Deliberând asupra recursului declarat de H.A., M.I., C.M. împotriva deciziei penale nr. 38/ A din 02iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 478/35/2008, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 51 din 04 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 406 alin. (1) C. proc. pen. a fost admisă în fond cererea de revizuire formulată de revizuenții C.M. G., M.I. și în baza art. 406 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 373 C. proc. pen., prin extindere cu privire la inculpații M.G., R.A., H.A., împotriva sentinței penale nr. 111/1997 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în Dosar nr. 40/1997, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1681/2001 a Curții Supreme de Justiție, ce a fost anulată. Rejudecând Tribunalul, în baza art. 11 punct 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat inculpatul C.M.G. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), e) C. pen.
În baza art. 11 punct 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.I. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. a), e) C. pen. .
În baza art. 11 punct 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) și g) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul M.M., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. a), e) C. pen., constatând că a intervenit decesul.
În baza art. 11 punct 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul H.A., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), e C. pen. .
În baza art. 11 punct 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul R.A. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. a), e C. pen. în baza art. 406 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus restituirea cheltuielilor judiciare la care inculpații au fost obligați, câte 100.000 lei vechi fiecare.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a revizuenților M.I. și H.A., dacă nu sunt arestați în altă cauză.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Satu Mare a reținut următoarele:
Instanța de fond a dispus în ședința publică din 16 ianuarie 2007, în baza art. 403 alin. (3) raportat la art. 394 lit. a) și b) C. proc. pen., admiterea în principiu a cererii formulate de către revizuentul C.M. G., dispunând în baza art. 404 alin. (1) C. proc. pen. suspendarea în parte a executării hotărârii a cărei revizuire se cere, până la soluționarea pe fond a cererii de revizuire.
În vederea soluționării cauzei, a fost atașat Dosarul nr. 40/1997 al Tribunalului Satu Mare, în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită, precum și decizia penală nr. 1681/2001 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția penală, prin care hotărârea a rămas definitivă.
Prin această sentință, inculpatul C.M. (revizuentul de astăzi) a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la șantaj.
Sentința fost desființată ca urmare a admiterii unui recurs în anulare, promovat de către Procurorul general, aplicându-i-se inculpatului, ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptelor, în temeiul art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea de complicitate la șantaj prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la 194 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în complicitate la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la 211 alin. (2) lit. a)-e) C. pen., la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare.
Prin aceeași decizie, în baza art. 83 C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării unei pedepse de 2 ani închisoare, astfel că inculpatul C.M., urma să execute în total o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare.
În Dosarul nr. 1182/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare (atașat la prezentul dosar) prin rezoluția din 27 noiembrie 2006, a fost confirmată propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitorul B.I. pentru comiterea infracțiunii de denunțare calomnioasă (acesta a avut calitate de parte vătămată în Dosarul nr. 40/1997 a Tribunalului Satu Mare, fiind cel care a sesizat organele de cercetare penală) și făptuitorii O.G. și D.D. pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, reținându-se că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 lit. g) C. proc. pen. privind prescripția, raportat la data săvârșirii infracțiunilor, anul 1997.
Acestea au fost considerentele pentru care cererea de revizuire formulată de către revizuentul C.M. a fost admisă în principiu.
În cursul soluționării cererii de revizuire la dosarul cauzei la fila 130 dosar de fond s-a depus o cerere de suspendare a executării pedepsei întemeiate pe dispozițiile art. 404 alin. (1) C. proc. pen. formulată de către un coinculpat în cauză, H.A., deținut în Penitenciarul Satu Mare în executarea pedepsei aplicate de Curtea Supremă de Justiție, singurul de altfel dintre inculpați care se mai află în stare de detenție.
La dosarul de fond la fila 154 s-a depus o cerere de revizuire a revizuentului M.I., coinculpat în cauză cu revizuentul Condor, invocând revizuirea aceleiași sentințe penale, invocând același temei al revizuirii, art. 394 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen. precizând că raportat la cererea sa de revizuire actele de cercetare pentru aceste motive de revizuire au fost efectuate în dosarul înregistrat pe rolul parchetului sub nr. 27/VIII/1/2006 la inițiativa numitului C.M.G., considerând astfel câștigate cauzei toate acele cercetări.
