Asupra plângerii de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin rezoluția nr. 658/P/2011 din 26 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus, în baza dispozițiilor art. 228 alin. (4) C. proc. pen. și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistratul I.I., procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., deoarece fapta nu există.
Pentru a dispune astfel procurorul de caz a reținut următoarele:
Prin plângerea depusă inițial la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 27 aprilie 2011 și remisă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași, persoana vătămată P.V.F. a solicitat tragerea la răspundere penală a magistratului I.I., procuror general al acestei din urmă unități, pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.
La Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași, plângerea a fost înregistrată sub nr. 199/P/2011, iar la data de 11 mai 2011, prin ordonanța cu același număr, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în considerarea gradului profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, deținut de magistratul reclamat.
În concret, pe calea plângerii formulate, P.V.F. a sesizat că magistratul I.I. a comis infracțiunea prev. de art. 246 C. pen. cu ocazia emiterii adresei nr. 187/VI11/1/2011 din data de 08 februarie 2011, criticând faptul că i s-au solicitat datele de stare civilă, deși „actul de identitate se prezintă doar poliției sau în instanță", precum și lămuriri cu privire la obiectul plângerii sale, deși „obiectul plângerii nu-i este străin (...), făptuitorul principal este dumnealui".
În fapt, la datele de 12 ianuarie 2011, 27 ianuarie 2011 și 01 februarie 2011, P.V.F. a trimis trei sesizări la Judecătoria Bârlad și la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, toate acestea fiind remise ulterior spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași.
Prin adresa nr. 187/VI11/1/2011 din data de 08 februarie 2011, cele trei sesizări au fost restituite petiționarului P.V.F., cu mențiunea refacerii acestora, în sensul indicării codului numeric personal și a calității deținute, descrierii faptelor ce formează obiectul plângerii, indicării făptuitorului și a mijloacelor de probă.
Adresa sus menționată a fost semnată de magistratul I.I., procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași și de M.D., grefier șef secție în cadrul acestei unități.
Examinând plângerea persoanei vătămate P.V.F. prin prisma actelor premergătoare efectuate în cauză și a dispozițiilor legale incidente, s-a constatat că aspectele sesizate nu se circumscriu conținutului constitutiv al infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. și nici al vreunei alte fapte penale.
Astfel, conform prevederilor art. 222 alin. (2) C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 28 din Legea nr. 202/2010, plângerea ca mod de sesizare a organelor judiciare trebuie să cuprindă „numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea și domiciliul petiționarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului, dacă este cunoscut și a mijloacelor de probă".
Alin. (8) al aceluiași articol, stipulează în mod expres că „plângerea îndreptată la organul de urmărire penală, care nu cuprinde elementele arătate în alin. (2), se restituie petiționarului pe cale administrativă, cu indicarea elementelor care lipsesc".
În acest context, și având în vedere că sesizările restituite petiționarului P.V.F. prin adresa nr. 187A/III/1/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași nu îndeplineau condițiile reglementate de legea procesual penală pentru a fi înregistrate în evidența cauzelor penale, s-a constatat că în activitatea derulată de magistratul I.I. nu s-au putut reține încălcări ale atribuțiilor de serviciu sau a legii.
B. Împotriva acestei rezoluții petiționarul a formulat plângere la procuroul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică, plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 199/11/2/2012 din 1 februarie 2012.
C. La 28 februarie 2012, petiționarul P.V.F. a depus la secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție plângere împotriva rezoluției nr. 658/P/2011 din 26 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, solicitând tragerea la răspundere penală a magistratului procuror I.I., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen., infracțiuni pretins a fi fost săvârșite cu prilejul emiterii adresei nr. 187/VI11/1/2011 din data de 08 februarie 2011, adresă prin care cele trei sesizări din datele de 12 ianuarie 2011, 27 ianuarie 2011 și 01 februarie 2011, trimise inițial de petiționarul P.V. la Judecătoria Bârlad și la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, toate acestea fiind remise ulterior spre competentă soluționare a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, au fost restituite petiționarului P.V.F., cu mențiunea refacerii acestora, în sensul indicării codului numeric personal și a calității deținute, descrierii faptelor ce formează obiectul plângerii, indicării făptuitorului și a mijloacelor de probă.
Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a constituit Dosarul nr. 1611/1/2012, fixându-se prim termen de judecată la 20 iunie 2012, termen la care, petiționarul deși legal citat, nu s-a prezentat la instanță pentru a-și susține plângerea, însă din conținutul plângerii a rezultat că petentul a reiterat motivele din plângerea inițială și a solicitat trimiterea cauzei procurorului competent în vederea începerii urmăririi penale față de procurorul I.I.
Examinând plângerea formulată, în conformitate cu dispozițiile art. 2781 C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție, a constatat că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, instanța a apreciat că magistratul procuror I.I. procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași în exercitarea atribuțiilor de serviciu nu a săvârșit infracțiunile sesizate de către petiționară, prev. de art. 246 C. pen.
Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, procurorii sunt independenți iar, potrivit atribuțiilor conferite de lege, pe baza probelor administrate în cauză și a propriei convingeri, magistrații procurori sunt liberi să aprecieze cu privire la soluțiile dispuse în cauzele ce le soluționează, urmând ca instanța de judecată să aprecieze asupra temeiniciei și legalității acestora.
Pe de altă parte, deși petiționarul a arătat, în concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor sale, dar nu a produs probe în dovedirea acestora, trebuie precizat că nu orice eventuală încălcare a dispozițiilor procedurale cu ocazia desfășurării activității magistratului procuror, angajează răspunderea penală a acestuia, ci doar dacă se dovedește reaua - credință cu care acționează acesta în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speță, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracțiunilor reclamate.
În speță, petiționarul, a formulat trei plângeri, care însă nu corespundeau dispozițiilor art. 222 alin. (2) C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 28 din Legea nr. 202/2010, plângerea ca mod de sesizare a organelor judiciare trebuie să cuprindă „numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea și domiciliul petiționarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului, dacă este cunoscut și a mijloacelor de probă".
Alin. (8) al aceluiași articol, stipulează în mod expres că „plângerea îndreptată la organul de urmărire penală, care nu cuprinde elementele arătate în alin. (2), se restituie petiționarului pe cale administrativă, cu indicarea elementelor care lipsesc", ceea ce s-a și întâmplat în speța de față.
Înalta Curte, a apreciat că din actele și lucrările dosarului, nu rezultă că intimatul magistrat - procuror I.I. procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, a săvârșit infracțiunea sesizată de petiționar, iar în absența dovezilor, acele dispuse către magistratul - procuror în exercitarea atribuțiilor de serviciu au fost date cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen.
Pentru considerentele expuse, înalta Curte de Casație și Justiție va respinge plângerea ca nefondată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R E Ș T E:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul P.V.F. împotriva rezoluției nr. 658/P/2011 din 26 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.
Menține rezoluția atacată.
Obligă petiționarul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2012.