Asupra recursului penal de față, constată următoarele :
Prin sentința penală nr. 212 din 23 noiembrie 2011 a Tribunalului Vrancea s-a dispus condamnarea inculpatului B.F., pentru săvârșirea infracțiunii de „omor” , prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. (modificat prin Legea 202/2010) la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)ipoteza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) ipoteza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
S-a dedus din pedeapsa stabilită perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 27 august 2011 la zi.
S-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată I.V. nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (din care 200 lei onorariul avocatului din oficiu în faza de judecată avansat din fondul Ministerului Justiției și 400 lei onorariul avocatului în faza de urmărire penală avansat din fondul Ministerului Public), precum și la plata sumei de 462,21 lei cheltuieli judiciare către partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean Vrancea.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1799/P/2011 din 02 noiembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, înregistrat pe rolul instanței sub nr. 5698/91/2011, a fost trimis în judecată inculpatul B.F. în prezent aflat în Penitenciarul Focșani, pentru comiterea infracțiunii de omor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen.
S-a reținut în sarcina inculpatului că în noaptea de 26/27 august 2011, în jurul orei 23,00, în timp ce se afla în locuința numitului D.C. în urma unui conflict cu acesta, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în zona organelor genitale și după ce victima a căzut la podea s-a urcat peste el, l-a strâns de gât cu o mână, iar cu cealaltă i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în zona feței și a capului, după care a ridicat victima de pe podea, a așezat-o pe pat și i-a mai aplicat 4-5 lovituri cu pumnul în zona feței și a capului, leziunile cauzate determinând decesul victimei.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarea situație de fapt :
La data de 27 august 2011, în jurul orei 010, o patrulă mixtă formată din agenții C.C. din cadrul Poliției municipiului Focșani și plt. adjutant P.D. din cadrul I.J.J. Vrancea, în timp ce se deplasa pe str. P. din Focșani, au depistat în fața imobilului de la nr. 145 un tânăr care era îmbrăcat doar în pantaloni și în jurul său erau mai multe bagaje. A fost legitimat de către cei doi membri ai patrulei cărora le-a spus că se numește B.F. și că în aceeași seară a omorât o persoană care locuia în imobilul de la nr. 145.
În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit în fapt că în cursul lunii iulie 2011 inculpatul B.F. a mers la mama sa G.M.A., care locuia la numitul S.S. din jud. Vrancea, unde a stat până la data de 26 august 2011.
La aceeași dată, în urma unui conflict care a apărut între S.S. pe de o parte și G.M.A. și inculpat pe de altă parte, aceștia din urmă au părăsit domiciliul lui S.S. și au plecat la Focșani, urmând să meargă la numita M.C. care îl avusese în plasament pe B.F. Au trecut pe la farmacia unde lucra fiica acesteia, au aflat că M.C. este plecată din localitate și ca urmare au hotărât să meargă la locuința victimei D.C., pe care G.M.A. îl cunoștea de mai mult timp. Au ajuns la poarta locuinței acestuia în jurul orei 2000 și l-au găsit în curte pe D.C. care pregătea bulion. După ce l-au strigat la poartă D.C. i-a invitat în curte și apoi s-au așezat la masă.
D.C. i-a dat lui B.F. bani să meargă să cumpere pâine și după ce acesta s-a întors s-au așezat la masă unde au stat până în jurul orei 2300, timp în care au consumat vin.
După ce au terminat de mâncat, D.C. împreună cu G.M.A. s-au retras într-o altă cameră, iar inculpatul a rămas în bucătărie și s-a întins pe o canapea. Din camera în care se afla B.F. se vedea printr-un geam în camera unde erau D.C. și mama sa. Cei doi s-au dezbrăcat și au urcat în pat. D.C. a încercat să întrețină relații sexuale cu G.M.A., însă aceasta a refuzat și i-a spus să se liniștească pentru că fiul ei se află în camera alăturată. Această dispută a fost auzită și de inculpat care a fost deranjat de atitudinea lui D.C. și s-a dus peste ei în cameră. I-a adresat lui D.C. întrebarea „vrei relații sexuale?”, după care, fără să mai aștepte vreun răspuns i-a tras chiloții jos de pe el și i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii în zona organelor genitale în urma cărora D.C. a căzut pe podea.