Față de revizuentul H.A. instanța a respins cererea sa de suspendare ca inadmisibilă, apreciind că aceasta a fost formulată în fața instanței cu încălcarea dispozițiilor art. 399 alin. (5) C. proc. pen. care prevede procedura prealabilă a cercetărilor efectuate de către parchet, reținând aceleași considerente și pentru cererea de revizuire formulată de revizuentul M.I.
Prin sentința penală nr. 200/2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, a fost respinsă pe fond cererea de revizuire, în baza art. 406 alin. ultim C. proc. pen., reținându-se că autodenunțul pe care l-a depus la parchet martora D.D. i-a fost sugerat acesteia de către fratele revizuentului, dar cele relatate în autodenunț nu sunt adevărate.
Instanța de fond a analizat și depoziția martorului O.G. pe care a dat-o în cursul urmăririi penale, obiect al Dosarului nr. 1182/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare, din care a reținut că în 1997 cu ocazia audierii lui nu a fost influențat de nimeni, concluzionând că nu se poate reține că cei doi martori ar fi săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, raportat și la rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare de neîncepere a urmăririi penale față de acești doi martori, intervenind prescripția.
Această sentință, prin care a fost respinsă în fond cererea de revizuire, a fost atacată de către revizuenții H.A., M.l. și C.M., iar prin decizia penală nr. 81/A/2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul revizuent M.l., s-a luat act de retragerea apelului penal declarat de revizuentul H.A., s-a admis apelul declarat de revizuentul C.M., cu consecința desființării în tot a sentinței penale nr. 200/2007 și s-a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Satu Mare, urmând ca acesta să țină seama de considerentele deciziei pronunțate.
Instanța de control judiciar a reținut că prima instanță nu a administrat nici o probă pentru a verifica veridicitatea declarației martorilor și a părții vătămate și de a stabili dacă aceștia au depus mincinos sau nu, cu îndrumarea ca aceștia să fie audiați nemijlocit de către instanță pentru respectarea dispozițiile articolelor 287, 289 C. proc. pen.
Avându-se în vedere procedura rejudecării ca urmare a desființării sentinței și trimiterii sale spre rejudecare, instanța de fond, sesizată cu rejudecarea pe fond a cererii de revizuire formulată, a dispus citarea și aducerea în fața instanței a numitului B.I., parte vătămată în dosarul care a determinat pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere, precum și a martorilor V.M.l., L.G. (fost S.K.G.), O.G. și D.D.
Din declarațiile acestora, instanța a reținut că partea vătămată (cetățean maghiar) a locuit în cursul anului 1997 în România, pe raza localității Terebești, unde a avut o relație de concubinaj cu numita D.D. Ca urmare a unor datorii pe care le-a avut către cumnatul său, R.A., în legătură cu care au existat unele discuții, la un moment dat acesta însoțit de numitul H.A. a venit în localitatea Terebești și pentru că, partea vătămată nu a putut să-i restituie datoria, i-a oferit un autoturism L. pe care îl poseda la aceea dată, în contul acelei datorii. Precizează partea vătămată în declarația pe care o dă, că autoturismul l-a dat de bună voie predând cheia și talonul mașinii, nu s-au exercitat asupra sa acte de amenințare sau de violență.
Partea vătămată a declarat că la momentul respectiv, din cauza faptului că nu cunoștea foarte bine limba română, plângerea inițială la poliție a făcut-o concubina sa, plângere de care inițial nici nu a știut. A arătat că împreună cu cumnatul său R.A. și cu H.A. „s-au mai prezentat două persoane pe care eu nu le cunoșteam și nu au vorbit deloc”, discutând cu cetățenii din sat strânși acolo.
Această stare de fapt este dovedită în continuare cu declarația martorului V.M. care la momentul respectiv, fiind barman în localitate, l-a văzut pe partea vătămată că stă și povestește cu 3-4 persoane, la o distanță de aproximativ 50 metri. Din cauza acestei distanțe nu a auzit ce s-a discutat, dar a văzut la un moment dat că aceștia își dau mâinile și pleacă.
