Asupra recursului penal de față:
Prin Sentința penală nr. 228/P din 3 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția penală, inculpatul D. (V.) B.G. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen.
Prin aceeași hotărâre s-au descontopit pedeapsa rezultantă de 1 lună și 15 zile aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 681 din 12 mai 2005 a Judecătoriei Piatra-Neamț în pedepsele componente, respectiv: 1 lună și 15 zile închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și 1 lună și 15 zile închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., precum și pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 118 din 31 ianuarie 2006 a Judecătoriei Piatra-Neamț, în pedepsele componente, respectiv, 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și, constatându-se că respectivele fapte se aflau în concurs real, în temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
S-au menținut dispozițiile privind aplicarea art. 81 C. pen. și art. 110 C. pen., fixându-se termen de încercare de 2 ani și 6 luni cu începere de la data rămânerii definitive a Sentinței penale nr. 681 din 12 mai 2005 a Judecătoriei Piatra-Neamț, respectiv 24 mai 2005.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare și s-a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa aplicată în cauza pendinte, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 500 RON, obținută din vânzarea drogurilor.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să achite starului suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 18 decembrie 2006, inculpatul D. (V.) B.G. a vândut colaboratorului "C." 10 comprimate de ecstasy contra sumei de 500 RON.
Tranzacția a avut loc în cartierul Dărmănești din Municipiul Piatra-Neamț și a fost monitorizată îndeaproape de lucrătorii de poliție din cadrul BCCO Bacău.
După tranzacție, colaboratorul "C." i-a încredințat investigatorului sub acoperire "L." 10 comprimate de culoare albă cu logo-ul Cherries, în urma raportului de constatare tehnico-științifică din 20 decembrie 2006 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori Iași punându-se în evidență substanță activă 3,4-methylenedioxymetamfetamine (MDMA) care face parte din tabelul - anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.
În cursul urmăririi penale, inculpatul nu a fost audiat întrucât imediat după comiterea faptei inculpatul a plecat în Italia, fără a se cunoaște adresa sa. Pentru aceleași motive, inculpatului nu i s-a prezentat nici materialul de urmărire penală.
În timpul anchetei, inculpatului i-au fost interceptate convorbirile și comunicațiile telefonice, din notele de transcriere a convorbirilor telefonice rezultând că acesta era contactat de diverse persoane, care, într-un limbaj codificat, sau mai puțin explicit, îi solicitau să le procure droguri.
În cauză a fost audiat colaboratorul C. care a confirmat că în decembrie 2006, sub stricta supraveghere a investigatorului „L.", a cumpărat de la inculpat 10 comprimate de ecstasy pentru care a achitat suma de 500 RON.
Totodată, a fost audiată soția inculpatului, D.E.A., care a menționat că soțul său este plecat la muncă în Italia de la începutul lunii ianuarie 2007, refuzând însă indice care este adresa de reședință, în vederea citării.
În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, martora D.E.A., precum și colaboratorul și investigatorul sub acoperire.
Din analiza întregului probatoriu administrat în cauză, instanța a reținut că fapta inculpatului de a comercializa droguri de mare risc întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, rezultat din împrejurarea că prin săvârșirea unor fapte de această natură este încurajat consumul de droguri, fapt ce are consecințe negative asupra stării de sănătate fizică și psihică a populației tinere, cât și persoana inculpatului care mai fusese condamnat anterior la pedeapsa închisorii, iar prin rechizitoriul nr. 54/D/P/2005 al Serviciului Teritorial Bacău se dispusese față de acesta scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Totodată, prima instanță a apreciat că recunoașterea vinovăției precum și comportamentul adecvat al inculpatului în comunitate constituie circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen. și reținându-le, le-a dat eficiența prevăzută de art. 76 lit. a) C. pen., coborând pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
Constatând că infracțiunile pentru care inculpatul fusese condamnat prin Sentințele penale nr. 681 din 12 mai 2005 a Judecătoriei Piatra-Neamț, rămasă definitivă la 24 mai 2005 și nr. 118 din 31 ianuarie 2006 a Judecătoriei Piatra-Neamț, rămasă definitivă la 27 februarie 2006, se aflau în concurs real, instanța a descontopit pedepsele aplicate și în baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. a dispus contopirea acestora în pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.
