Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 114 din 03 februarie 2011 pronunțată în dosarul nr. 10307/121/2010, Tribunalul Galați, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., în referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul M.V. la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la viol.
În conformitate cu dispozițiile art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
În baza dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului M.V. și a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive de la 20 septembrie 2010 la zi.
A constatat că partea vătămată H.A.M. nu a formulat pretenții civile.
A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 769/P/2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M.V. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de viol prevăzută de dispozițiile art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.
S-a reținut, în esență, prin actul de sesizare a instanței că la data de 20 septembrie 2010, inculpatul M.V. a încercat să întrețină relații sexuale normale cu partea vătămată H.A.M., în vârstă de 8 ani, profitând de imposibilitatea acesteia de a-și exprima voința, activitatea infracțională a inculpatului fiind întreruptă de intervenția martorilor R.I.M., Ț.G.R. și A.D.F.
Anterior începerii cercetării judecătorești, inculpatul asistat de apărătorul ales, a declarat că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței înțelegând să recurgă la procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. În acest sens, inculpatul M.V. a fost audiat, judecata urmând a avea loc în baza probelor administrate în faza urmăririi penale și a înscrisurilor în circumstanțiere anexate dosarului.
Astfel, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut situația faptică potrivit căreia inculpatul în cauză, în vârstă de 67 ani, în timp ce se afla în zona căminelor de nefamiliști, s-a întâlnit cu partea vătămată minoră H.A.M., în vârstă de 8 ani, pe care o cunoștea din vedere întrucât locuia în același cartier cu aceasta.
Inculpatul s-a apropiat de partea vătămată, a întrebat-o cum se numește, după care a început să o mângâie pe cap și corp. La un moment dat, inculpatul i-a cerut părții vătămate să-l însoțească promițându-i că-i va da bani pentru a-și cumpăra dulciuri. Partea vătămată a fost de acord, astfel că cei doi s-au deplasat către drumul de centură, au traversat strada în dreptul stației de carburanți și s-au oprit într-o lizieră situată vis-a-vis de blocurile A.N.L. În urmărirea celor doi au pornit martorii R.I.M., Ț.G.R. și A.D.F. care au văzut când inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată și a început să o mângâie. Temându-se ca inculpatul să nu o agreseze pe partea vătămată, martorii s-au hotărât să pornească în urmărirea celor doi.
Ajunși în pădure, inculpatul a continuat să o mângâie pe partea vătămată pe corp, a dezbrăcat-o de pantaloni, după care a așezat-o pe sol. La rândul său, inculpatul s-a dezbrăcat de pantaloni și chiloți și s-a așezat în genunchi deasupra părții vătămate cu intenția de a întreține cu aceasta relații sexuale normale. Activitatea infracțională a inculpatului a fost întreruptă de intervenția martorilor mai sus-menționați care l-au imobilizat pe inculpat și au sesizat organele de poliție.
Pe parcursul cercetărilor, partea vătămată a fost examinată medico-legal constatându-se că este virgină.
Situația faptică mai sus prezentată a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare, declarațiile părții vătămate minore luate în prezența psihologului și a asistentului maternal, copia certificatului de naștere al acesteia, raportul de constatare medico-legală din 20 septembrie 2010 întocmit de Serviciul de Medicină Legală din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Galați, procesul verbal de conducere în teren, declarațiile martorilor R.I.M., Ț.G.R. și A.D.F., toate acestea coroborate cu declarația inculpatului de asumare a faptei penale deduse judecății dată în cursul cercetării judecătorești.
Prin Dispoziția nr. 2944 din 22 septembrie 2010 emisă de Consiliul Județului Galați, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Galați, s-a dispus în regim de urgență instituirea măsurii de plasament a părții vătămate minore H.A.M. la asistentul maternal profesionist Ș.S. reținându-se situația de risc în care se află minora (mama acesteia a plecat să lucreze în străinătate lăsând-o în grija concubinului său).
S-a apreciat de către instanța de fond că fapta inculpatului M.V. întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de viol prevăzută de dispozițiile art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.
La momentul dezbaterilor pe fondul cauzei s-a solicitat de către reprezentantul Parchetului schimbarea încadrării juridice a faptei penale reținute în sarcina inculpatului, în sensul înlăturării alin. (3) din conținutul infracțiunii de viol în forma tentativei deduse judecății, cerere pusă în discuția părților și a participanților procesuali în conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc. pen. la termenul de judecată din 2 februarie 2011 și apreciată de instanță ca fiind nefondată cu motivarea că ansamblul probator administrat în prima fază a procesului penal prefigurează forma agravată a infracțiunii de viol în forma tentativei, formă dată de calitatea subiectului pasiv al infracțiunii.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere, gradul de pericol social deosebit al infracțiunii (reliefat de natura relațiilor sociale cărora li s-a adus atingere, legate de libertatea fizică și morală a unei persoane minore), corelativ cu elementele ce caracterizează persoana inculpatului, care se află la primul conflict cu legea penală, dar și la o vârstă la care ar fi fost de dorit să facă dovada acumulării unor principii în privința evoluției moravurilor, dându-se eficiență și dispozițiilor procedurale ale art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., dispunându-se condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii într-un cuantum situat sub limita legală prevăzută de textul incriminator, cu executare efectivă.
Împotriva sentinței au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul M.V.
Parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate, sub aspectul încadrării juridice dată faptei și a lipsei de rol activ a instanței de judecată care nu a acordat daune morale părții vătămate minore, și pentru netemeinicie în ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului.
