Asupra revizuirii de față;
În baza actelor din dosar constată următoarele;
Prin decizia nr.3406 din 30 septembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 2181/1/2009 de către Înalta Curte de Casație și Justiție a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatoarea L.V. împotriva deciziei penale nr. 352 din 3 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 388/45/2008.
A obligat contestatoarea la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte a reținut:
Prin cererea intitulată „contestație la executare" contestatoarea petentă L.V., a solicitat casarea sentinței penale nr. 352 din 3 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. 388/45/2008, motivat de faptul că există riscul să se pună în executare o hotărâre care nu este definitivă.
Prin sentința penală nr. 352 din 3 februarie 2009 - Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și intimații P.A. și L.A.L. împotriva sentinței penale nr. 101 din 2 octombrie 2008 pronunțată de Secția Penală de la Curtea de Apel Iași și a casat sentința cu reținerea pentru rejudecare.
Rejudecând cauza s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta L.V. împotriva rezoluției nr. 336/P/2007 din 15 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea pe care a menținut-o, hotărâre rămasă definitivă.
Nemulțumită de soluție petenta a formulat contestație la executare.
Potrivit art. 461 lit. a) C. proc. pen. hotărârile judecătorești definitive pot fi supune contestației la executare, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la cea civilă.
Înalta Curte a constatat că petenta se referă la situații ce țin de fondul cauzei, care au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat prin hotărâre judecătorească definitivă și care nu poate fi combătută pe calea contestației la executare și, pe cale de consecință, contestația la executare formulată de petiționara L.V. a fost respinsă ca fiind nefondată în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
La data de 19 noiembrie 2010 revizuenta L.V. a transmis prin fax, Înaltei Curți de Casație și Justiție o cerere de revizuire a deciziei penale nr. 3406 din 30 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 2181/1/2009, fără însă a fi motivată.
Prin sentința nr. 739 din 16 mai 2011 pronunțată în dosarul nr. 9579/1/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis cererea de revizuire formulată de revizuenta L.V. împotriva deciziei penale sus arătate la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
La data de 31 august 2011 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a înaintat în temeiul art. 399 alin. final și art. 401 C. proc. pen. spre competentă soluționare, cererea de revizuire formulată de L.V. împreună cu concluziile scrise depuse, solicitând respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, sens în care s-a format prezentul dosar. Examinând revizuirea formulată, Înalta Curte, constată că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce vor fi expuse.
Potrivit art. 393 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.
Potrivit art. 394 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești nu se pot concilia.
Potrivit art. 403C. proc. pen., admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță, în camera de consiliu, fără citarea părților și fără participarea procurorului. Instanța examinează dacă cererea de revizuire este făcută cu condițiile prevăzute de lege și dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă suficiente probe pentru admiterea în principiu.
Cererea de revizuire a fost formulată împotriva unei hotărâri definitive prin care a fost soluționată o contestație în executare, nefiind motivată în fapt și drept.
Revizuirea este o cale de atac extraordinară, care are ca obiect numai hotărârile definitive, trecute în puterea lucrului judecat, scopul fiind acela de reparare a erorilor judiciare, de anulare a hotărârilor care au consacrat eroarea judiciară și pronunțarea unei hotărâri care să reflecte adevărul.
Cum revizuirea este un remediu procesual menit să înlăture erorile de fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești, nu pot fi supuse revizuirii decât hotărârile prin care s-a rezolvat fondul cauzei, instanța soluționând atât acțiunea penală, pronunțând o hotărâre de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, cât și acțiunea civilă alăturată raportului juridic de drept penal.
Față de împrejurarea că, revizuirea formulată de L.V., nu vizează o hotărâre prin care s-a soluționat fondul cauzei ci o contestație la executare, Înalta Curte în baza art. 403 alin. (3) teza finală raportat la art. 393 alin. (1) C. proc. pen. o va respinge, ca inadmisibilă.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga revizuenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuienta L.V. împotriva deciziei penale nr. 3406 din 30 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 2181/1/2009.
Obligă revizuienta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2012.