A arătat în continuare martorul că partea vătămată a intrat în bar, unde a comandat ceva de băut, la un moment dat apărând concubina acestuia, întrebându-l unde este mașina. A auzit martorul când partea vătămată i-a spus că i-a dat-o cumnatului său „și atunci aceasta a început să strige și a fugit la poliție”,
Martorul O.G., pe autodenunțul căruia s-a invocat ca temei a revizuirii art. 394 lit. b) C. proc. pen., a declarat în fața instanței „aflându-mă în incinta barului din Terebești, am observat un grup de oameni strânși afară. Am ieșit și eu să văd ce se întâmplă și l-am observat pe partea vătămată care purta niște discuții cu 3 sau 4 persoane, dar precizez că nu am văzut pe nici una din ele lovindu-l. Am observat la un moment dat că și-au dat mâinile și acele 3 sau 4 persoane au urcat în mașinile cu care veniseră și au plecat”.
D.D., audiată de către instanță în 21 ianuarie 2008, martoră care și ea a depus autodenunț pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, a declarat că „la momentul respectiv partea vătămată mi-a spus că avea niște datorii către cumnatul său și în contul acelor datorii și-a dat mașina, care de altfel era proprietatea lui, dar nu mi-a povestit că a fost amenințat sau lovit pentru a da aceea mașină”.
Raportat la starea de fapt astfel cum a fost ea expusă și dovedită prin declarațiile părții vătămate și a martorilor audiați de către instanță, precum și ca urmare a examinării textelor de incriminare, instanța a constatat aplicabilitatea în cauză a art. 10 lit. a) C. proc. pen. și anume fapta nu există.
Potrivit textului art. 211 C. pen., tâlhăria constă în „furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea”.
În conținutul complex al tâlhăriei, furtul constituie activitatea principală, iar folosirea violenței sau amenințării, ori a celorlalte mijloace indicate de lege, constituie o activitate secundară, prin care activitatea principală se particularizează, dobândind o periculozitate distinctă și sporită în raport cu cea a furtului.
În alcătuirea laturii obiective a infracțiunii de tâlhărie intră, reține instanța de fond, două activități strâns legate între ele, iar în cauza de față, apreciază instanța, nu s-a dovedit nici una dintre ele. Furtul ca activitate principală de scoatere a unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, nu este recunoscută și reclamată nici chiar de partea vătămată, nici într-o fază inițială a demarării procedurii judiciare, în cursul anului 1997 nu partea vătămată a fost cea care a depus plângerea penală inițială la poliție. Partea vătămată a recunoscut existența unei datorii pe care a înțeles să și-o stingă prin remiterea unui bun, autoturismul L. Instanța reține o particularitate în cazul tâlhăriei care constă în aceea că, din cauza folosirii de către făptuitor a mijloacelor specifice tâlhăriei, luarea bunului se prezintă în forma remiterii silite a bunului efectuată de către însuși posesorul sau detentorul acelui bun (a se vedea R.R.D. nr. 10/1975, notă de D. Clocotici la o decizie pronunțată de Tribunalul Constanța).
Existența infracțiunii de tâlhărie este condiționată de existența concomitentă a ambelor activități, atât cea principală cât și cea secundară, în prezenta speță nici activitatea secundară nu a fost realizată prin vreuna din modalitățile prevăzute de textul de lege, bunul fiind remis de către partea vătămată de bună voie. Chiar și în eventualitatea în care coinculpații ar fi întrebuințat amenințări la adresa părții vătămate, raportat la locul săvârșirii infracțiunii, loc public, într-o comunitate mică, în fața barului din localitate, partea vătămată nu putea reacționa dând mâna cu aceștia și salutându-i la sfârșitul întrevederii.
Față de aceste considerente, instanța de fond a apreciat ca întemeiată cererea de revizuire formulată, astfel că în baza art. 406 alin. (1) C. proc. pen. a admis-o și a anulat hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat.
În baza art. 406 alin. (2) C. proc. pen., normă de trimitere, instanța a făcut aplicarea dispozițiile art. 373 C. proc. pen., care se aplică în mod corespunzător.
