Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 43 din 4 martie 2010 a Tribunalului Vrancea, a fost condamnat inculpatul L.I., pentru săvârșirea infracțiunii de evadare prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. la 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 269 alin. (3) C. pen. s-a adăugat pedeapsa aplicată prin prezenta sentință la restul neexecutat de 1303 zile din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 665 din 30 aprilie 2008 a Judecătoriei Focșani și s-a dispus ca inculpatul L.I. să execute pedeapsa de 4 (patru) ani, 1 (o) lună și 28 de zile.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) ipoteza a II-a, lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.
A fost menținută starea de arest a inculpatului.
A fost dedusă din pedeapsă perioada executată de la 01 februarie 2008 și până la 4 martie 2010.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 755 din 6 noiembrie 2008 emis de Judecătoria Focșani în baza sentinței penale nr. 665 din 30 aprilie 2008 și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa de 4 (patru) ani, 1 (o) lună și 28 de zile.
A fost obligat inculpatul la 700 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul avocatului din oficiu s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 1599/91/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L.I. pentru săvârșirea infracțiunii de evadare prevăzută și pedepsită de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. constând în aceea că la data de 8 iulie 2009, în jurul orelor 14,00, făcând parte dintr-un detașament de lucru format din 30 de deținuți a evadat de la punctul de lucru situat pe raza Ocolului Silvic Dumbrăvița, fiind prins la circa 8 km, în apropierea stației CFT Sinaia.
Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul L.I. la data evadării se afla în executarea unei pedepse privative de libertate de 5 ani închisoare ce i-a fost aplicată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt.
Datorită comportării corespunzătoare, inculpatul executa pedeapsa în regim deschis, fiind selectat și pentru unele activități pe care Penitenciarul Focșani le presta unor societăți de pe raza Județului Vrancea.
De la începutul lunii martie 2009 inculpatul a făcut parte din detașamentul de 30 deținuți ce desfășurau activități agricole în cadrul Ocolului Silvic Dumbrăvița, lucrări agricole constând în prășit puieți și ridicat iarba de pe suprafețele de teren aparținând Ocolului Silvic.
La data de 08 iulie 2009, detașamentul de muncă din cadrul Penitenciarului Focșani, s-a deplasat la punctul de lucru menționat mai sus, situat în imediata apropiere a lizierei pădurii Dumbrăvița.
Potrivit tabelului nominal și al planificării personalului pentru escortarea deținuților, în ziua de 08 iulie 2009, detașamentul de deținut repartizat la Ocolul Silvic Dumbrăvița avea ca șef de punct de lucru pe agentul supraveghetor V.N. și pe agentul supraveghetor D.I.
Activitatea zilnică a detașamentului de muncă s-a desfășurat corespunzător, cei doi angajați ai penitenciarului realizând numărarea persoanelor aflate în stare de detenție.
În jurul orei 14,00 inculpatul L.I. a solicitat șefului punctului de lucru să părăsească dispozitivul de muncă pentru a-și satisface nevoile fiziologice în imediata apropiere a suprafeței de teren pe care se desfășurau lucrările agricole. Zona ce mărginea terenul unde se efectuau lucrările agricole era plantată cu arbuști ce depășeau înălțimea de 1,50 m.-2,00 m. Aceasta a fost zona aleasă de inculpat pentru motivarea arătată mai sus.
Profitând de situația creată și de poziția pe care o ocupau cei doi supraveghetori, inculpatul L.I. a părăsit zona de lucru deplasându-se pe lângă zona plantată cu arbuști, a dispărut din raza vizuală a supraveghetorilor și a colegilor de detașament, a sărit gardul împrejmuitor al Ocolului Silvic, și prin pădure s-a deplasat pe lângă calea ferată Boțîrlău-Suraia în direcția comunei Suraia, având ca punct de reper silozul din stația CFR Suraia.
În jurul orei 14,45, cu ocazia îmbarcării deținuților în autobuz, s-a constatat lipsa inculpatului L.I., fapt pentru care a fost alarmată conducerea unității penitenciare care a organizat detașamentele de căutare formate din lucrători din cadrul Penitenciarului Focșani. Printre echipele formate, s-a aflat și cea din care făceau parte S.D. și R.N., care cu autoturismul proprietatea celui dintâi s-au deplasat în direcția Suraia, pe un drum neasfaltat paralel cu calea ferată.
