Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 310 din 27 septembrie 2011 Tribunalul Prahova a dispus condamnarea inculpatului K.C., după cum urmează:
- pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 3201 alin. (1) – (7) C. proc. pen. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 literele a) și b) cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară;
A aplicat disp. art. 71 C. pen. raportat la disp. art. 64 literele a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.
- pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (1) – (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare.
A aplicat disp. art. 71 C. pen. raportat la disp. art. 64 literele a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.
- pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 44 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (1) – (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare.
A aplicat disp. art. 71 C. pen. raportat la disp. art. 64 literele a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.
- pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 46 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (1) – (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 10 luni închisoare.
A aplicat disp. art. 71 C. pen. raportat la disp. art. 64 literele a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.
- pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și la art. 3201 alin. (1) – (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare.
A aplicat disp. art. 71 C. pen. raportat la disp. art. 64 literele a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.
În temeiul disp. art. 34 lit. b) rap.la 33 lit. a) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 literele a) și b) cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară;
Conform art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la data de 30 mai 2011, la zi.
Potrivit art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, pe baza actelor și lucrărilor cauzei, următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 222/D/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Ploiești s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului K.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (1) și (2) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 44 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (1) și (2) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 46 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (1) și (2) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea finală a art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reținut în actul de acuzare că începând cu anul 2009 inculpatul K.C. a desfășurat activități infracționale din sfera criminalității informatice în cadrul unui grup infracțional organizat la care a aderat la începutul acestui interval.
În cadrul grupării, în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada 2009 - 2010, inculpatul a facilitat activitatea altor membri ai grupării de a accesa ilegal prin încălcarea măsurilor de siguranță sisteme informatice aparținând W.U., înregistrându-se în acest interval 13 astfel de atacuri informatice asupra sistemelor informatice din Madrid, în scopul obținerii de date informatice, de a modifica date informatice și de a transfera neautorizat date din aceste sisteme informatice și de a deține, fără drept, programe informatice.
Pentru stabilirea situației de fapt reținută în sarcina inculpatului în faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerile penale și actele înaintate de către reprezentanții părții vătămate W.U. în copii certificate, procese verbale de redare a convorbirilor interceptate și înregistrate autorizat în copii certificate, procese verbale încheiate de organele de poliție cu ocazia efectuării de verificări, declarații martori, în copii certificate, declarații inculpat.
Înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul K.C. a declarat că recunoaște săvârșirea faptelor, așa cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței, că nu dorește administrarea de probatorii și că solicită ca judecata să se desfășoare în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Analizând actele și lucrările cauzei, prima instanță a reținut următoarele:
La începutul anului 2009, T.D.M. a inițiat un grup infracțional organizat profilat pe comiterea infracțiunilor din sfera criminalității informatice, grupare la care au aderat, inițial, Ș.N.și K.C., iar ulterior, K.A., P.G., M.M., N.M.G. și P.A.M.C.
S-a reținut că activitatea grupării al cărei lider a fost T.D.M. se circumscrie celei descrise de art. 2 din Legea nr. 39/2003, în sensul că a fost ierarhizată, de tip piramidal, fiecare membru având atribuții strict determinate, stabilite de către lider.
Astfel, T.D.M., folosindu-se atât de cunoștințele sale avansate în domeniul informatic, cât și de faptul că, locuind o perioadă îndelungată în Spania, la Madrid, a putut observa modalitatea de lucru în momentul efectuării transferurilor financiare rapide de bani, precum și locațiile și modalitatea de conectare a sistemelor informatice, a conceput și a adaptat programe informatice de natură a-i permite accesul direct la sistemele informatice ale companiilor de transfer financiar și implicit, efectuarea de operațiuni ilicite.
Pentru a nu se expune, T.D.M. i-a racolat pe Ș.N.și K.C., atât pentru a infecta fizic sistemele informatice din „locutorii", conectate la cele ale companiilor de transfer financiar rapid, cât și pentru a recruta membri care să ridice sumele rezultate în urma transferurilor financiare ilicite generate de inculpat. Alegerea acestor persoane pentru a iniția activitatea infracțională nu a fost întâmplătoare, cei doi fiind apropiați și persoane de încredere ai liderului.
