Hearings: June | | 2025
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 989/2012

Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2012.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 98 din 5 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a respins apelul declarat de revizuientul P.V., împotriva sentinței penale nr. 230 din data de 25 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr. 7907/40/2011, ca nefondat.

A obligat revizuientul să plătească statului suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondurile M.J. către Baroul Suceava.

Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut că prin sentința penală nr. 230 din 25 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr. 7907/40/2011, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul P.V.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că prin sesizarea înregistrată la data de 3 august 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani a înaintat cererea de revizuire (cu concluzii de respingere ca inadmisibilă) formulată de condamnatul P.V., prin care acesta a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 50 din 09 februarie 2006 a Tribunalului Botoșani prin care a fost condamnat la pedeapsa principală de 18 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. (3) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen.

În motivarea cererii petentul a arătat că instanța de fond nu a ținut cont de unele aspecte și împrejurări care puteau să dovedească nevinovăția sa, solicitând efectuarea unei expertize A.D.N. asupra petelor de sânge de pe hainele lui care să stabilească dacă aparțin victimei, precum și audierea unui martor care să confirme că în seara respectivă se afla împreună cu el.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, potrivit dispozițiilor art. 403 alin. (1) C. proc. pen., s-a reținut că prin sentința penală nr. 50 din 09 februarie 2006, Tribunalul Botoșani l-a condamnat pe revizuient pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. (3) teza 2 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 18 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 și 64 C. pen. și s-a menținut starea de arest preventiv a revizuientului, deducându-se din pedeapsa de executat durata reținerii și a arestării preventive de la 29 iunie 2005 la zi.

S-a reținut în sarcina acestuia că, în noaptea de 28 iunie 2005, aflându-se în localitatea Drislea, comuna Trușești, județul Botoșani, a mers la locuința victimei C.D. cu scopul de a-i fura bani și bunuri, iar după ce i-a aplicat mai multe lovituri în cap, cauzându-i leziuni corporale care au dus la decesul acesteia, i-a sustras un portmoneu cu acte și bani iar din curte un cal și un faeton, cu care s-a deplasat ulterior în localitatea Zlătunoaia, județul Botoșani, unde locuiește în relații de concubinaj cu numita O.A.

Sentința a rămas definitivă prin respingerea apelului și recursului declarat de către inculpatul revizuient.

S-a reținut că prin cerere condamnatul nu a invocat niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., astfel încât instanța, constatând că aceasta este inadmisibilă, a respins-o ca atare, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul. Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371, 378 C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că acesta este neîntemeiat, pe calea revizuirii, să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul P.V. invocând cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazului de casare în care formal se încadrează, respectiv art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fî cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Acest caz de casare potrivit art. 394 alin. (2) C. proc. pen. constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Pentru a fi incident acest caz de revizuire, este necesar ca după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare să se fi descoperit elemente noi, de natură a influența stabilirea situației de fapt și a vinovăției condamnatului, în sensul că pe baza acestora se ajunge la o soluție diametral opusă (achitare în loc de condamnare), înlăturându-se pe această cale eroarea judiciară existentă în hotărârea rămasă definitivă.

În speță, înalta Curte reține că cele susținute de condamnat reprezintă o reiterare a susținerilor făcute de către acesta în fața instanței de fond, apel și recurs, nefiind vorba așadar despre o împrejurare nouă, în sensul art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Prin cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze, condamnatul tinde în esență la o prelungire a probatoriului cu privire la împrejurări cunoscute de instanțele de fond și recurs, în ciclul procesual finalizat cu condamnarea revizuentului și, prin aceasta, la o reanalizare a apărărilor pe care și le-a făcut cu acea ocazie.

Or, acest lucru nu poate face obiectul revizuirii, ca și cale extraordinară de atac, astfel încât în mod legal și temeinic cererea condamnatului a fost respinsă.

Așa fiind, recursul este nefondat și va fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului revizuent la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul P.V. împotriva deciziei penale nr. 98 din 5 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2012.