Această situație este impusă în cauzele în care sunt mai mulți inculpați care au participat la comiterea aceleiași fapte, formând astfel un consortium litis între care există o solidaritate, efect extensiv care impune instanței, în cazul în care s-a formulat o cerere de revizuire numai de unul din subiecți, pentru a nu se da o hotărâre contradictorie, să hotărască și în privința părților la care nu se referă aceasta.
Pentru toate aceste considerente, ca urmare a admiterii în fond a cererii de revizuire formulată de revizuenții C.M. G. și M.I. și ca urmare a aplicării dispozițiile art. 373 C. proc. pen. prin extindere cu privire la inculpații M.G., R.A. și H.A., instanța a dispus anularea sentinței penale nr. 111/1997 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. 40/ 1997 conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare., considerând-o nelegală și netemeinică pe considerentele că instanța de fond nu a analizat starea de recidivă a inculpatului M.M., prevăzută de art. 37 lit. c) C. pen. și cu privire la incidența în cauză a art. 869 din același cod, texte de lege reținute în decizia penală nr. 1681 din 28 martie 2001 a instanței supreme.
Prin decizia penală nr. 85/A/2008 din 30 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în baza art. 379 punctul 2 lit. b) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare împotriva sentinței penale nr. 51 din 4 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, a fost desființată sentința și s-a dispus rejudecarea cauzei de către aceeași instanță.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, invocându-se greșita dispunere a rejudecării cauzei de către Tribunalul Satu Mare.
Prin decizia nr. 4263 din 18 decembrie 2009 a înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost admis recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 85/A/2008 din 30 septembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, a fost casată decizia penală atacată și s-a trimis cauza la Curtea de Apel Oradea pentru continuarea judecății.
Prin decizia penală nr. 38/ A din 02iunie 2011 Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, împotriva sentinței penale nr. 51 din 04 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a desființat-o în totalitate în sensul că:
În baza art. 406 alin. (4) C. proc. pen. a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată revizuenții C.M.G. și M.I. și extinsă și cu privire la inculpații M.G., R.A. și H.A., împotriva sentinței penale nr. 111/1997 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1681/2001 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
Suma de 500 lei, onorariu pentru avocații din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Pentru a pronunța această decizie,Curtea de Apel a reținut că în mod corect Tribunalul Satu Mare, prin sentința penală nr. 111/1997, a stabilit starea de fapt dedusă judecății, aceasta fiind confirmată de probatoriul administrat în cauză.
În cererea de revizuire formulată de revizuenți s-a arătat că unul dintre martorii audiați de instanță, D.D., a depus mărturii mincinoase, iar prin declarația numitului O.G. s-au descoperit împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la data condamnării.
Verificând materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel reține că martorul O.G. nu a fost audiat în cursul urmăririi penale sau al judecății, iar martora D.D. nu a fost prezentă la locul faptei, dând doar informații tangențiale despre faptă.
Potrivit art. 394 lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Raportat la aceste dispoziții legale se constată că nu pot fi necunoscute fapte sau împrejurări care au fost probate și analizate cu ocazia judecării fondului, probele propuse de revizuent nefiind altceva decât o prelungire nejustificată a celor deja administrate și în baza cărora s-a pronunțat hotărârea de condamnare a inculpaților revizuenți.
Pe de altă parte, Curtea reține că martorii O.G. și D.D. nu au fost martori oculari, cele declarate de martorul O.G. nu prezintă fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanța de fond, aspectele relatate de acesta neaducând nimic nou, de natură să modifice starea de fapt existentă.
Referitor la existența cazului de revizuire prevăzut de art. 394 lit. b) C. proc. pen., Curtea va reține că pentru admisibilitatea acestui caz se cer a fi îndeplinite, cumulativ, mai multe condiții și anume: să se fi săvârșit o infracțiune de mărturie mincinoasă de către un martor, un expert sau interpret, mărturia mincinoasă să fi condus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice și mărturia mincinoasă să se poată dovedi prin anumite mijloace de probațiune prevăzute de lege.
Analizând declarația martorei D.D., Curtea reține că această martoră nu a fost prezentă la locul săvârșirii faptei, iar aspectele relatate ulterior de această martoră (împrejurarea că i-a fost milă de starea inculpatului C.M. și soția acestuia), nu sunt de natură să schimbe starea de fapt stabilită de instanța care a pronunțat condamnarea.