Una dintre companiile de transfer financiar fraudate de către membrii grupului infracțional organizat a fost W.U., companie care a sesizat organele de urmărire penală cu privire la comiterea infracțiunilor, la data de 24 mai 2010.
Sesizarea inițială formulată de către D.A.G., director al Departamentului de Siguranță a companiei W.U. F.S., viza transferurile bancare transmise prin Internet, realizate în perioada 13 martie - 17 decembrie 2009, prin care a fost cauzat un prejudiciu apreciat la acea dată la 73.609,84 dolari SUA. Ulterior, partea vătămată a formulat și alte plângeri, înaintându-ne, totodată, acte rezultate în urma efectuării de investigații de către reprezentanți ai Serviciului Secret al Statelor Unite. Acest Serviciu este parte a „Department of Homeland Security", având, printre atribuții, protejarea infrastructurii financiare, precum și a monedei naționale a Statelor Unite ale Americii.
Au fost transmise de către reprezentanții părții vătămate, atât lista transferurilor de bani W.U. trimiși și primiți, precum și transferurile frauduloase identificate de către analiștii acestor companii, împreună cu rezultatul efectuării unei expertize efectuată asupra sistemelor infectate realizată de către specialiști din cadrul companiei. Conform constatării acestora, au fost identificate programele informatice tip virus și malware având următoarele denumiri: „backdoor.win32", „svc.host.exe" și „anoataly.exe", care au fost create și folosite pentru infectarea sistemelor informatice.
Astfel, „backdoor.win32" se instala automat în partiția principală a sistemului informatic, modificând regiștrii originali ai acestui sistem, cu scopul de a porni o dată cu inițierea sistemului informatic, precum și de a permite descărcarea prin intermediul Internetului a altor viruși informatici. „
Svc.host.exe" se instala automat în partiția principală a sistemului informatic, modificând regiștrii originali ai acestui sistem, pentru a funcționa o dată cu inițierea sistemului original și a permite accesul de la distanță la calculatorul infectat iar „anoataly. exe", identificat drept un program kelylogger avea rolul de a captura și transmite prin intermediul Internetului toate datele informatice introduse prin intermediul perifericelor informatice, de exemplu tastatură sau USB.
Conform declarațiilor inculpatului K.C. precum și a datelor oferite de către reprezentanții companiei W.U., accesul ilegal la sistemele informatice se realiza în momentul când funcționarul de la locutoriu, la solicitarea deținătorului suportului optic ce conținea programe destinate virusării, deschidea un anumit fișier indicat de deținător, fișier găsit și de către specialiștii din cadrul companiei fraudate cu ocazia efectuării expertizei asupra sistemelor infectate.
T.D. supraveghea efectuarea acestor operațiuni, având un control permanent asupra îndeplinirii de către membrii rețelei a sarcinilor stabilite.
Doveditoare în acest sens sunt atât declarațiile membrilor grupării, cât și o parte din procesele-verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor SMS interceptate autorizat în cauză.
Cu ocazia verificării cazurilor de compromitere a sistemelor informatice aparținând unor agenții W.U. puse la dispoziție de către această companie, au fost identificate o parte dintre locațiile unde a fost accesat ilegal sistemul W.U., precum și date cu privire la tranzacțiile generate (suma ridicată, persoana care a primit banii, precum și unitatea bancară de unde s-au ridicat sumele).
S-au constatat 13 astfel de atacuri în perioada 2009 -2010 cauzându-se prin aceste manopere frauduloase prejudicii financiare companiei W.U.
Unul din membrii cu atribuții importante în cadrul grupării, apropiat al liderului, a fost K.C., care a efectuat inițial ridicări ale sumelor rezultate din transferurile generate fraudulos de către T.D. și a recrutat persoane care să efectueze astfel de operațiuni, după care a infectat fizic sistemele informatice conectate la cele ale companiilor de transfer financiar rapid, ceea ce a permis desfășurarea activității infracționale având ca finalitate fraudarea companiilor de transfer financiar.
