Asupra recursurilor de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința penala nr. 754 din 31 octombrie 2011, Tribunalul București, secția a II-a penală, printre altele, a dispus, următoarele:
A respins, ca neîntemeiata, cererea având ca obiect „încetarea de drept a masurilor preventive" formulată de către inculpatul I.V.
In baza art. 10 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., a condamnat inculpatul I.A.A. zis „S.T.", la pedeapsa de 15 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
A făcut aplicarea art. 65 si art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pedeapsa complementara pe durata de 5 ani după executarea pedepsei principale.
A descontopit pedeapsa rezultanta de 14 ani si 5 luni închisoare aplicata prin S.P. nr. 801 din 01 iulie 2008 pron. de Tribunalul București in dosarul penal nr. 40506/3/2007, definitiva prin D.P. nr. 2265 din 15 iunie 2009 a ICO in pedepsele componente de 7 ani închisoare aplicata prin S.P. nr. 220 /2005 a Tribunalului București, 11 ani si 6 luni închisoare aplicata prin S.P. nr. 2128/2001 a Judecătoriei Sector 1 București, 2 ani închisoare aplicata prin SP nr. 4103/2006 a Judecătoriei Sectorului 2 București, 14 ani închisoare aplicata prin S.P. nr. 801 din 01 iulie 2008 si sporul de 5 luni închisoare, pe care le repune in individualitatea lor.
În temeiul art. 39 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa de 15 ani închisoare aplicata in prezenta cauza cu pedepsele menționate anterior si repuse in individualitatea lor, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani si 5 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
A făcut aplicarea art. 65 si art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pedeapsa complementara pe durata de 5 ani după executarea pedepsei principale.
A menținut revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicata prin SP nr. 2128/2001 a Judecătoriei Sector 4 București, rămasa definitiva prin D.P. nr. 224/2002 a Tribunalului București.
A menținut revocarea grațierii condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicata prin S.P. nr. 2128/2001 a Judecătoriei Sectorului 4 București, rămasa definitiva prin D.P. nr. 224/2002a Tribunalului București.
În baza art. 36 alin. (3) si art. 88 C. pen., deduce din pedeapsa aplicata perioadele deja executate si reținerea si arestul preventiv de la 12 iunie 2002 la 05 iulie 2003, de la 27 februarie 2004 la zi.
A anulat MEPI nr. 1314 din 16 iunie 2009 si dispune emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa închisorii de 15 ani si 5 luni.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului I.A.A.
În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., a condamnat inculpatul I.V. zis „G.", la pedeapsa de 6 ani si 8 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
A făcut aplicarea art. 65 si art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pedeapsa complementara pe durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., condamna inculpatul I.V. zis „G." la pedeapsa de 1 an si 4 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., contopește pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani si 8 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
A făcut aplicarea art. 65 si art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pedeapsa complementara pe durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicata durata reținerii si arestului preventiv începând cu data de 11 iunie 2011 si pana la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului I.V.
În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 75 lit. a) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., a condamnat inculpata I.M. la pedeapsa de 6 ani si 8 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
A făcut aplicarea art. 65 si art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pedeapsa complementara pe durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicata durata reținerii si arestului preventiv începând cu data de 16 iunie 2011 si pana la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatei I.M.
În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 75 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a condamnat inculpata I.V. zisa „R.”, la pedeapsa de 6 ani si 8 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
A făcut aplicarea art. 65 si art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pedeapsa complementara pe durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 864 si art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare acordat inculpatei prin SP 801/2008 a Tribunalului București, definitiva prin neapelare si dispune executarea acestei pedepse de 3 ani închisoare alături de pedeapsa de 6 ani si 8 luni închisoare aplicata prin prezenta sentința, urmând ca inculpata sa execute pedeapsa rezultanta de 9 ani si 8 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
A făcut aplicarea art. 65 si art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pedeapsa complementara pe durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen., deduce din pedeapsa aplicata durata reținerii si arestului preventiv începând cu data de 14 iunie 2011 si pana la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatei I.V.
În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 118 lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpatul I.V. suma de 5.640 lei si sumele de 1.300 lei si 55 Euro găsite asupra martorului F.M.F. ce provin din vânzarea drogurilor care ii aparțin aceluiași inculpat.