Împotriva deciziei penale nr. 38/ A din 02 iunie 2011 a Curții de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori au declarat recurs în termenul legal, la 17 iunie 2011, H.A., la data de 09 iunie 2011 revizuentul M.I. și la data de 09 iunie 2011, revizuentul C.M.
În motivele de recurs se afirmă că decizia criticată este nelegală (pentru că au fost încălcate limitele rejudecării astfel cum au fost dispuse prin decizia penală nr. 81 /A/2007pronunțată de Curtea de Apel Oradea) și netemeinică solicitându-se instanței de recurs să mențină soluția de achitare dată de instanța de fond. De asemenea se solicită să se constate că a intervenit prescripția executării pedepsie în ceea ce îl privește pe C.M.
În drept se invocă art. 3859 pct. 10 și pct. 172 C. proc. pen.
Analizând decizia penală nr. 38/ A din 02 iunie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursurile declarate de H.A., M.I., C.M., ca nefondate, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., din hotărârea instanței de apel nu rezultă omisiunea esențială invocată de revizuenți.
Criticile formulate de recurenți nu sunt fondate. Admiterea în principiu a unei cereri de revizuire nu obligă o instanță de judecată să pronunțe o soluție diametral opusă față de cea a cărei revizuire se cere. Această concluzie decurge din condițiile de admisibilitate în principiu și anume existența unei hotărâri judecătorești definitive, interesul celui care formulează cererea de revizuire, decurgând inclusiv din calitatea de parte in proces, indicarea cazului de revizuire pe care se întemeiază cererea și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia.
Admiterea în principiu determină o nouă cercetare judecătorească. Recurenții au afirmat că nu au fost respectate dispozițiile Curții de Apel Oradea date prin decizia penală nr. 81/A/2007, pentru a se stabili în ce măsură faptele și împrejurările nou apărute influențează acuzația din rechizitoriu. Afirmația este greșită deoarece pe de o parte instanța de fond la rejudecare a dat curs acestor îndrumări, iar pe de altă parte prin decizia nr. 4262 din 18 decembrie 2009, dată în Dosarul nr. 478/35/2009 înalta Curte de Casație și Justiție a dat la rândul său îndrumări respectate de instanța de apel la reluarea judecății, astfel cum se va arăta în cele ce urmează.
Analiza probelor strânse în cursul cercetării efectuate de instanță nu înlătură soluția de condamnare.
În ceea ce privește analiza probelor de către instanța de fond care au condus la sentința penală nr. 51/2008 și respectiv decizia penală nr. 85/A/2008, instanța de recurs constată că deși în îndrumările date de Curtea de Apel Oradea în decizia nr. 81/A/2007, s-a cerut administrarea probelor, iar acest lucru a fost respectat nu a fost luat în considerare faptul că aspectele care au fost susținute de revizuenți fuseseră verificate de instanța care a pronunțat prima hotărâre. Astfel a fost audiată partea vătămată B.I. (fila 72 Dosar 1544/83/2006, martorul V.M. (fila 73 Dosar nr. 1544/83/2006), martorul O.G. (fila 74 Dosar nr. 1544/83/2006), martora D.D. (fila 90 Dosar nr. 1544/83/2006), martorul L.G. (fila 91 Dosar nr. 1544/83/2006) și au fost administrate probele din dosar.
De asemenea au fost respectate considerentele deciziei nr. 4263/2009 prin care s-a desființat decizia penală nr. 85/2008 a CA Oradea apreciindu-că starea de fapt reținută de instanța de fond la pronunțarea sentinței penale nr. 111/1999 a Tribunalului Satu Mare a fost confirmată de probatoriul administrat, la urmărirea penală inculpații recunoscând faptele, recunoașterile lor coroborându-se cu declarația părții vătămate și cu cele susținute de martorii oculari C.A. și S.E. (filele 19 și 23 dosar al Parchetului, recunoaștere M.M.), fila 33 recunoaștere M.I.. în procedura căii extraordinare de atac a revizuirii inculpații au revenit asupra declarațiilor lor de la urmărirea penală, situație verificată la fond. Instanța de recurs a menționat expres că în procedura căii extraordinare de atac a revizuirii nu pot fi recunoscute fapte sau împrejurări care au fost probate și analizate cu ocazia judecării fondului, probele propuse de revizuent fiind o prelungire nejustificată a celor deja administrate, apreciate și în baza cărora cu s-a stabilit situația de fapt. Audierea de martori pe situația de fapt care a dus la pronunțarea hotărârii de condamnare apare ca nelegală. Instanța de recurs a casat cu trimitere la instanța de apel pentru a da posibilitatea să judece apelul pe fondul său.
