Asupra recursului de față ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
I. Prin sentința penală nr. 120 din 16 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
În temeiul art. 43 alin. (2) și (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădabile B.O. - pentru 29 de zile de la încarcerare.
S-a constatat că persoana extrădabilă B.O. a fost reținută 24 ore, începând de la 26 ianuarie 2012 la 27 ianuarie 2012.
S-a admis cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Republica Moldova și s-a dispus extrădarea și predarea persoanei extrădabile în acest stat.
S-a reținut că la de 26 ianuarie 2012 a fost înregistrată la Curtea de Apel București adresa nr. 2036/II-5/2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, care în conformitate cu dispozițiile art. 42 și art. 43 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 republicată și ale prevederilor art. 64 pct. 2 și 3 art. 67 și art. 69 din Legea nr. 177/1957 pentru ratificarea tratatului dintre România și Republica Moldova privind asistența juridică în materie civilă și penală semnat la Chișinău la 06 iulie 1996, privind cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Republica Moldova împotriva numitei B.O., cetățean moldovean.
Prin încheierea de ședință din data de 27 ianuarie 2012, Curtea de Apel București în baza art. 44 alin. (5) cu referire la art. 43 din Legea nr. 302/2004 republicată combinat cu art. 139 raportat la art. 145 C. proc. pen. a luat față de persoana extrădabilă B.O. măsura obligării de a nu părăsi localitatea București pe o perioadă de 30 de zile cu începere de la data de 27 ianuarie 2012 până la 25 februarie 2012 inclusiv.
La data de 31 ianuarie 2012 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a promovat recursul împotriva acestei încheieri, astfel că prin decizia nr. 337 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursul Parchetului, casează în parte încheierea atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru soluționarea cererii de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Republica Moldova cu privire la persoana extrădabilă B.O.
S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
La data de 07 martie 2012 Curtea de Apel București în aceeași compunere a luat în discuție sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind arestarea provizorie în vederea extrădării către Republica Moldova a numitei B.O., pentru punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 14 iulie 2003, în lipsă, de către Judecătoria raionului Criuleni, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la săvârșirea unui omor intenționat, comis cu premeditare, din intenții materiale, de mia multe persoane, cu deosebită cruzime, la comandă.
Având în vedere că atât la termenele anterioare cât și în prezent, persoana extrădabilă s-a prevalat de faptul că a formulat cerere de azil în România și că în cauză ar fi incidente dispozițiile art. 6 din Legea 122/2006 și care ar fi un impediment la extrădare, instanța a dispus efectuarea unei adrese la Oficiul Român pentru Imigrări în legătură cu cererea de azil a numitei B.O.
La fila 47 în dosarul nr. 712/2/2012 se află răspunsul la această adresă, din care rezultă în esență că prin hotărârea ORI nr. 2437930/h/NP5Z din 26 ianuarie 2012 s-a dispus neacordarea permisiunii de rămânere pe teritoriul României conform dispozițiilor art. 89 alin. (2) din Legea 122/2006.
Oricum răspunsul este mult mai amplu și din care rezultă că nu mai există impediment la extrădare.
Astfel, prin hotărârea din 16 martie 2012 când a fost amânată pronunțarea din 07 martie 2012 în temeiul dispozițiilor art. 43 alin. (2) și (6) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădabile B.O. pentru 29 de zile de la încarcerare.
S-a admis cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Republica Moldova și s-a dispus extrădarea și predarea persoanei extrădabile în acest stat.
S-au pus în vedere dispozițiile art. 57 din Legea nr. 302/2004 privind termenele pentru predarea persoanei extrădabile.
Pentru aceasta a fost emis mandatul de arestare în vederea extrădării nr. 5/EX din data de 16 martie 2012.