În temeiul disp. art. 118 lit. f) C. pen., art. 17 alin. (1) si art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a confiscat in vederea distrugerii, cu păstrare de contraprobe, 150 comprimate a căror substanța activa este „clorhidrat de metadona", 18 folii din staniol cu urme de heroina, o țigara artizanala din staniol cu urme de heroina, doua pungi din plastic de culoare neagra din care, intr-una din pungi se afla o alta punga transparenta cu heroina, iar in cea de-a doua se afla 4 pungulițe transparente cu heroina, respectiv cantitățile de : 4,34 gr. heroina, 279,41 gr. heroina, 294,64 gr. heroina, 47,43 gr. heroina, 1,63 gr heroina.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul I.V. a unei râșnite de cafea marca VICTRONIC de culoare alba care prezintă urme de heroina, doua cântare electronice de culoare argintie.
A dispus restituirea către inculpatul I.V. a celor doua telefoane mobile marca NOKIA 6300 cu seria IMEI 356832020217168 cu cartela COSMOTE seria 8940031110629886184 si respectiv marca SAMSUNG cu seria IMEI 356149044055296 cu o cartela COSMOTE seria 8940031110630926854.
În baza art. 35 alin. (4) C. pen., a menținut masurile de siguranța prev. de art. 17 si art. 18 din Legea nr. 143/2000 rap la art. 118 C. pen., privind confiscarea de la inculpata I.V. a cantității de 14,64 gr, heroina rămasa in urma analizelor de laborator precum si a 4 folii cu urme de heroina si in baza art. 118 lit. e) C. pen., privind confiscarea de la inculpatul I.A.A. a doua telefoane mobile, luate prin SP nr. 901/2006 a Tribunalului București.
A menținut masurile de siguranța prev. de art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind confiscarea cantității de 11,953 gr. heroina dispuse prin SP nr. 1047/2005 a Tribunalului București, in ceea ce ii privește pe inculpatul I.A.A.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații I.A.A., I.V., I.V. și I.M. cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală sub nr. 55908/3/2011 (4043/2011).
La termenul din data de 08 februarie 2012, fixat pentru judecarea apelurilor, instanța de control judiciar, respectiv Curtea de Apel București, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, a menținut starea de arest a inculpaților în temeiul art. 3002 combinat cu art. 160b alin. (3) C. proc. pen., pronunțând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.
Prin decizia penală nr. 77/A din 07 martie 2012, Curtea de Ape București, secția a II-a penală a, admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 754 din 31 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.
A desființat, în parte, sentința apelată și în fond, rejudecând:
În temeiul art. 39 alin. (2) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată în cauză inculpatului I.A.A., de 15 ani închisoare, cu restul de 6 ani și 18 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 14 ani și 5 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 801 din 01 iulie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul I.A.A. urmând să execute, conform art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., pedeapsa de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani.
A aplicat art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
A dedus din pedeapsă perioada executată, de la 10 iunie 2011, la zi.
În temeiul art. 17 alin. (1) si art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a confiscat în vederea distrugerii, cu păstrare de contraprobe, 150 comprimate clorhidrat de metadona rămase din proba la, 5,54 gr. Heroină prevalate din proba 4b, 5,53 gr. Heroină prevalate din proba 4c, 1,46 gr. Heroină rămase din proba 4d, 0,21 gr. Heroină rămase din proba 3a, 273,82 gr Heroină, paracetamol și cafeina - proba 4a, 288,83 gr. Heroină - proba 4b, 41,69 gr. Heroină - proba 4c.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații I.A.A., I.M. , I.V. și I.V., împotriva aceleiași hotărâri.
A dedus reținerea și arestarea preventivă, de la 01 august 2011 la zi pentru inculpatul I.A.A., de la 16 iunie 2011 la zi pentru inculpata I.M. , de la 11 iunie 2011 la zi pentru inculpatul I.V. și de la 14 iunie 2011 la zi pentru inculpata I.V.
A menținut starea de arest preventiv a inculpaților I.A.A., I.M. , I.V. și I.V.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție având termen pentru verificarea legalității și arestării preventive a inculpaților la data de 18 aprilie 2012 și termen pentru judecarea recursurilor la data de 30 mai 2012, la Completul nr. 8, sub nr. 55908/3/2011.
Cauza a fost înregistrată, sub nr. 55908/3/2011, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție având termen pentru verificarea legalității și arestării preventive a inculpaților la data de 18 aprilie 2012 și termen pentru judecarea recursurilor declarate de inculpații I.A.A., I.V., I.V. și I.M. , împotriva sentinței penale nr. 754 din 31 octombrie 2011 la data de 30 mai 2012, la Completul nr. 8.
Revenind la obiectul cauzei de fața respectiv;
Împotriva încheierii din data 8 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 55908/3/2011 (4043/2011), inculpații I.A.A., I.V., I.V. și I.M. au declarat recurs solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive.