După ce D.C. a căzut, B.F. s-a urcat peste el, l-a strâns de gât și l-a lovit de mai multe ori cu pumnul în zona feței și a capului. Această agresiune a durat aproximativ 10 minute, timp în care B.F. cu o mână l-a strâns de gât pe D.C. și cu cealaltă l-a lovit în zona feței și a capului (fila 68 dosar urmărire penală).
În urma acestor lovituri, B.F. a ridicat victima de pe podea și a așezat-o pe pat, unde i-a mai aplicat încă 4-5 lovituri cu pumnii în zona feței.
Ulterior inculpatul și-a dat seama că l-a omorât pe D.C. și a pus peste el o plapumă. După ce l-a învelit cu plapuma, s-a așezat la masă cu mama sa, unde au mai stat aproximativ 15-20 de minute și au băut câte patru pahare cu vin.
Realizând cele întâmplate, cei doi au hotărât să plece, însă înainte de a ieși din încăpere inculpatul a stins toate luminile și a deschis aragazul și butelia sperând că se vor acumula gaze în încăpere și dacă cineva va aprinde becul se va produce o explozie și în acest fel vor fi șterse urmele infracțiunii.
Au ieșit în curtea locuinței cu bagajele pe care le aveau asupra lor și pentru că poarta de acces în curtea locuinței era încuiată, B.F. a aruncat bagajele în stradă și a escaladat gardul de la curtea locuinței victimei, însă mama sa nu a reușit.
În timp ce inculpatul aștepta în stradă să iasă și mama sa din curtea victimei, o patrulă de poliție a oprit în dreptul lui și l-a legitimat.
Inculpatul le-a spus că se numește B.F. și că l-a omorât pe D.C.
La fața locului a mai venit un lucrător de poliție și pentru că poarta era încuiată cu lacăt, a fost chemată fiica victimei – I.V. care, după ce a descuiat lacătul a intrat cu polițiștii în locuință și l-au găsit pe D.C. decedat.
A anunțat ambulanța care s-a deplasat la fața locului și a constatat decesul victimei D.C.
Pentru lămurirea cauzelor și a împrejurărilor decesului s-a dispus efectuarea autopsiei cadavrului de către specialiști din cadrul Serviciului Județean de Medicină Legală Vrancea, prin raportul 196A/2011, concluzionându-se astfel:
- moartea numitului D.C. a fost violență;
- cauza medicală a decesului a fost insuficiența cardiorespiratorie acută consecutivă asfixiei mecanice prin sugrumare;
- topografia și morfologia leziunilor traumatic tanatogeneratoare pledează pentru comprimarea energică cu mâna a formațiunilor anatomice și vasculo-nervoase ale gâtului
- la necropsie la examenul extern și intern al cadavrului s-au mai constatat multiple echimoze și hematoame la nivelul extremității cefalice, fracturi costale fără deplasare hemitorace stâng, echimoze la nivelul peretelui ebdominal, echimoze și plăgi superficiale la nivelul organelor genitale externe, leziuni ce s-au putut produce prin lovire activă, repetată, cu mijloace contondente, comprimare între două planuri dure;
- între sugrumare și deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată;
- interpretarea medico-legală a semnelor de moarte reală pledează pentru instalarea decesului în seara de 26 august 2001;
- în momentul decesului sângele victimei conținea 0,60 gr%o alcool etilic;
- decesul poate data din data de 26 august 2011.
Cu prilejul audierii la urmărirea penale inculpatul B.F. a declarat că în seara zilei de 26 august 2011 a fost împreună cu G.M.A. în vizită la D.C. A fost enervat atât de tare de faptul că victima a încercat să întrețină relații sexuale cu mama sa, încât l-a lovit cu pumnii de mai multe ori în zona organelor genitale, iar după ce D.C. a căzut la pământ, l-a ridicat pe pat, l-a strâns de gât și i-a mai aplicat 4-5 lovituri în zona feței.
Audiat în cursul cercetării judecătorești la primul termen de judecată în condiții legale de procedură inculpatul B.F. a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea in care aceasta a fost reținută în actul de inculpare, și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor de la urmărirea penală pe care le recunoaște, și le însușește, sens în care înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., așa cum ele au fost reglementate de Legea nr. 202/2010. Situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanța de fond rezultă din următoarele mijloace de probă: declarația părții vătămate; proces verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice; raport de constatare medico-legală; înscrisuri; declarațiile martorilor, coroborate cu declarația inculpatului.