La rejudecare, finalizată prin decizia penală nr. nr. 38/A/2011 nu au fost solicitate alte probe de către revizuenți.
În acord cu instanța de apel, instanța de recurs constată că martorul O.G., în baza autodenunțului căruia, alături de cel al martorei D.D., s-a invocat temeiul revizuirii (art. 394 lit. b) C. proc. pen.), a declarat în fața instanței „aflându-mă în incinta barului din Terebești, am observat un grup de oameni strânși afară. Am ieșit și eu să văd ce se întâmplă și l-am observat pe partea vătămată care purta niște discuții cu 3 sau 4 persoane, dar precizez că nu am văzut pe nici una din ele lovindu-l. Am observat la un moment dat că și-au dat mâinile și acele 3 sau 4 persoane au urcat în mașinile cu care veniseră și au plecat”.
D.D., audiată de către instanță în 21 ianuarie 2008, martoră care și ea a depus autodenunț pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, a declarat că „la momentul respectiv partea vătămată mi-a spus că avea niște datorii către cumnatul său și în contul acelor datorii și-a dat mașina, care de altfel era proprietatea lui, dar nu mi-a povestit că a fost amenințat sau lovit pentru a da aceea mașină”.
În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de ari.3859 pct. 172 C. proc. pen., din hotărârea instanței de apel nu rezultă contrarietatea cu legea invocată de revizuenți, dar nemotivată în fapt.
Au fost respectate de către Curtea de Apel atât dispozițiile referitoare la judecată în materia revizuirii cât și îndrumările date de instanța de recurs.
Hotărârile judecătorești pot fi supuse revizuirii atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, când un martor expert sau interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals, când un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală, a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, când două sau mai multe hotărâri judecătorești nu se pot concilia.
Admiterea în principiu a prezentei cereri de revizuire conform art. 403 C. proc. pen., față de C.M. la data de 16 ianuarie 2007 a intrat în autoritate de lucru judecat prin decizia penală nr. 81/A/2007 a Curții de Apel Oradea, când instanța a dispus rejudecarea cauzei pe fond, iar nu cu privire la admisibilitatea în principiu.
Cei trei au fost condamnați pentru faptele ce fac obiectul prezentei revizuiri prin decizia penală nr. 1681/2001 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția penală, prin care hotărârea a rămas definitivă.
În cauză s-au făcut de către cei condamnați două cereri de revizuire
I. O primă cerere de revizuire a fost formulată pe considerentul că s-au descoperit împrejurări noi, un înscris nou, necunoscut de instanța de fond la judecarea cauzei. înscrisul a fost depus la instanță în revizuire și consta într-un contract încheiat între B.I. și R.A. prin care primul predă și al doilea preia autoturismul L. ca gaj. în acest mod se dovedea faptul că autoturismul victimei fusese predat inculpatului nu în urma exercitării unor violențe, ci printr-un înscris notarial aspect care nu fusese adus la cunoștință instanței la judecarea cauzei pe fond.
Prin sentința penală nr. 87 din 04 martie 2003 a fost respinsă cererea de revizuire formulată de Moiș Mihai, M.I., C.M.G., R.A., H.A. deoarece la data la care se menționa încheierea actului notarial probele au arătat că cei în cauză nu se aflau pe teritoriul României astfel încât R.A. nu putea semna la acea dată, anterior comiterii faptei, actul în cauză, așa cum se pretindea de către revizuenți. Sentința a rămas definitivă prin decizia nr. 2629 din 20 aprilie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Contestația în anulare formulată împotriva deciziei a fost respinsă ca inadmisibilă prin decizia nr. 4989/2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală.