S-au menținut dispozițiile privind aplicarea art. 81 și 110 C. pen., stabilindu-se că termenul de încercare curge de la data rămânerii definitive a primei sentințe de condamnare, respectiv 24 mai 2005.
Totodată, constatând că fapta care face obiectul cercetării în cauza pendinte a fost comisă în termenul de încercare, prima instanță, în baza art. 83 C. pen. a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, pedeapsă pe care a cumulat-o cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință.
Ca pedeapsă accesorie s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat apel inculpatul.
Prin motivele de apel formulate, inculpatul a criticat hotărârea, în principal, sub aspectul greșitei condamnări pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, solicitând, într-o primă teză, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pe motiv că fapta nu există în materialitatea ei, în lipsa unor dovezi certe care să susțină existența faptei și vinovăției inculpatului, activitatea infracțională fiind provocată de investigatorul sub acoperire, iar, în cealaltă teză, achitarea pe temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b ) C. proc. pen., cu motivarea că fapta săvârșită nu prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, având în vedere și circumstanțele sale personale și gradul de instrucție și integrare socială.
În subsidiar, s-a invocat greșita reținere și aplicare a dispozițiilor art. 33 C. pen. față de împrejurarea că fapta dedusă judecății în prezenta cauză s-a săvârșit după rămânerea definitivă a Sentinței penale nr. 118 din 31 ianuarie 2006 a Judecătoriei Piatra-Neamț.
Prin Decizia penală nr. 61 din 25 mai 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie s-a admis apelul inculpatului numai în ceea ce privește greșita menținere a dispozițiilor privind aplicarea art. 81 C. pen. și art. 110 C. pen. și a modului de stabilire a termenului de încercare și desființându-se hotărârea atacată în aceste limite, în rejudecare, au fost înlăturate aceste dispoziții, menținându-se în rest hotărârea.
În considerentele deciziei din apel s-a arătat că situația de fapt reținută de prima instanță era confirmată de probele administrate în cauză, probatoriu care dovedea cu certitudine vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei.
Ca urmare, s-a apreciat că în baza probelor evidente de vinovăție, în mod judicios, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului, făcând o corectă individualizare a pedepsei în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen., reținând și dând o eficiență adecvată circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., astfel că nu se impune a se proceda la o nouă individualizare a pedepsei, în sensul micșorării acesteia,
Corelativ, s-a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 18 C. pen., având în vedere gravitatea faptei comise și potențialul tot mai crescut în ultimul timp al comiterii unor asemenea infracțiunii.
Instanța de apel a respins, ca neîntemeiată, și critica referitoare la greșita aplicare a prevederilor art. 33 lit. a) C. pen., apreciind că respectivele dispoziții legale își găsesc perfectă aplicabilitate în cauză întrucât faptele pentru care inculpatul fusese anterior condamnat se aflau în concurs real.
Analizând însă hotărârea atacată sub toate aspectele de fapt și de drept, instanța de apel a constatat ca nelegală dispoziția instanței de fond de menținere a dispozițiilor privind aplicarea art. 81 și 110 C. pen. și stabilirea termenului de încercare, apreciind că prevederile art. 83 C. pen., corect aplicate în cauză, fac de prisos respectivele mențiuni.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D. (V.) B.G., reiterând numai o parte din criticile formulate în apel, circumscrise cazului de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În cadrul cazului de casare invocat, apărarea a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în condițiile art. 861 C. proc. pen., urmare a eficientizării maxime a circumstanțelor atenuante de care beneficiază inculpatul.
