Asupra cererii de contestație în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 12 octombrie 2011 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție contestația în anulare formulată de D.D. împotriva deciziei penale nr. 3390 din 4 octombrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. 3317/110/2010.
În motivarea cererii de contestație în anulare, contestatorul D.D. a arătat că în momentul judecării recursului, respectiv, la data de 4 octombrie 2011 se afla încarcerat în Penitenciarul Slobozia, în executarea unei pedepse privative de libertate de 10 ani, iar instanța nu a dispus citarea sa la locul de deținere, încălcând astfel dispozițiile art. 177 alin. (6) și ale art. 291 alin. (1) și (8) C. proc. pen.
În drept, contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen.
Prin încheierea din 15 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis în principiu, contestația în anulare formulată de contestatorul D.D. împotriva deciziei nr. 3390 din 4 octombrie 2011, constatându-se că sunt îndeplinite cerințele art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv cererea a fost formulată în termenul prevăzut de lege, iar motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
Prin aceeași încheierea s-a fixat termen pentru soluționarea contestației în anulare la data de 4 aprilie 2012.
Examinând contestația în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce urmează.
Prin decizia nr. 3390 din 4 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală s-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și de părțile civile SC S.T. SRL Brăila și Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău împotriva deciziei penale nr. 66 din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel Bacău, privind pe intimații inculpați D.D. și D.G.M., s-a casat decizia penală și s-a menținut sentința penală nr. 344/D din 18 noiembrie 2010 a Tribunalului Bacău.
Din examinarea deciziei împotriva căreia s-a formulat contestație în anulare reiese că la termenul din 4 octombrie 2011 când s-au soluționat recursurile a lipsit contestatorul D.D., acesta fiind reprezentat de apărător ales F.S.
Pentru termenul din 4 octombrie 2011, contestatorul a fost citat la adresa indicată de inculpata D.M.G. la data de 8 martie 2011 și ulterior, la 6 septembrie 2011, respectiv în Slobozia, jud.Ialomița, procedura de citare realizându-se prin afișare.
Potrivit dispozițiilor art. 386 lit. a) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare atunci când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.
Așa cum s-a arătat anterior, citarea contestatorului D.D. în fața instanței de recurs s-a realizat la adresa din Slobozia, adresă indicată de inculpata D.M.G., soția contestatorului.
Din referatul întocmit cu ocazia soluționării contestației în anulare, rezultă că D.D. a fost arestat la data de 4 iunie 2010 în executarea unei pedepse de 10 ani închisoare.
La termenul din 4 octombrie 2011 când s-au soluționat recursurile declarate de procuror și părțile civile, inculpatul D.D. a fost reprezentat de apărător ales, avocat F.S.
Conform art. 291 alin. (1) C. proc. pen., judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura este îndeplinită, înfățișarea părții în instanță, în persoană sau prin reprezentant ori avocat ales sau avocat din oficiu, dacă acesta din urmă a luat legătura cu partea reprezentată, acoperă orice nelegalitate survenită în procedura de citare.
Întrucât din actele dosarului nu rezultă că inculpatul D.D. este arestat, iar apărătorul ales al acestuia nu a adus la cunoștința instanței acest aspect, cu toate că l-a reprezentat și în fața instanței de apel, în conformitate cu dispozițiile art. 291 alin. (1) C. proc. pen., procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Este real că potrivit art. 3145 C. proc. pen. judecata nu poate avea loc decât în prezența inculpatului, când acesta se află în stare de deținere, iar aducerea inculpatului arestat la judecată este obligatorie.
Nerespectarea acestor dispoziții legale, care nici nu poate fi imputată instanței de recurs, nu constituie însă un motiv pentru admiterea contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., în condițiile în care inculpatul a fost reprezentat de apărător ales, el avea obligația să învedereze instanței că acesta se află în stare de deținere.
În consecință, față de considerentele expuse, în temeiul art. 392 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondată, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul D.D. împotriva deciziei penale nr. 3390 din 4 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală pronunțată în Dosarul nr. 3317/110/2010.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 aprilie 2012.