II. O a doua cerere de revizuire s-a bazat pe autodenunțurile făcute de doi dintre martori D.D. și O.G., în sensul că au declarat mincinos în cauza în care au fost condamnați M.M., M.I., C.M.G., R.A., H.A.
Prin sentința penală nr. 200 din 03 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, a fost respinsă pe fond cererea de revizuire, în baza art. 406 alin. ultim C. proc. pen., reținându-se că autodenunțul pe care l-a depus la parchet martora D.D. i-a fost sugerat acesteia de către fratele revizuentului, dar cele relatate în autodenunț nu sunt adevărate.
împotriva sentinței penale nr. 200 din 03 mai 2007 au declarat apel revizuenții H.A., M.I. și C.M.
Prin decizia penală nr. 81/A/2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul revizuent M.I. (deoarece solicitarea acestuia de suspendare a executării sentinței penale este inadmisibilă și pentru că cererea acestuia de revizuire face obiectul altor dosare penale), s-a luat act de retragerea apelului penal declarat de revizuentul H.A. (care a declarat că nu a formulat apel și înțelege să își retragă apelul declarat de avocat). S-a admis apelul declarat de revizuentul C.M., cu consecința desființării în tot a sentinței penale nr. 200/2007 și s-a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Satu Mare, urmând ca acesta să țină seama de considerentele deciziei pronunțate.
Singurul apel admis a fost cel al revizuentului C.M., iar considerentele decizie arată că în ceea ce îi privește pe H.A. și M.I. sentința penală nr. 200 din 03 mai 2007 de respingere a cererii de revizuire, pronunțată de Tribunalul Satu Mare are autoritate de lucru judecat, fiind definitivă.
La rejudecarea cauzei, conform deciziei penale nr. 81/A/2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, prin sentința penală nr. 51 din 04 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 406 alin. (1) C. proc. pen. a fost admisă în fond cererea de revizuire formulată de revizuenții C.M.G., M.I. și în baza art. 406 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 373 C. proc. pen., prin extindere cu privire la inculpații M.G., R.A., H.A., împotriva sentinței penale nr. 111/1997 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în Dosar nr. 40/1997, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1681/2001 a Curții Supreme de Justiție, ce a fost anulată. Rejudecând Tribunalul, în baza art. 11 punct 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. i-a achitat pe inculpații C.M. G., M.I. M.G., R.A., H.A.
Împotriva sentinței penale nr. 51 din 04 februarie 2008 a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare.
Prin decizia penală nr. 85/A/2008 din 30 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare împotriva sentinței penale nr. 51 din 4 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, a fost desființată sentința și s-a dispus rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Împotriva deciziei penale nr. 85/A/2008 din 30 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea. Prin decizia nr. 4263 din 18 decembrie 2009 a înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost admis recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 85/A/2008 din 30 septembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, a fost casată decizia penală atacată și s-a trimis cauza la Curtea de Apel Oradea pentru continuarea judecății.
La reluarea judecății cauzei ca urmare a deciziei nr. decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin decizia nr. 38/ A din 2 iunie 2011 Curtea de Apel Oradea, secția penali cauze cu minori, a admis apelul penal declarat de Parchetul Tribunalului Satu Mare, împotriva sentinței nr. 51 din 04 ianuarie 2008 pronunțați de Tribunalul Satu Mare, pe care a desființat-o în totalitarei în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de revizuenți C.M.G. și M.I. și extinsă și cu privire la inculpații M.G., R.A. și H.A., împotriva sentinței penale nr. 111/1997 pronunțată de tribunalul Satu Mare, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1681/2001 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În ceea ce privește solicitarea de constatare a prescripției executării pedepsei, în calea de atac a revizuirii legea nu permite o asemenea soluție.
Apreciind recursurile ca nefondate, va obliga revizuenții la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de revizuenții H.A., M.I. și C.M. împotriva deciziei penale nr. 38/ A din 2 iunie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent H.A. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Obligă recurenții revizuenți M.I. și C.M. la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 17 ianuarie 2012.