În plan juridic fapta inculpatului B.F. care în noaptea de 26/27 august - 2011 în jurul orelor 23,00 în timp ce se afla în locuința numitului D.C. din Focșani, în urma unui conflict cu acesta, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în zona organelor genitale și după ce victima a căzut la podea s-a urcat peste el, l-a strâns de gât cu o mână, iar cu cealaltă i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în zona feței și a capului, după care a ridicat victima de pe podea, a așezat-o pe pat și i-a mai aplicat 4-5 lovituri cu pumnul în zona feței și a capului, leziunile cauzate determinând decesul victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 174 alin. (1) C. pen.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., și anume gradul concret de pericol social al faptei comise, raportat la obiectul ocrotirii penale pe care îl constituie viața persoanei, împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, dar și elemente de țin de persoana inculpatului, precum și de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. și care permit o reducere a pedepsei la o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. Referitor la persoana inculpatului instanța de fond apreciază că fapta comisă reprezintă un accident în existența sa care așa cum rezultă și din memoriul depus la dosar de către asistentul maternal ce s-a preocupat de creșterea acestui tânăr până la vârsta majoratului, a fost lipsită de afectivitate, de un mediu familiar apt să-i modeleze personalitatea. Din conținutul memoriului depus la dosarul cauzei rezultă împrejurarea că timp de 4 ani inculpatul s-a aflat în plasament la numita M.C.. Din anul 2002 acesta a fost transferat în sistem rezidențial la Mărășești întrucât persoana care îi acorda asistență maternală suferea de o boală ce o obliga să fie internată o lung ă perioadă de timp într-o clinică universitară. Se constată că după ce inculpatul a fost transferat și la împlinirea vârstei de 18 ani nu a avut nici un sprijin material decât moral și acesta din partea asistentului maternal. Deși identificată ulterior și chemată la Centrul de ocrotire și protecție a minorilor să-și exprime un acord de preluare a minorului, numita G.M. - mama naturală a inculpatului, nu a făcut altceva decât să-l determine pe inculpat să o însoțească la domiciliile unor persoane în vârstă cărora aceasta le presta asistență și îngrijire. În acest context inculpatul a ajuns la domiciliul victimei și datorită unor împrejurări total nefericite și credem generate de o stare interioară a inculpatului, acesta a ajuns să săvârșească o faptă pentru care urmează să fie tras la răspundere. Ceea ce determină instanța să se orienteze la o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege în condițiile aplicării art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. este faptul că inculpatul prin conduita sa anterioară nu denotă o agresivitate, un comportament orientat spre violență.
Sunt considerente pentru care s-a apreciat că aplicarea unei pedepse stabilite conform criteriilor arătate mai sus este în măsură să contribuie la o reeducare a acestuia, fără însă a omite faptul că personalitatea sa a fost amplu modificată pe parcursul existenței de către toți cei care au fost implicați în creșterea și educarea sa.
Odată cu stabilirea pedepsei principale instanța i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) ipoteza a II-a, lit. b) C. pen. ca pedeapsă complimentară.
De asemenea, în condițiile art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) ipoteza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei, instanța apreciind ca modalitatea de executare a pedepsei să fie în regim de detenție.
În condițiile art. 350 C. proc. pen. cu referire la art. 88 C. pen. instanța a dedus din pedeapsa stabilită perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului începând cu data de 27 august 2011 la zi, cu menținerea acestuia în stare de arest.
Întrucât audiată în cursul judecății partea vătămată I.V. a precizat că nu înțelege să se constituie parte civilă, instanța a luat act de această situație, manifestare de voință.
În condițiile art. 189 și art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat, precum și la plata sumei de 462,21 lei cheltuieli judiciare către partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean Vrancea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, susținând că hotărârea este nelegală pentru următoarele motive:
- instanța de fond a aplicat o pedeapsă nelegală, sub minimul special prevăzut de lege, urmare a aplicării prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., solicitându-se ca în rejudecare să se stabilească o pedeapsă corespunzător individualizată, între limitele prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.;
- instanța de fond nu s-a pronunțat asupra dobânzii solicitate de Serviciul de Ambulanță Vrancea;
- instanța de fond a omis să facă aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 și să dispună prelevarea, după rămânerea definitivă a hotărârii, de probe biologice de la inculpatul B.F., în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
Prin decizia penală nr. 9 din 18 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva sentinței penale nr. 212 din 23 noiembrie 2011 a Tribunalului Vrancea și în consecință :
S-a desființat în parte sentința penală nr. 212 din 23 noiembrie 2011 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare :
S-a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului B.F. în prezent aflat în Penitenciarul Galați pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. de la 5 ani închisoare la 8 ani închisoare.