K.C. a fost cel care l-a recrutat pe vărul său, K.A. pentru a organiza o diviziune a grupării formată din persoane din București care să ridice bani rezultați din tranzacțiile generate ilicit și, totodată, „sursa" principală de informații a acestuia cu privire la membrii grupării, a rolului avut de fiecare, precum și cu privire la detalii privind operațiunea de generare a transferurilor frauduloase.
Acest aspect a fost reținut pe baza declarațiilor date de inculpatul K.A., care sunt în concordanță cu cele ale celorlalți membri audiați în cauză, care și-au recunoscut, într-o oarecare măsură, participația și vinovăția, precum și a proceseleor - verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor SMS interceptate autorizat în cauză și cu datele oferite de către reprezentanții companiei fraudate.
Calitatea de persoană apropiată și de încredere a liderului, i-a conferit lui K.C. posibilitatea de a obține sume importante de bani, datorită implicării sale în activitatea de recrutare a unor noi membri, sau a unor persoane dispuse să efectueze ridicări de bani, precum și datorită faptului că a efectuat personal numeroase astfel de operațiuni, deși regula era ca tranzacțiile să fie făcute de către persoane diferite.
Raporturile dintre inculpat și lider sunt subliniate și de faptul că banii ridicați de către persoanele ce locuiau în București, erau încredințați fie lui K.C., fie rudelor apropiate acestuia, care ulterior îi remiteau lui T.D.
În același sens, a fost avut în vedere și procentul de 25% care îi revenea din tranzacțiile generate fraudulos, în condițiile în care ridicarea sumelor se făcea de către persoane recrutate de acesta direct sau prin intermediari.
K.C. l-a însoțit de mai multe ori pe P.G. în momentul în care în acest sens s-a menționat fraudarea companiei W.U. prin incidentul din 02 octombrie 2009, când la locutoriul Caii on Maqueda Bajo din Madrid s-a înregistrat un atac asupra sistemelor informatice conectate la cele ale acestei companii. La ridicarea banilor rezultați din tranzacțiile generate fraudulos au participat persoane recrutate din Prahova de către P.G., iar la efectuarea acestor operațiuni a asistat și K.C.
Astfel, la data de 02 octombrie 2009, după discuții prealabile cu P.G., care le pretinsese ca în schimbul sumei de 50 de euro să ridice bani dintr-o unitate bancară din București, învinuiții T.A.,V.O.N., Ș.V. și F.M. s-au deplasat împreună cu P.G. la București pentru a efectua astfel de operațiuni. Înainte de ridicarea efectivă a banilor, aceștia s-au întâlnit cu K.C., persoană care a asistat la desfășurarea evenimentelor, oferind datele necesare ridicării banilor, căreia i-au predat sumele ridicate și despre care au declarat la această unitate de parchet, recunoscând-o după planșă foto.
K.C. a efectuat și ridicări de numerar, fiind înregistrate doar la compania W.U. până în decembrie 2009 patru astfel de operațiuni din date diferite (13 martie 2009, 28 aprilie 2009, 18 mai 2009, 17 decembrie 2009).
Detalii cu privire la activitatea infracțională a inculpatului, a oferit K.A., persoană recrutată de către K.C., care era permanent informat cu privire la actele efectuate de către membrii grupării, reținându-se că această declarație completează o situație de fapt conturată inițial de convorbirile interceptate și înregistrate autorizat, redate în procese-verbale.
Astfel, la data de 11 octombrie 2010, K.A. i-a trimis un mesaj lui K.C., aflat în Spania: „ Eu în 10 minute sunt la bar. Am și doi invitați la film. O să-ți dau detaliile.", modalitate de exprimare codificată, care se repetă în convorbirile cu vărul său și despre care K.A. a afirmat că se referea la tranzacțiile ce urma a fi efectuate (data, locația, numărul persoanelor racolate). La data de 10 octombrie 2010 a fost interceptată o convorbire telefonică purtată între aceeași inculpați, ocazie cu care K.C., aflat în Spania, îi comunică vărului său că în ziua următoare urma să fie efectuat un alt atac la sistemele informatice ale companiilor de transfer financiar rapid și îi solicită să „pregătească,, persoanele disponibile pentru a efectua ridicări de bani.