Examinând cauza în raport de critica formulată, dar și din oficiu, conform art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciată că recursul inculpatului este fondat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 15 C. proc. pen., considerentele avute în vedere fiind următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 159/D/P/2006 din 20 noiembrie 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Biroul Teritorial Neamț s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. (V.) B.D. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, reținându-se în concret că, la data de 18 decembrie 2006, inculpatul a comercializat 10 comprimate ecstasy.
Totodată, în temeiul art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și deținere de droguri de risc și mare risc în vederea consumului propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că la data de 29 martie 2006, lucrătorii de poliție din cadrul Biroului de Combatere a Criminalității Organizate Bacău s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul D. (V.) B.D. deține și comercializează droguri de risc și mare risc.
În urma investigațiilor efectuate, organele de anchetă au constatat că inculpatul era cunoscut pe raza municipiului Piatra-Neamț atât în calitate de consumator de droguri, cât și de traficant de droguri, reținându-se că inculpatul se aprovizionează cu droguri pentru consum și comercializare către alți consumatori.
În luna decembrie 2006, în conformitate cu dispozițiile art. 2242 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 21 și art. 22 din Legea nr. 143/2000, investigatorul sub acoperire „L." și colaboratorul acestuia „C." au fost autorizați să efectueze o cumpărare autorizată de droguri de la inculpat.
În baza acestei autorizații, la data de 18 decembrie 2006, s-a cumpărat de la inculpat cantitatea de 10 comprimate de culoare albă cu logo-ul „Cherries".
Conform raportului de constatare tehnico-științifică din 20 decembrie 2006 al Laboratorului de analiză și profil al drogurilor, precursori Iași, proba era constituită din 10 comprimate rotunde, de culoare albă, inscripționate pe o parte cu logo-ul „Cherries", iar pe partea cealaltă cu o linie mediană care conțineau substanță activă 3,4-methylenedioxymetamfetamine (MDMA).
Actele dosarului de urmărire penală relevă însă următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal din 18 decembrie 2006, lucrători din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Bacău s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către numitul V.B.G. a infracțiunilor de trafic de droguri și deținere de droguri pentru consum propriu, fără drept, prevăzute de art. 2 și art. 4 din Legea nr. 143/2000, reținându-se că V.B.G. era implicat în activități de trafic de droguri, procurând, consumând și distribuind droguri în Municipiul Piatra-Neamț.
În aceeași zi, dosarul a fost declinat la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Neamț, unde a fost înregistrat sub nr. 159D/P/2006.
Prin Ordonanța nr. 159D/P/2006 din 18 decembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Neamț a fost autorizată efectuarea unei cumpărări supravegheate de droguri de la inculpat, prin intermediul investigatorului sub acoperire „Lucian" și a colaboratorul acestuia „C.".
Conform procesului-verbal din 18 decembrie 2006, în baza acestei autorizări, în aceeași zi, între orele 15 - 16.00, colaboratorul C. a cumpărat de la V.B.G. 10 comprimate de ecstasy contra sumei de 500 RON.
Prin raportul de constatare tehnico-științifică din 20 decembrie 2006 al Laboratorului de analiză și profil al drogurilor, precursori Iași s-a stabilit că cele 10 comprimate conțineau substanță activă 3,4-methylenedioxymetamfetamine (MDMA).
Audierea colaboratorului C. s-a realizat la aproape 1 an de zile de la momentul cumpărării supravegheate a drogurilor, declarația acestuia fiind consemnată în procesul-verbal din 20 noiembrie 2007.
Respectiva declarație conține contradicții față de aspectele evidențiate în procesul-verbal de constatare a tranzacției din decembrie 2006, cu privire la suma de bani care a constituit prețul drogurilor, moneda în care s-a efectuat plata și modalitatea efectivă în care s-a realizat tranzacția, colaboratorul afirmând că a cumpărat de la inculpatul D. mai multe tablete de ecstasy cu suma de 150 euro și că tranzacția s-a realizat în cadrul unei singure întâlniri, deși în actul de constatare a vânzării, s-a reținut că tranzacția a presupus o primă întâlnire în cadrul căreia părțile au căzut de acord asupra obiectului și prețului vânzării, urmată de o a doua întâlnire, realizată la un interval de o oră, în cadrul căreia a avut loc efectiv tranzacția.