A fost obligat inculpatul B.F. către Serviciul de Ambulanță Județean Vrancea și la plata dobânzii legale aferente sumei de 462,21 lei, calculată de la 27 august 2011 și până la achitarea integrală a debitului.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul B.F. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Conform art. 383 alin. (1)1 în ref. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 27 august 2011 la zi, respectiv 18 ianuarie 2012.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a avut în vedere următoarele considerente:
Astfel, Curtea a constatat că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, pe baza unei analize pertinente a probatoriului administrat în cauză în faza de urmărire penală, având în vedere că inculpatul s-a prevalat de procedura instituită de art. 3201 C. proc. pen.
De asemenea, încadrarea juridică dată faptei comise de inculpatul B.F. este cea corectă întrucât lovirea victimei în mod repetat cu pumnii, cu intensitate mare în zona organelor genitale, urmată de strângerea acesteia de gât cu mâinile, până când victima nu a mai putut respira, murind datorită asfixiei mecanice prin sugrumare, denotă că inculpatul a acționat cu intenție directă, prevăzând și urmărind suprimarea vieții persoanei agresate, astfel că fapta sa constituie infracțiunea de „omor” prevăzută de art.174 alin. (1) C. pen.
Referitor la criticile concrete formulate de procuror, Curtea a reținut următoarele :
1. Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de „omor” este închisoarea de la 10 ani la 20 de ani, limite care se reduc cu o treime, ca urmare a aplicării prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., situație în care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 6 ani și 8 luni la 13 ani și 4 luni.
Cum instanța de fond a aplicat o pedeapsă de 5 ani închisoare, fără a reține o altă cauză de reducere a pedepsei sub minimul special, rezultă că această pedeapsă este nelegală.
În consecință, Curtea a admis apelul promovat, iar în rejudecare a procedat la o nouă individualizare a pedepsei a aplicat inculpatului B.F., ținând seama de gravitatea faptei comise, de forma de vinovăție, de modalitatea atroce de săvârșire și de împrejurarea că victima era o persoană în vârstă (89 de ani), lipsită de apărare, care le-a oferit găzduire inculpatului și mamei lui , dar și de faptul că inculpatul este o persoană tânără și lipsită de antecedente penale.
2. Prin adresa depusă la fila 38 dosar urmărire penală, partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean Vrancea a solicitat despăgubirea cu suma de 462,21 lei plus dobânda legală, sumă ce reprezintă contravaloarea cheltuielilor de ocazionate de transportul victimei (D.C.).
Cum instanța de fond a dispus obligarea inculpatului doar la plata sumei de 462,21 lei, în rejudecare Curtea a dispus obligarea inculpatului B.F. către Serviciul de Ambulanță Județean Vrancea și la plata dobânzii legale aferente sumei de 462,21 lei, calculată de la 27 august 2011 și până la achitarea integrală a debitului
3. În fine, Curtea a constatat că în cauză se impunea a se dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul B.F., având în vedere că față de acesta s-a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii cu executare efectivă.
Astfel, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, Sistemul Național de Date Genetice Judiciare conține profile genetice, date cu caracter personal și date despre caz, corespunzătoare următoarelor categorii:
a) suspecți - persoanele despre care există date și informații că ar putea fi autori, instigatori sau complici ai infracțiunilor cuprinse în anexă;
b) persoane condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor cuprinse în anexă;
c) urme biologice prelevate cu ocazia efectuării cercetării la fața locului;
d) cadavre cu identitate necunoscută, persoane dispărute ori persoane decedate în urma catastrofelor naturale, a accidentelor în masă, a infracțiunilor de omor sau a actelor de terorism.
În ceea ce privește prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 prevede în mod expres că Prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexă (printre care se află și infracțiunea de „omor”) este dispusă de instanța de judecată, prin hotărârea de condamnare.