Apartenența la grupare este subliniată de K.A. în convorbirea purtată cu K.C. la data de 17 august 2010, când, după ce primul își exprimă îngrijorarea cu eventualele dificultăți întâmpinate la bancă, pentru că aveau „două persoane în față, la casă" realizează că aceștia sunt alți membri ai grupării: „Da, mă, da. Totul e O.K.! Gata! Vezi că au fost.., au fost.. (...) Au fost de-ai noștri!".
K.C. a recrutat personal dintre rudele concubinei sale, V.D., persoane dispuse să efectueze ridicări de bani: „Ulterior am aflat că în prima jumătate a anului 2009, C. a racolat pentru ridicări de bani rudele concubinei sale V.D., printre care pot menționa pe V.C., D.N., V.G., V.G. și alte persoane care locuiesc în București,".
Prin activitatea sa infracțională în cadrul rețelei condusă de către T.D., inculpatul K.C. a cauzat un prejudiciu important companiilor de transfer financiar rapid: "Eu personal am ridicat aproximativ 10.000 euro din tranzacțiile generate ilicit de către T.D., în perioada ianuarie - august 2009, iar în urma infectării sistemelor informatice ale companiilor de transfer financiar la care am participat efectiv prin introducerea mijlocului de stocare a programelor informatice au fost transferați ilegal aproximativ 70. 000 de euro de către T.D."- conform declarațiilor sale.
S-a reținut că situația de fapt, astfel cum a fost expusă anterior, rezultă din coroborarea probatoriilor administrate în faza urmăririi penale cu declarația dată de inculpatul K.C. în prezenta cauză, care a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Audiat cu respectarea garanțiilor procesuale, în prezența apărătorilor aleși, inculpatul K.C. a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând infracțiunile săvârșite.
Apreciind ca fiind pe deplin dovedită situația de fapt și vinovăția inculpatului, instanța de fond a stabilit că, în drept, faptele săvârșite de către inculpatul K.C. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 44 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 46 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen. rap. la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea finală a dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. constând în aceea că începând cu anul 2009 a desfășurat activități infracționale din sfera criminalității informatice în cadrul unui grup infracțional organizat la care a aderat la începutul acestui interval.
În cadrul grupării, în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada 2009-2010, a facilitat activitatea altor membri ai grupării de a accesa ilegal prin încălcarea măsurilor de siguranță sisteme informatice aparținând W.U., înregistrându-se în acest interval 13 astfel de atacuri informatice asupra sistemelor informatice din Madrid, în scopul obținerii de date informatice, de a modifica date informatice și de a transfera neautorizat date din aceste sisteme informatice, de a deține fără drept programe informatice în sensul celor de mai sus, cauzându-se prin aceste mijloace un prejudiciu financiar acestei companii.
S-a reținut că față de inculpat sunt incidente disp. art 3201 C. proc. pen., întrucât acesta a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa în actul de sesizare a instanței înainte de începerea cercetării judecătorești.
Ca urmare, în temeiul textelor de lege indicate, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului K.C., la individualizarea pedepsei reținând gradul de pericol social ridicat al faptelor, împrejurările comiterii acestora, limitele de pedeapsa prevăzute de lege, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale.
Totodată, s-a avut în vedere că inculpatul a avut o atitudine sinceră recunoscând încă din faza de urmărire penală săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și validitatea probelor administrate în aceasta fază procesuală.
Împotriva sentinței penale nr. 310 din 27 septembrie 2011 a declarat apel, în termen legal, inculpatul K.C. care a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul modalității de executare a pedepsei solicitând aplicarea disp. art. 861 C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Prin decizia penală nr. 174 din 10 noiembrie 2011 a Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul K.C.
Curtea de Apel, examinând sentința apelată, în raport de criticile invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, a apreciat că aceasta este temeinică și legală iar apelul declarat de inculpat nu se justifică.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea de Apel a apreciat că tribunalul a evaluat în mod corespunzător toate criteriile cuprinse în art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, circumstanțele săvârșirii acestora, respectiv, împreună cu mai multe persoane, pe o perioadă mare de timp și consecințele produse părții vătămate, prejudiciul estimat de aceasta fiind de circa 80.000 dolari SUA. și care până în prezent nu a fost acoperit.