În momentul în care cei doi au ajuns la câteva sute de metri de calea ferată, au sesizat în față prezența deținutului L.I. pe care îl cunoșteau fizic, deoarece acesta încă din minorat a executat mai multe pedepse privative de libertate. În momentul în care autoturismul în care se aflau martorii S.D. și R.N. a ajuns în dreptul inculpatului, S.D. i-a cerut să se oprească, dar inculpatul L.I. a fugit pe drumul neasfaltat circa 50 m, timp în care a fost somat să se oprească de către cei doi agenți de pază.
În momentul în care avertismentul agentului S.D. a cuprins și somația „stai că trag”, inculpatul s-a aruncat cu fața în jos și cu mâinile la ceafă, reușindu-se imobilizarea acestuia și readucerea sa în incinta penitenciarului, în jurul orei 16,00.
Fiind audiat, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut și regretat sincer fapta, motivând săvârșirea acesteia prin faptul că între el și fratele său, există o relație tensionată deoarece în urma decesului mamei sale, cel din urmă a înstrăinat bunuri și a cheltuit banii obținuți în urma vânzării acestora.
În raport de probele administrate în cauză și anume, procesele-verbale de constatare întocmite de unitatea de deținere, respectiv, Penitenciarul Mândrești, declarațiile martorilor și ale inculpatului, instanța de fond a reținut vinovăția acestuia din urmă în comiterea infracțiunii de evadare, faptă prevăzută și pedepsită de art. 269 alin. (1) C. pen.
Din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că la data comiterii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, inculpatul L.I. se afla în executarea unei pedepse de 5 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 755/2008 pronunțată de Judecătoria Focșani, pedeapsă a cărei executare a început-o la 1 februarie 2008 și care urmează să expire la 31 ianuarie 2013. Până la data evadării - 8 iulie 2009 -, din durata pedepsei de 5 ani închisoare, inculpatul executase 523 zile, rămânându-i neexecutat un rest de 1303 zile.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, rezultat atât din modul de săvârșire a acesteia, cât și din datele ce caracterizează persoana inculpatului care a dat dovadă de sinceritate pe tot parcursul procesului penal, a colaborat cu organele de anchetă penală și, așa cum rezultă din referatele întocmite de reprezentanții locurilor de deținere în a căror custodie s-a aflat, nu a ridicat probleme din punct de vedere educațional în cadrul detașamentului de lucru din care a făcut parte, dimpotrivă, a fost un deținut care a dat dovezi temeinice de îndreptare și a respectat dispozițiile și obligațiile stabilite de regulamentele interne.
Având în vedere aspectele susmenționate, instanța de fond a apreciat că aplicarea unei pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege, în condițiile reținerii dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. referitoare la starea de recidivă postcondamnatorie, ar fi în măsură să satisfacă exigențele scopului educativ și preventiv al pedepsei și să contribuie la reeducarea inculpatului.
În cauză s-au reținut și prevederile art. 269 alin. (3) C. pen., potrivit cărora pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de evadare se va adăuga la pedeapsa pe care acesta o avea de executat, respectiv restul de 1303 zile.
Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea criticând-o pentru nelegalitate sub mai multe aspecte.
În primul rând s-a susținut că față de datele din cazierul judiciar al inculpatului și în raport de conținutul deciziei nr. 18/2007 a Înalta Curte de Casație și Justiție, pronunțată într-un recurs în interesul legii, se impunea reținerea în sarcina inculpatului, atât a dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., cât și a celor ale art. 37 lit. b) C. pen., infracțiunea de evadare din prezenta cauză fiind comisă de inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie și, deopotrivă, în stare de recidivă postexecutorie.
În al doilea rând, s-a susținut că la stabilirea modului de calcul al pedepsei ce urmează a fi executată de inculpat, potrivit art. 269 alin. (3) C. pen., instanța de fond trebuia să aibă în vedere decizia nr. 81/2007 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a statuat că sintagma „pedeapsă ce se execută” trebuie interpretată ca pedeapsă rămasă de executat din pedeapsa în a cărei executare se afla condamnatul la momentul evadării.