În această situație, Curtea a dat eficiență textului de lege mai sus menționat și a dispus prelevarea, după rămânerea definitivă a hotărârii, de probe biologice de la inculpatul B.F., în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal inculpatul B.F. care a invocat incidența cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat redozarea pedepsei aplicată în sensul reducerii întrucât în cadrul operațiunii de individualizare instanța de apel nu a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., sub aspectul cuantumului și a modalității de executare și i-au aplicat în raport de gradul de pericol social concret, urmările produse și valorile lezate o pedeapsă ridicată.
Înalta Curte analizând actele dosarului prin prisma motivelor invocate apreciază că recursul formulat este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse:
Cu privire la incidența cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., invocat de către recurentul inculpat întrucât în cadrul operațiunii de individualizare instanța de apel nu a avut în vedere gradul de pericol social concret raportat la modul și mijloacele de săvârșire a faptei iar cuantumul pedepsei nu este unul adecvată situației de fapt reținută în cauză, Înalta Curte apreciază că acesta nu este incident în speța de față cu următoarea argumentare:
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni trebuie privită în sens larg, respectiv descurajarea și a altor persoane în săvârșirea de noi infracțiuni și nu doar a inculpatei. Ori un astfel de scop – prevenția generală în săvârșirea de noi infracțiuni – nu poate fi atins dacă pentru fapte grave îndreptate împotriva unor relații sociale care impun respectarea lor din partea persoanelor implicate în asemenea raporturi s-ar aplica pedepse care să nu aibă caracter disuasiv.
Raportat la caracterul imprevizibil al comportamentului uman, riscul repetării unor fapte similare este crescut dacă pentru fapte grave sancțiunea aplicată ar fi una modică după cum și aplicarea unor pedepse excesive ar putea genera un efect contrar.
Obiectul juridic special al infracțiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat este constituit din relații sociale și valori multiple pe care inculpatul le-a ignorat în mod clar așa încât reconsiderarea circumstanțele personale ale inculpatului așa cum de altfel a constatat și instanța de apel nu se impune.
În acord cu prevederile art. 72 C. pen. referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor, la stabilirea și aplicarea acestora se tine seama de cinci criterii:
- dispozițiile din partea generala a Codului penal;
- limitele de pedeapsa fixate în partea specială;
- gradul de pericol social al faptei săvârșite;
- persoana infractorului;
- împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală;
Analizând considerentele hotărârii judecătorești sub aspectul criteriilor de individualizare ,se observă ca instanța de apel a făcut în mod pertinent aplicarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa aplicată a fost corect individualizată în raport de gradul de pericolul social concret și toate celelalte circumstanțe de natură să caracterizeze fapta și pe inculpat.
Modalitatea de executare aleasă și cuantumul pedepsei aplicată pentru infracțiunea supusă judecății este în acord cu principiul proporționalității având in vedere infracțiunile comise și urmările produse.
La individualizarea pedepsei trebuie avut in vedere principalul criteriu-gradul de pericol social al faptei săvârșite, urmând ca celelalte doua criterii alăturate si distincte, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute in vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale ori gradul de pericol social concret al faptei săvârșite a fost apreciat în mod corespunzător de instanța ca fiind ridicat în temeiul motivelor evidențiate în expozitivul sentinței penale recurate și totodată trebuie luata in considerare rezonanța sociala a faptelor pentru care a fost condamnat inculpatul la nivelul întregii ordini sociale aspecte care au fost avute în vedere pe deplin de instanța de apel.
Instanța de apel a considerat în mod corect că de asemenea, importante sunt și urmările produse, precum și cele care s-ar fi putut produce. Astfel, lovirea victimei în mod repetat cu pumnii, cu intensitate mare în zona organelor genitale, urmată de strângerea acesteia de gât cu mâinile, până când victima nu a mai putut respira, murind datorită asfixiei mecanice prin sugrumare, denotă că inculpatul a acționat cu intenție directă, prevăzând și urmărind suprimarea vieții persoanei așa încât o nouă reindividualizare a pedepsei este nejustificată.
În cazul concret față de toate aspectele expuse Înalta Curte apreciază că nu se impune reconsiderarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului sub nici un aspect, prin operațiunea de individualizare în raport de criteriile expuse hotărârea pronunțată asigura sub acest aspect justul echilibru dintre gravitatea faptei și pedeapsa aplicată așa încât constată că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată.
Pentru toate aceste motive, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că hotărârea recurată este legală și temeinică și urmează sa respingă ca nefondat recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.F. împotriva deciziei penale nr. 9/A din 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 27 august 2011 la 10 aprilie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 10 aprilie 2012.