În opinia Curții de Apel, aplicarea unor pedepse situate în apropierea limitei minime a fiecăruia din textele incriminatorii, după reducerea cu o treime, conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a apreciat că reprezintă, pedepse just proporționate, instanța de fond luând în mod corect în considerare, pe lângă criteriile anterior expuse, și persoana inculpatului, care deși nu este cunoscută cu antecedente penale, a avut o contribuție importantă în cadrul grupului infracțional, fiind persoana de încredere a liderului acestuia dar și cel căruia în revenea cea mai mare parte din veniturile obținute, respectiv, 25%, potrivit propriei declarații.
Și în privința modalității de executare, s-a apreciat de instanța de apel că sentința primei instanțe este legală și temeinică, deoarece în raport de cuantumul sancțiunilor aplicate, nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform disp. art. 861 C. pen., așa cum s-a solicitat de către inculpat, nefiind îndeplinită cerința prevăzută în alineatul (2) al aceluiași articol, care impune ca pedeapsa aplicată în cazul concursului de infracțiuni să nu depășească 3 ani închisoare, motiv pentru care nu se mai justifică examinarea îndeplinirii cerinței prev. de art. 861 alin. (1) lit. c) din același Cod.
Ca atare, instanța de apel a apreciat că aplicarea unei pedepse rezultante de 3 ani și 6 luni închisoare în regim privativ de libertate, este consecința corectei evaluări a tuturor criteriilor prev. de art. 72 C. pen. și corespunde întrutotul scopului preventiv educativ și sancționator impus de art. 52 C. pen.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel, a declarat recurs inculpatul K.C., care a solicitat casarea hotărârii atacate în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. cu consecința reindividualizării pedepsei în sensul reducerii pedepsei aplicate și schimbării modalității de executare a acesteia prin aplicarea art. 81 C. pen.
Recursul este nefondat.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Înalta Curte constată că din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că în mod corect s-au reținut faptele și vinovăția inculpatului, li s-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că inculpatul K.C. începând cu anul 2009 a desfășurat activități infracționale din sfera criminalității informatice în cadrul unui grup infracțional organizat la care a aderat la începutul acestui interval. În cadrul grupării, în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada 2009 - 2010, inculpatul a facilitat activitatea altor membri ai grupării de a accesa ilegal prin încălcarea măsurilor de siguranță sisteme informatice aparținând W.U., înregistrându-se în acest interval 13 astfel de atacuri informatice asupra sistemelor informatice din Madrid, în scopul obținerii de date informatice, de a modifica date informatice și de a transfera neautorizat date din aceste sisteme informatice și de a deține, fără drept, programe informatice, cauzându-se, prin aceste mijloace, un prejudiciu de aprox. 80.000 dolari SUA acestei companii- întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, art. 26 C. pen. rap. la art. 44 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, art. 26 C. pen. rap. la art. 46 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, art. 26 C. pen. rap. la art. 49 din Legea nr. 161/2003, toate cu aplicarea disp. art. 3201 alin. (1) – (7) C. proc. pen., ultimele patru și cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Criticile formulate de inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte reține că în cauză, în procesul individualizării pedepselor, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului K.C. a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunilor, având în vedere împrejurările comiterii faptelor și consecințele acestora.
De altfel, prin hotărârea atacată, în mod corect, s-a reținut că raportat la natura și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor s-a procedat la o judicioasă individualizare.
În consecință, față de toate aceste considerente Înalta Curte apreciază că pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată a fost just individualizată, atât în privința cuantumului cât și a modalității de executare.
Neexistând alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpatul K.C. împotriva deciziei penale nr. 174 din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie să fie respins, ca nefondat, în baza art. 38513pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 38517alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului arestării preventive de la 30 mai 2011 la 2 aprilie 2012.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul K.C. împotriva deciziei penale nr. 174 din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 30 mai 2011 la 2 aprilie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2012.