Inculpatul a criticat sentința pentru netemeinicie, solicitând reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr. 210/A din 26 septembrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a admis apelul declarat de parchet, a desființat în parte sentința și, în rejudecare, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. și, în baza acestor din urmă texte de lege, reținând și art. 3201 alin. (7) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.V. la 3 ani și 6 luni închisoare pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de viol.
În baza dispozițiilor art. 17 alin. (3) C. proc. pen., instanța de apel l-a obligat pe inculpat la 20.000 lei către partea vătămată H.A.M. (prin asistentul maternal B.G.M.L.) cu titlu de daune morale.
Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate, starea de arest a inculpatului, iar din pedeapsa aplicată acestuia s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 20 septembrie 2010 la zi, respectiv 26 septembrie 2011.
Analizând hotărârea apelată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, a susținerilor apelanților, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de prim control judiciar a constatat că tribunalul a reținut o corectă situație de fapt, dar că în dispozitivul sentinței nu s-a pronunțat asupra cererii reprezentantului Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice dată faptei săvârșite de inculpatul M.V. din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen.
Întrucât victima infracțiunii de tentativă de viol, respectiv minora H.A.M. avea vârsta de 8 ani la data săvârșirii faptei, în opinia instanței de apel, încadrarea juridică a faptei este în dispozițiile art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., pedepsită de lege cu închisoarea de la 10 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.
A mai reținut instanța de prim control judiciar că în mod greșit tribunalul a respins cererea de acordare a daunelor morale părții vătămate în raport de dispozițiile art. 18 C. proc. pen. potrivit cărora, când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, procurorul este obligat să susțină interesele civile ale acesteia chiar dacă nu este constituită parte civilă.
În cauză, deși partea vătămată H.A.M. nu s-a constituit parte civilă, potrivit art. 18 C. proc. pen. mai sus invocat și art. 17 C. proc. pen., instanța de fond era obligată să se pronunțe din oficiu asupra reparării pagubei și a daunelor morale, instanța de apel apreciind că suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale acordată părții vătămate reprezintă o justă reparare a prejudiciului suferit de aceasta.
Referitor la individualizarea pedepsei, instanța de prim control judiciar a reținut că aceasta s-a făcut cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. referitoare la împrejurările în care a fost săvârșită fapta și la persoana inculpatului care prin atitudinea sa infracțională a pus în pericol grav viața sexuală a părții vătămate în vârstă de numai 8 ani, cu implicații psihice nebănuite și cu zdruncinarea încrederii pe care aceasta ar trebui să o aibă în persoanele adulte.
S-a apreciat că solicitarea inculpatului de a se reduce pedeapsa nu poate fi primită, deoarece aceasta reflectă în mod just atât periculozitatea infractorului, cât și împrejurările în care a săvârșit fapta și vârsta părții vătămate.
De asemenea, s-a apreciat că nu este întemeiată nici cererea inculpatului de a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, întrucât prin dispunerea acestei măsuri s-ar ignora pericolul deosebit al infractorului și al faptei comise de acesta.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul M.V. care prin apărătorul desemnat din oficiu, dar și în ultimul cuvânt, a solicitat înlăturarea obligării sale la plata daunelor morale către partea vătămată, apreciind că prin modul în care s-a soluționat latura civilă a cauzei s-a făcut o greșită aplicare a legii.
Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivului invocat de inculpat, care în drept se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., cât și din oficiu, potrivit art. 3859 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Instanța de apel în mod corect a dispus obligarea recurentului inculpat la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale către partea vătămată H.A.M. (prin asistentul maternal B.G.M.L.), față de dispozițiile art. 17 alin. (3) C. proc. pen. care prevăd că „instanța este obligată să se pronunțe din oficiu, asupra reparării pagubei și a daunelor morale, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă, atunci când acesta este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă.”
Cererea reprezentantului parchetului de a se dispune obligarea inculpatului la plata daunelor morale către partea vătămată H.A.M. în vârstă de 8 ani, formulată chiar la instanța de fond, în mod întemeiat a fost apreciată de instanța de apel ca fiind justificată în raport de prevederile art. 18 alin. (2) C. proc. pen. în conformitate cu care „când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, procurorul, când participă la judecată, este obligat să susțină interesele civile ale acesteia, chiar dacă nu este constituită parte civilă.”
În ce privește cuantumul sumei de 20.000 lei la plata căreia a fost obligat recurentul inculpat M.V. cu titlu de daune morale, Înalta Curte constată că este justificat în raport de trauma psihică la care a fost supusă partea vătămată urmare activității infracționale a inculpatului care, profitând de vârsta fragedă a minorei, 8 ani, de imposibilitatea ei de a se apăra și de a-și exprima voința, a încercat să întrețină raporturi sexuale cu aceasta, faptă care a rămas în faza de tentativă numai datorită intervenției martorilor care surprinzând pe inculpat și pe partea vătămată dezbrăcați l-au imobilizat pe acesta și au anunțat organele de poliție.
În consecință, reținând că hotărârea pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică, recursul declarat de inculpatul M.V. se privește ca nefondat și se va respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., din durata pedepsei închisorii aplicată recurentului inculpat se va deduce reținerea și arestarea preventivă de la 20 septembrie 2010, la 18 ianuarie 2010.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat onorariul de avocat din oficiu în sumă de 300 lei urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 210/A din 26 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 20 septembrie 2010, la 18 ianuarie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2012.