Deliberând asupra conflictului negativ de competență materială pe baza lucrărilor aflate în dosarul cauzei a constatat și hotărât următoarele:
I. a. La data de 31 august 2010 aflat în Penitenciarul Tichilești, condamnatul R.G.M. a formulat cerere de liberare condiționată din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 122 din 8 februarie 1010 a Judecătoriei Sector 2 București în conformitate cu dispozițiile art. 59 și următoarele C. pen. și respectiv art. 450 și următoarele C. proc. pen.
Cererea amintită a fost înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția I penală, formând obiectul dosarului nr. 41337/3/2010, soluționarea acestuia fiind declinată în baza art. 42 rap. la art. 450 alin. (1) C. proc. pen. în favoarea Judecătoriei Brăila - în a cărei rază teritorială se află unitatea penitenciară în care era deținut condamnatul la momentul formulării cererii de liberare condiționată - prin sentința penală nr. 743 din 4 octombrie 2010.
b. Judecătoria Brăila , prin sentința penală nr. 639 din 18 martie 2011 pronunțată în dosar nr. 41337/3/2010 în baza art. 42 rap. la art. 450 alin. (1) C. proc. pen. a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competenta de judecată în primă instanță a cererii de liberare condiționată formulată de condamnatul RGM în favoarea Judecătoriei Sector 4 București căreia i-a înaintat dosarul cauzei.
Hotărând astfel, judecătorul cauzei a statuat că în conformitate cu dispozițiile art. 450 alin. (1) C. proc. pen. instanța competentă să dispună cu privire la cererea de liberare condiționată este judecătoria în a cărei rază teritorială se află locul de deținere. In același sens sunt și dispozițiile art. 77 alin. (3) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor potrivit cărora instanța competentă să dispună cu privire la cererea formulată de persoana condamnată este judecătoria în a cărei circumscripție se află locul de deținere. Prin decizia nr. 67/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, prin care s-a admis recursul în interesul legii în interpretarea dispozițiilor art. 77 alin. (3) din Legea nr. 275/2006 s-a stabilit că „dispozițiile art. 59 -61 C. pen., ale art. 75-77 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal precum și ale art. 450 C. proc. pen. se interpretează în sensul că cererea de liberare condiționată va fi examinată de instanță sub aspectul tuturor îndeplinirii condițiilor legale la momentul judecării acesteia și nu la momentul introducerii ei". întrucât condamnatul era deținut la data de 18 martie 2011 în Penitenciarul București-Jilava potrivit adresei 11.23167/2011 emisă de unitatea penitenciară amintită - la care a fost transferat pe parcursul procedurii penale amintite din Penitenciarul Tichilești unde se afla încarcerat la momentul formulării cererii de liberare condiționată - s-a apreciat că instanța competentă să soluționeze cererea pendinte este Judecătoria Sector 4 București, în a cărei rază teritorială se află Penitenciarul București-Jilava.
c. Judecătoria Sector 4, secția penală București, prin sentința penală nr. 1230 din 17 mai 2011, în baza art. 42, art. 39 și art. 450 C. proc. pen. a declinat la rândul său competența de soluționare a cererii de liberare condiționată formulată de condamnatul R.G.M. în favoarea Judecătoriei Brăila, instanța inițial sesizată.
În acest sens s-a argumentat că dispozițiile art. 450 C. proc. pen. sunt imperative în sensul că în cazul în care la data formulării cererii de liberare condiționată condamnatul se află în stare de detenție competența aparține instanței în a cărei circumscripție se află acel loc de deținere, competența amintită fiind una absolută și nu relativă.
S-a constatat ivit în cauză conflict negativ de competentă teritorială pentru a cărui soluționare a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție în conformitate cu dispozițiile art. 43 C. proc. pen.
II. Înalta Curte de Casație și Justiție potrivit dispozițiilor art. 43 alin. (1) C. proc. pen. va soluționa conflictul negativ ivit între cele două instanțe stabilind competența teritorială de judecată în primă instanță a cererii de liberare condiționată formulată de condamnatul R.G.M. în favoarea Judecătoriei Brăila - căreia îi va trimite dosarul cauzei - pentru considerentele arătate în continuare.
Potrivit art. 450 alin. (1) C. proc. pen. liberarea condiționată se dispune de către judecătoria în a cărei circumscripție se află judecătoria. în același sens sunt și dispozițiile art. 77 alin. (3) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor. Decizia în interesul Legii nr. 67/2007 este irelevantă în raport cu incidentul procedural ivit între cele două instanțe, avându-se în vedere că această hotărâre obligatorie are ca obiect examinarea temeiniciei cererii de liberare condiționat - iar nicidecum competența de judecată în primă instanță - în care sens s-a stabilit că „cererea de liberare condiționată va fi examinată de instanță sub aspectul tuturor îndeplinirii condițiilor legale la momentul judecării acesteia și nu la momentul introducerii ei".
Or, în aplicarea și interpretarea dispozițiilor art. 450 alin. (1) C. proc. pen. jurisprudența instanței supreme este constantă în sensul că în cazul în care la data formulării cererii de liberare condiționată condamnatul se află în stare de detenție competența aparține instanței în a cărei circumscripție se află acel loc de deținere, competența amintită fiind una absolută și nu relativă; împrejurarea că cel condamnat a fost transferat ulterior în alt penitenciar este irelevantă sub aspectul stabilirii competenței teritoriale amintite.
Ca atare, competența teritorială de judecată în primă instanță a cererii de liberare condiționată pendinte aparține Judecătoriei Brăila, în a cărei rază teritorială se afla deținut condamnatul la momentul formulării cererii, căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul R.G.M. în favoarea Judecătoriei Brăila.
Trimite dosarul acestei instanțe.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 06 iulie 2011.