Ulterior, după 1 an și 2 luni de la momentul realizării cumpărării supravegheate, în cauză a fost începută urmărirea penală Ia data de 20 februarie 2008, deși în intervalul decembrie 2006 - februarie 2008, în afara audierii colaboratorului, singurele investigații efectuate de organele de anchetă au constat în interceptarea convorbirilor telefonice ale inculpatului și verificări privind împrejurarea dacă acesta se află pe teritoriul țării.
În urma verificărilor efectuate de organele de anchetă a rezultat că inculpatul D. (fost V.) B.G. a plecat în Italia începând cu data de 11 ianuarie 2007, întorcându-se în țară numai sporadic.
Ca urmare, inculpatului nu i-a fost adusă la cunoștință învinuirea, nu a fost audiat în cursul urmăririi penale și nici nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală.
După începerea urmăririi penale, în cauză a fost audiată numai soția inculpatului, D.E.A., căreia i s-a adus la cunoștință învinuirile aduse inculpatului.
Ultimul act de urmărire penală efectuat în cauză a constat în procesul-verbal din 19 noiembrie 2008 întocmit de procurorul de caz prin care s-a constatat imposibilitatea prezentării materialului de urmărire penală în raport de împrejurarea că inculpatul ar fi comunicat unuia dintre anchetatori, în cadrul unei discuții telefonice inițiate de inculpat la data de 29 octombrie 2008 de pe un număr de telefon privat, că este în Italia și că nu se va prezenta în fața organelor de urmărire penală în vederea audierii.
În ziua următoare, 20 noiembrie 2008, a fost întocmit rechizitoriul nr. 159/D/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Neamț prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. (V.) B.D. sub acuzația săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Din examinarea actelor de urmărire penală rezultă că singurele probe administrate de organele de anchetă pentru susținerea acuzației privind implicarea inculpatului în traficul de droguri a fost procesul-verbal din 16 decembrie 2006 întocmit de investigatorul sub acoperire, precum și declarația colaboratorului „C.", audiat la mai bine de 1 an zile de la data comiterii faptei, declarație conține mai multe contradicții față de actul de constatare menționat.
Relevantă este împrejurarea că cele două mijloace de probă constată faptul că inițiativa întâlnirii dintre colaborator și inculpat a aparținut exclusiv agentului statului care l-a contactat telefonic pe inculpat, solicitându-i să îi procure o anume cantitate de droguri.
Faptul constatat rezultă și din declarațiile inculpatului, ale investigatorului sub acoperire și ale colaboratorului date în cursul cercetării judecătorești.
În fața primei instanțe, inculpatul a recunoscut că în decembrie 2006 s-a întâlnit cu un tânăr pe nume B., pe care îl cunoștea de mai multă vreme și cu care a fumat iarbă. Cu acea ocazie, B. l-a întrebat pe inculpat dacă poate să-i facă rost de droguri.
Ulterior, inculpatul a fost contactat de B. care l-a întrebat din nou dacă poate face rost de droguri.
Întrucât aflase că poate cumpăra droguri de la o persoană din Roman, inculpatul s-a deplasat împreună cu B. în respectivul oraș unde au cumpărat 12 pastile de ecstasy din care două au fost consumate de inculpat, iar restul de 10 pastile au rămas la B., contra sumei de 500 RON.
Și în declarația dată în fața instanței de fond, colaboratorul a recunoscut că inițiativa tranzacției i-a aparținut exclusiv, arătând că i-a cerut inculpatului să îi procure droguri.
