta, victima precizându-i că în serile anterioare B.I.C. a venit la locuința sa în jurul orei 23,00-24,00 și a dormit la ea în cameră (filele 93-96 dosar urm. pen., 111 dosar instanță );
- declarația martorului P.F. în curtea locuinței căruia inculpatul a precizat că a aruncat cuțitul folosit la săvârșirea faptei și bluza cu care era îmbrăcat; în prezența martorului lucrătorul de poliție a identificat și ridicat corpurile delicte ( fila 98 dosar urm. pen., 46 dosar instanță )
- declarația de recunoaștere dată de inculpat în faza de urmărire penală (fila 109-112, 122-123 dosar urm. pen. )
Cu privire la încadrarea juridică a faptei, reține instanța de fond că în cauză nu poate fi reținută agravanta prev. de art. 176 lit. a) C. pen. așa cum a solicitat reprezentantul parchetului, motivând că numărul mare de lovituri aplicate victimei nu poate conduce în mod automat la concluzia că fapta a fost comisă prin cruzimi.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul B.I.C.
Parchetul a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie motivând că în mod greșit instanța de fond nu a reținut la încadrarea juridică a faptei și dispozițiile art. 176 lit. a) C. pen., fapt pentru care a solicitat reținerea acestor dispoziții legale cu consecința aplicării unei pedepse într-un cuantum mai mare.
La rândul său inculpatul a criticat sentința pentru netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr. 175/A din 13 decembrie 2010 Curtea de Apel Galați a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și de inculpatul B.I.C. împotriva sentinței penale nr. 398 din 27 septembrie 2010 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr. 435/121/2010.
A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 27 noiembrie 2009 și până la zi – 13 decembrie 2010.
A obligat inculpatul-apelant la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că soluția primei instanțe este legală și temeinică atât sub aspectul încadrării juridice a faptei cât și cu privire la individualizarea pedepsei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.I.C. , invocând motive de netemeinicie în sensul că pedeapsa aplicată este prea aspră, fapt pentru care solicită reducerea acesteia.
În susținerea recursului său inculpatul invocă cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul inculpatului nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei corespunde situației de fapt reținute, în mod corect apreciind instanța de fond că în cauză sunt îndeplinite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. h) C. pen.
Probele administrate în cauză au dovedit indubitabil că în noaptea de 26/27 noiembrie 2009 pe fondul consumului de alcool după ce a întreținut cu victima V.I., în vârstă de 83 de ani un raport sexual normal prin constrângerea acesteia, i-a aplicat victimei multiple lovituri cu un cuțit ce au condus la decesul acesteia.
Inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii de omor, el având însă o poziție oscilantă în faza de urmărire penală în raport de împrejurările în care a pătruns în locuința victimei precum și în raport de împrejurările în care a întreținut raporturi sexuale cu victima.
În faza de cercetare judecătorească inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere potrivit disp. art. 70 alin. (2) C. proc. pen.
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului Înalta Curte reține că instanța de fond a avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei dispozițiile art. 52 și art. 72 C. pen., Astfel, instanța de fond reține gradul ridicat de pericol social al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei cuprinse între 15 și 25 ani închisoare, modalitatea și împrejurările comiterii faptei respectiv, după ce a pătruns în locuința victimei și a întreținut cu aceasta raporturi sexuale, pentru a ascunde aceste fapte, inculpatul i-a aplicat 18 lovituri de cuțit dând dovadă de o agresivitate deosebită, determinând moartea victimei, persoană în vârstă de 83 de ani, aflată în imposibilitate de a se apăra.
Gravitatea deosebită a faptelor împiedică reținerea ambelor circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului cum ar fi lipsa antecedentelor penale și atitudinea de recunoaștere a faptelor.
De altfel, aceste împrejurări au fost avute în vedere de instanța de fond care a orientat pedeapsa aplicată inculpatului spre mediul prevăzut de lege.
Înalta Curte apreciază că în cauză nu există alte împrejurări care să facă posibilă aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic, numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea prev. de art. 52 C. pen. referitor la scopul educativ și coercitiv al pedepsei.
Față de considerentele arătate, reținând că în cauză nu există alte cazuri de casare care luate în considerare din oficiu să conducă la reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) din același cod va computa prevenția de la 27 noiembrie 2009 la zi.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I.C. împotriva deciziei penale nr. 175/A din 13 decembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 27 noiembrie 2009 la 18 martie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2011.