II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs persoana extrădabilă B.O. criticând-o ca netemeinică, solicitând admiterea recursului formulat în baza dispozițiilor art. 528 din Legea nr. 302/2004 și art. 3859 pct. 171 și pct. 172 C. proc. pen. întrucât s-a dispus arestarea provizorie a recurentei și extrădarea în condițiile în care nu sunt întrunite condițiile ca B.O., cetățean al Republicii Moldova să fie extrădată. Prima procedură de obținere a protecției subsidiare în cazul Legii nr. 122/2006 nu a fost încheiată pentru că există recurs împotriva hotărârii pronunțate de Judecătoria Sector 4 București. În dosarul cauzei neexistând din partea Oficiului Român pentru Imigrări că s-a închis prima procedură în sensul că această procedură se încheie în termen de 7 zile de la comunicarea dosarului.
S-a mai susținut că B.O. a formulat cea de-a doua procedură în data de 26 ianuarie 2012, iar Oficiul Român pentru Imigrare pronunțându-se printr-o hotărâre în sensul că a respins cererea inculpatei B.O., dar aceasta făcut plângere având termen la data de 07 iunie 2012.
În continuare a arătat că, critica hotărârii dată de instanța de fond este aceea că s-a bazat doar pe răspunsul Oficiului Român pentru Imigrare prin care s-a precizat că s-a respins cererea, hotărârea fiind definitivă. Or, acea hotărâre era emisă de Oficiul Român pentru Imigrare care era atacată și aceasta cu plângere dar răspunsul îl are pentru cea de-a doua procedură și cealaltă are termen la data de 07 iunie 2012, însă nu mai are relevanță pentru că a depus încheierea prin care inculpata B.O. poate să rămână pe teritoriul României până la judecarea definitivă pentru cea de-a doua procedură.
S-a mai susținut că un alt aspect pentru care nu sunt îndeplinite condițiile îl reprezintă faptul că făcând cerere pentru obținerea celei de-a doua proceduri se prevalează de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 122/2002 derogatorii de la cadrul general respectiv, Legea nr. 302/2004 în sensul că orice cerere făcută în fața statului român pentru protecție de obținere a azilului, sau protecție subsidiară iar în situația de față inculpata B.O. este beneficiara acestui statut.
S-a mai arătat că în ceea ce privește cazierul judiciar, inculpata B.O. nu este căutată pe teritoriul Republicii Moldova dar pe teritoriul României este arestată și judecată pentru extrădare considerând că există o listă de procedură. A mai arătat că Mandatul European de Arestare nu există în dosar, există doar o cerere de reiterare a cererii de extrădare învederând că din anul 2003 până în anul 2010 inculpata B.O. a stat pe teritoriul României și nu a fost căutată, iar în cazul în care era căutată prin Interpol era găsită mai devreme.
Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, în raport de motivele de critică invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul de față declarat de persoana extrădabilă B.O. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta întrucât, deși eliptic în planul motivării, prin hotărârea recurată prima instanță s-a conformat în sensul indicațiilor din decizia de trimitere nr. 337 din 7 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 712/2/2012 la dispozițiile imperative ale art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 care prevede că „după examinarea cererii de extrădare, a materialului probator și a concluziilor prezentate de partea extrădabilă și de procuror, curtea de apel poate: să constate, prin sentință, dacă sunt sau nu întrunite condițiile extrădării”, statuând în consecință că cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Republica Moldova, cu privire la persoana extrădabilă B.O., este fondată.
Astfel, potrivit documentelor transmise de către autoritățile judiciare moldovene, numita B.O. este urmărită internațional pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la săvârșirea unui omor intenționat, comis cu premeditare, din intenții materiale, de mai multe persoane, cu deosebită cruzime, la comandă, faptă prevăzută de art. 42 alin. (4) raportat la art. 145 alin. (2) lit. a), b), i), j) și p) din Codul penal al Republicii Moldova și pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 12 ani la 20 ani sau detențiune pe viață, împotriva susnumitei fiind emis, în lipsă, un mandat de arestare la data de 14 iulie 2003 de către Judecătoria Raionului Criuleni, în dosarul nr. 1-82/03.
Din examinarea documentelor transmise de autoritățile judiciare din Republica Moldova rezultă probe temeinice că persoana extrădabilă a săvârșit infracțiunea menționată mai sus, iar fapta pentru care este acuzată aceasta are corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de instigare la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a) și b) și art. 176 lit. a) C. pen., infracțiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 15 ani la 25 ani sau detențiunea pe viață.