Din toate probele administrate în cauză nu rezultă însă vreun indiciu care să conducă la bănuiala că inculpatul ar fi vândut droguri către alte persoane, anterior intervenției colaboratorului poliției.
Or, simpla afirmație din procesul-verbal din 18 decembrie 2006 coroborată cu declarațiile contradictorii ale colaboratorului nu este suficientă pentru a proba vinovăția inculpatului, în lipsa unor elemente concrete verificabile.
În acest sens, se constată că jurisprudența Curții Europene a statuat că există provocare atunci când nimic din trecutul inculpatului nu sugerează predispoziția către traficul de droguri și când procurorul nu furnizează detalii și nu se referă la niciun mijloc de probă obiectiv privind comportamentul pretins nelegal al inculpatului.
Corelativ, în practica națională, s-a stabilit că atunci când urmărirea penală debutează cu o activitate de supraveghere a unei vânzări către un investigator sau colaborator, există provocare, dovedită de faptul că acest lucru demonstrează că fără intervenția acestora, fapta nu ar fi fost săvârșită de inculpat, dacă din actele dosarului nu rezultă date certe că inculpatul a săvârșit fapta și înainte de intervenția investigatorului sau colaboratorului.
Prin urmare, în astfel de situații, instanța este ținută a verifica dacă agentul statului s-a limitat la investigarea activității infracționale într-un mod în principal pasiv.
Or, în speță, niciun aspect din trecutul inculpatului nu sugerează predispoziția acestuia spre traficul de droguri, împrejurarea că inculpatul a fost consumator de droguri nereprezentând un indiciu în acest sens.
Mai mult, procurorul nu a oferit detalii și nici nu s-a referit la vreo probă obiectivă cu privire la pretinsul comportament infracțional al inculpatului, în cauză neefectuându-se un flagrant, după cum nu s-a probat în niciun fel că numitul Bogdan menționat în declarația de recunoaștere a inculpatului ar fi fost o altă persoană decât colaboratorul poliției.
În aceste condiții nu se poate rezonabil aprecia implicarea inculpatului în activitatea de trafic de droguri anterior vânzării efectuate către colaborator.
Ca urmare, se reține că activitatea infracțională a inculpatului pe linia traficului ilicit de droguri de risc s-a limitat doar la actul material din decembrie 2006, iar din verificările preliminare efectuate de organele de anchetă în perioada 2007 - februarie 2008, respectiv, interceptarea convorbirilor telefonice ale inculpatului, dar și din probatoriile administrate în cursul cercetării judecătorești, nu au rezultat indicii de săvârșire a unor activități similare.
În consecință, cum judecătorul nu își poate întemeia soluția de condamnare pe indicii indirecte sau în considerarea antecedentelor penale, rezultate din activități ilicite de altă natură decât cele ce formează obiectul acuzației pendinte, Înalta Curte constată că în cauză vinovăția inculpatului este înlăturată de acțiunea provocatorie a colaboratorului poliției, conform jurisprudenței constante în materie a Curții Europene.
Așa fiind, constatând incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 15 C. proc. pen. luat în examinare din oficiu și în considerarea criticii expres formulată în apel sub acest aspect, înalta Curte de Casație și Justiție urmează a admite recursul inculpatului D. (fost V.) B.G., conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. combinat cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., cu consecința casării integrale a hotărârilor pronunțate în apel și primă instanță, iar în rejudecare, se va dispune achitarea inculpatului conform art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Totodată, în baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu referire la art. 118 lit. e) C. pen. va dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 500 RON obținută din vânzarea drogurilor.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul D. (fost V.) B.G. împotriva Deciziei penale nr. 61 din 25 mai 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.
Casează în totalitate decizia penală atacată și Sentința penală nr. 228/P din 3 decembrie 2009 a Tribunalului Neamț, secția penală și în rejudecare:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., achită pe inculpatul D. (fost V.) B.G. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 confiscă de la inculpat suma de 500 RON obținută din vânzarea drogurilor.
Suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 martie 2011.