În raport de relațiile comunicate de penitenciar s-a susținut că restul de pedeapsă la care trebuia adăugată pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea de evadare este de 1543 zile, care transformate în ani, reprezintă 4 ani, 2 luni și 23 de zile, aceasta fiind pedeapsa ce urmează a fi executată de inculpat.
S-a mai invocat că în raport de modul cum a fost stabilită pedeapsa rezultantă, apare nelegală, computarea perioadei executate de inculpat de la 1 februarie 2008 (data începerii executării pedepsei de 5 ani închisoare din care inculpatul a evadat) până la 4 martie 2010.
Prin decizia penală nr. 119/A din 28 septembrie 2010, Curtea de Apel Galați, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva sentinței penale nr. 43 din 04 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 2636/91/2009 privind pe inculpatul L.I., a desființat sentința penală nr. 43 din 04 martie 2010 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare:
A condamnat pe inculpatul L.I. la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evadare prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., reținând și dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen.
În baza dispozițiilor art. 269 alin. (3) C. pen. a adăugat pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre la pedeapsa pe care o executa inculpatul, cea de 3 ani, 6 luni și 23 zile și a dispus ca acesta să execute în total pedeapsa de 4 ani 2 luni și 23 zile.
În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen.
A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre durata executată, de la 09 iulie 2009 la zi.
A anulat mandatul de executare nr. 755 din 06 noiembrie 2008 emis în baza sentinței penale 665 din 30 aprilie 2008 a Judecătoriei Focșani și a dispus emiterea unui nou mandat potrivit prezentei hotărâri.
A obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ocazionate de soluționarea cauzei la fond.
Instanța de apel, analizând cazierul inculpatului și având în vedere și decizia nr. 18/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs interesul legii, a reținut că inculpatul a comis infracțiunea de evadare dedusă judecății atât în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., cât și în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.
Totodată, instanța de apel a constatat întemeiată critica parchetului și a apreciat hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și sub aspectul modului de calcul a pedepsei pe care inculpatul urmează să o execute potrivit art. 269 alin. (3) C. pen.
A fost invocată decizia nr. 8/2007 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii cu privire la stabilirea pedepsei ce se execută în cazul infracțiunii de evadare și a statuat că prin sintagma „pedeapsă ce se execută” conținută în art. 269 alin. (3) C. pen. se înțelege pedeapsa rămasă de executat din pedeapsa în a cărei executare se află condamnatul în momentul evadării.
Astfel, în momentul evadării, inculpatul se afla în executarea pedepsei de 5 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentința penală pronunțată de Judecătoria Focșani, sentință în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 755 din 6 noiembrie 2008. Inculpatul a început executarea pedepsei la 1 februarie 2008. De la această dată și până la data de 8 iulie 2009, când inculpatul a evadat, acesta a executat 1 an, 5 luni și 8 zile, rămânând neexecutat un rest de 3 ani, 6 luni și 23 de zile, calculat prin scăderea din pedeapsa de 5 ani închisoare a perioadei executate, de 1 an, 5 luni și 8 zile. Acest rest de pedeapsă de 3 ani, 6 luni și 23 de zile, reprezintă pedeapsa ce se execută la care trebuie adăugată pedeapsa aplicată pentru evadare, în speță, de 8 luni închisoare (pedeapsă apreciată just individualizată, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.), urmând ca inculpatul să execute, în total, 4 ani, 2 luni și 23 de zile.
În raport de modalitatea de calcul a pedepsei susmenționate s-a apreciat că nu se mai impune computarea perioadei executate de inculpat de la 1 februarie 2008 până la 4 martie 2010, ci de la 9 iulie 2009, la zi.
În consecință, s-a admis apelul declarat de Parchet, s-a desființat în parte sentința și în rejudecare s-a dispus în sensul celor menționate în dispozitivul deciziei care face obiectul recursului de față.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul L.I., care la termenul de judecată din data de 9 martie 2011, a solicitat să se ia act că își retrage calea de atac formulată.
Având în vedere dispozițiile art. 3854 alin. (2) C. proc. pen. potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat, Înalta Curte va lua act de manifestarea de voință a inculpatului de a-și retrage calea de atac formulată.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerul Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul L.I. împotriva deciziei penale nr. 119/A din 28 septembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 martie 2011.