Dintr-un alt punct de vedere, Înalta Curte mai reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 64 pct. 2 și 3, art. 67 și art. 69 din Legea nr. 177/1997 pentru ratificarea Tratatului dintre România și Republica Moldova privind asistența juridică în materie civilă și penală, semnat la Chișinău la 6 iulie 1996 și sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă ale extrădării prevăzute de dispozițiile art. 26, art. 28 și art. 38 din Legea nr. 302/2004 republicată.
Din verificările realizate în cauză a rezultat că numita B.O. a mai fost anterior subiectul unei proceduri de extrădare ca urmare a solicitării formulate la data de 19 mai 2010 de către autoritățile judiciare din Republica Moldova cu privire la aceeași faptă penală (lucrare înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București sub nr. 3938/ll-5/2003), însă prin decizia penală nr. 2588 pronunțată la data de 29 iunie 2010 în dosarul penal nr. 4559/2/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a dispus respingerea acestei cereri, cu motivarea că în cauză cererea de azil formulată de susnumita nu era soluționată definitiv.
Cu privire la această cerere de azil, în urma verificărilor efectuate s-a stabilit că a format obiectul dosarului nr. 12568/4/2010, înregistrat la Judecătoria Sectorului 4 București, iar prin sentința civilă nr. 341/2012 pronunțată la data de 18 ianuarie 2012, s-a dispus în mod definitiv și irevocabil respingerea acesteia, conform art. 81 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, modificată.
Așa fiind, rezultă fără echivoc că este lipsită de pertinență critica formulată de persoana extrădabilă B.O. că, procedura de obținere a protecției subsidiare în cazul Legii nr. 122/2006 nu a fost încheiată pentru că există recurs împotriva hotărârii pronunțate de Judecătoria Sector 4 București - întrucât hotărârea susmenționată a Judecătoriei Sector 4 București pentru motivul deja descris este irevocabilă.
Pe de altă parte, critica secundă că nu sunt îndeplinite condițiile extrădării, întrucât formulând cerere pentru obținerea celei de-a doua proceduri se prevalează de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 122/2002 derogatorii de la cadrul general, respectiv Legea nr. 302/2004 în sensul că a formulat cerere pentru protecție de obținere a azilului, iar în situația de față inculpata B.O. este beneficiara acestui statut - este de asemenea lipsită de pertinență, deoarece în momentul de timp prezent se evaluează numai dacă i se mai acordă dreptul de acces la o nouă procedură de azil, iar în realitate recurenta persoană extrădabilă nu este solicitant de azil, ipoteză ce ar determina respingerea cererii de azil de față în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 122/2006.
În fine, și ultima critică a aceleiași recurente, în sensul că la dosarul cauzei nu sunt depuse toate înscrisurile pretinse de lege, este nefondată întrucât contrar la dosar sunt depuse acele înscrisuri din care rezultă inclusiv că este un mandat de arestare cu privire la recurenta persoană extrădabilă și anume, cel emis la data de 14 iunie 2003 de către Judecătoria Raionului Criuleni în dosarul nr. 1-82/03.
Dintr-o altă perspectivă, nu este fondată nici prima chestiune iterată de procuror, care a apreciat că se impune admiterea recursului declarat de persoana extrădabilă în sensul de a se face precizarea cu privire la respectarea regulii specialității care se menționează atât în Legea nr. 302/2004 cât și în Tratatul încheiat între România și Republica Moldova și în Convenția Europeană de Extrădare, deoarece o atari regulă a specialității nu este statuată expres prin dispozițiile art. 43 din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.
Nu este fondată nici cererea suplimentară a procurorului prin care s-a pretins deducerea prevenției anterioare, subsumat soluționării cererii anterioare de extrădare deoarece nu subzistă ipoteza de conformare la textul art. 38516 alin. (2) C. proc. pen. și urmează ca recurenta persoană extrădabilă B.O. să solicite aceasta direct în fața autorității judiciare competente din statul solicitant.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă B.O. împotriva sentinței penale nr. 120 din 16 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă recurenta persoana extrădabilă la plata sumei de 310 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 110 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 29 martie 2012.