În subsidiar recurenții inculpați prin apărător au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Înalta Curte examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. și dispoziția Curții de Apel București dată în încheierea atacată, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
I. Cu privire la această dispoziție a instanței, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 5 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la libertate și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa.
De la această regulă, există însă excepția privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 5 paragraful 1 lit. c). Potrivit textului invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui ca a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia, în materia privării de libertate, Convenția trimite, în esență, legislația națională și la aplicabilitatea dreptului intern.
Legalitatea sau regularitatea detenției obligă ca, arestarea preventivă a unei persoane să se facă în conformitate cu normele de fond și de procedură prevăzute de legea națională, care, la rândul lor, trebuie să fie compatibile cu dispozițiile convenției și să asigure protejarea individului împotriva arbitrariului.
Altfel spus, să se poată demonstra că detenția acelei persoane este conformă cu scopul prevăzut de art. 5 paragraful 1.
În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată respectate, deopotrivă, atât dispozițiile cuprinse în legea internă, cât și exigențele ce decurg din prevederile Convenției.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 160 alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) al aceluiași articol „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive".
Înalta Curte, de asemenea, constată că în urma investigațiilor s-a constatat că membrii familiei „T.", respectiv inculpații I.V. zis „G.”, I.V. zisă „R.” și I.M. depozitau heroina în mai multe locații din București, în perioada 22 aprilie 2011-24 aprilie 2011 inculpații I.V. zis „G.”, I.V. zisă „R.” și I.M. au trimis la furnizorul heroinei din Turcia suma de 8.200 Euro, rezultată din tranzacțiile cu droguri, pentru a le livra o anumită cantitate de heroină.
După ce banii au ajuns la furnizorul drogurilor din Turcia, la data de 28 aprilie 2011 acesta a stabilit modalitatea menționată mai înainte de transport a unei cantități de heroină din Turcia în România și a livrat drogurile inculpaților I.V. zis „G.”, I.V. zisă „R.” și I.M. , sub coordonarea inculpatului I.A.A. zis „S.T.".
În raport de modul de operare a activității infracționale descris anterior, de împrejurările comiterii faptelor, cât și faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pe care inculpații le-au săvârșit, este pedeapsa cu închisoare mai mare de 4 ani, lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a justiției.
Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă că la aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, din însuși pericolul social al infracțiunilor de care sunt învinuiți inculpații, din reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii unor alte asemenea fapte de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei presupuși ca autori ai faptelor respective.
În acord cu prima instanță, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite și la acest moment procesual condițiile prevăzute de art. 3002 coroborat cu art. 160b alin. (3) C. proc. pen., impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpaților.
Se reține, de asemenea, că menținerea arestării preventive a inculpaților nu contravine dreptului la libertate ocrotit de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar pe de altă parte, având în vedere circumstanțele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârșire, gradul crescut de pericol social ce caracterizează această faptă, durata detenției provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art. 5 paragraful 3 din Convenție, existând temeiuri suficiente pentru a constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În același sens, Înalta Curte reține că, în cauză, menținerea măsurii arestării preventive nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpaților de a fi judecați într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestora încadrându-se în dispozițiile și limitele legii.
II. Cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, formulată inculpați prin apărătorul ales, se constată următoarele:
Conform art. 139 alin. (2) C. proc. pen., măsura preventivă se înlocuiește cu o altă măsură când a fost luată cu încălcarea prevederilor legale, caz în care se revocă arestarea preventivă și se dispune punerea de îndată în libertate. Având în vedere susținerile anterioare, Înalta Curte apreciază că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea prevederilor legale [art. 143 și art. 148 lit. f), art. 1491 C. proc. pen.], neintervenind elemente de natură a justifica susținerea că punerea în libertate a inculpaților nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar luarea acestei măsuri atât de severe se impune și pentru buna desfășurare a procesului penal în raport de natura și gravitatea infracțiunilor pentru care inculpații sunt cercetați.
în concluzie, Înalta Curte apreciază că, în prezenta cauză, scopul măsurilor preventive nu poate fi atins printr-o altă măsură preventivă mai puțin severă.
Înalta Curte, conform art. 38515 alin. (1) pct. l lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursurile declarate de inculpații I.A.A., I.V., I.V. și I.M. împotriva încheierii din 8 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 55908/3/2011 (4043/2011).
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la cheltuieli judiciare conform dispozitivului prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.A.A., I.V., I.V. și I.M. împotriva încheierii din 8 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 55908/3/2011 (4043/2011).
Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 martie 2012.