Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 118, pronunțată la data de 25 iunie 2010, în Dosarul nr. 3105/113/2009 al Tribunalului Brăila, secția penală, inculpatul B.O. a fost condamnat, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de droguri de risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe timp de 2 (doi) ani.
În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
Prin aceeași hotărâre, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, instanța de fond a condamnat pe inculpatul P.C.G. la 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe timp de 6 (șase) luni.
A făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea cantității de 468,80 gr. cannabis.
A respins cererea D.I.I.C.O.T. privind luarea măsurii confiscării speciale a autoturismului proprietatea inculpatului P.C.G. și a dispus ridicarea sechestrului asigurător.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt, susținută de probatoriul administrat în cauză:
În primăvara anului 2009, inculpatul B.O. a procurat o cantitate de aproximativ 500 gr. rezină de cannabis, cu intenția vânzării pe raza municipiului Brăila, pe care a îngropat-o în curtea casei sale, de unde urma a fi scoasă în momentul în care va identifica cumpărători.
Cu privire la deținerea cantității menționate de droguri și a modalității de ascundere inculpatul B.O. la informat pe inculpatul P.C.G., vecin și prieten, căruia i-a cerut sprijinul în vederea vânzării drogurilor, urmând ca la realizarea tranzacției să-i remită acestuia suma de 500 euro.
Demarând acțiunea racolării de eventuali clienți, inculpatul B.O. a apelat la un cunoscut al sau căruia, în data de 20 iulie 2009, în jurul orelor 1830, în zona benzinăriei X situată în municipiul Brăila, pe șoseaua Buzăului, la intersecția cu șoseaua de centură, i-a vândut contra sumei de 60 RON cantitatea de 2,1 gr. rezină de cannabis.
La întâlnirea programată în locația menționată, inculpatul a venit împreună cu un tânăr, cu autoturismul nr. înmatriculare X, pe care îl conducea.
La data de 22 iulie 2009, inculpatul B.O., însoțit de același tânăr, s-a întâlnit la o terasă situată la intrarea parcului "M.", în municipiul Brăila, cu colaboratorul "E.A." și investigatorul acoperit "D.R.".
Cu această ocazie, inculpatul B.O. a adus întreaga cantitate de hașiș, pentru a o vinde investigatorului acoperit.
Tranzacția nu a avut loc, ca urmare a unei neînțelegeri asupra prețului comunicat anterior, "25 de sute" care reprezenta nu 2.500 RON ci 2.500 euro, sumă pe care investigatorul acoperit nu o avea asupra sa.
Inculpatul B.O. i-a comunicat investigatorului numărul telefonului pe care îl folosea, stabilind ca acesta din urma să îl contacteze când va dispune de întreaga sumă.
În aceeași zi a avut loc o nouă întâlnire între aceștia, în stația de carburant din comuna Viziru, prilej cu care inculpatul B.O. le-a înmânat o cantitate de 1,6 gr. rezină de cannabis.
La data de 26 august 2009, investigatorul acoperit "D.R." l-a contactat pe inculpatul B.O., aducându-i la cunoștință că are suma de 2.500 RON. S-a stabilit ca loc al tranzacției aceeași stație de carburant din localitatea Viziru, unde urmau să se întâlnească la ora 1200.
În jurul orelor 1130 inculpatul s-a deplasat la locul de întâlnire, dar a plecat în jurul orelor 1150, întrucât în zonă patrulau lucrători din cadrul Postului de Poliție Viziru.
În după amiaza aceleiași zile, investigatorul sub acoperire a fost contactat telefonic de către inculpatul P.C.G., acesta propunându-i să se întâlnească pentru a-i vinde hașișul.
După mai multe convorbiri telefonice s-a stabilit ca loc al întâlnirii zona complexului "P.M.", pentru ora 2000.
În jurul orelor 2000, în parcarea complexului a sosit inculpatul B.O., conducând același autoturism, însoțit de inculpatul P.C.G..
Inculpatul P.C.G. l-a sunat din nou pe investigatorul acoperit, căruia i-a spus să se întâlnească în magazinul "C.", aflat în aceeași zonă comercială.
P.C. s-a îndreptat spre locul de întâlnire, iar inculpatul B.O. a rămas în parcare, supraveghind zona.
La locul fixat, inculpatul Preda s-a întâlnit cu investigatorii acoperiți "D.R." și "E.I.", a verificat dacă aceștia au asupra lor suma de 2.500 euro și, după ce a constatat existența sumei solicitate, a stabilit locul și modalitatea de realizare a tranzacției.
După înmânarea pachetului cu hașiș și preluarea sumei de bani, inculpatul P.C.G. a ieșit din clădirea stației de carburanți "P." situată la intrarea în stațiunea Lacu Sărat și a fost prins de organele de poliție.
În acest timp, inculpatul B.O. se afla ascuns în vegetația din zonă.
Coroborând probele administrate în cauză, instanța de fond a apreciat că faptele inculpatului B.O., care în baza aceleiași rezoluții infracționale a procurat și deținut în vederea comercializării, în perioada mai - august 2009, cantitatea de 500 gr. cannabis și a vândut în mod repetat diferite cantități, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta inculpatului P.C.G., care la data de 26 august 2009, împreună cu inculpatul B.O. a vândut cantitatea de circa 500 gr. rezină de cannabis, contra sumei de 2.500 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
La individualizarea pedepselor instanța de fond a avut în vedere că inculpatul B.O. nu se află la primul impact cu legea penală, fără a fi însă aplicabile prevederile referitoare la starea de recidivă, atitudinea nesinceră pe parcursul procesului penal și a aplicat acestuia o pedeapsă corelativă pericolului social ridicat al faptei.
Cu privire la inculpatul P.C.G., prima instanța a avut în vedere că acesta nu are antecedente penale, nu este căsătorit și că pe parcursul procesului a avut o atitudine relativ sinceră.
Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat apel inculpații B.O. și P.C.G., solicitând reindividualizarea pedepselor aplicate, în sensul reducerii cuantumului, prin reținerea circumstanțelor atenuante.
Prin Decizia penală nr. 174/A din 10 decembrie 2010, Curtea de Apel Galați, secția penală a admis apelul declarat de inculpatul B.O., a desființat în parte sentința atacată și a redus pedeapsa aplicată acestuia de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare.
Prin aceeași hotărâre, apelul declarat de către inculpatul P.C.G. a fost respins, ca nefondat.
În motivarea acestei hotărâri, instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit corect starea de fapt, corespunzătoare probatoriului administrat în cauză, precum și vinovăția inculpaților și a făcut o justă încadrare juridică a faptelor.
În apel, inculpatul B.O. a recunoscut comiterea faptelor și le-a regretat sincer, această atitudine fiind un indiciu că inculpatul a conștientizat gravitatea faptelor săvârșite.
Această atitudine sinceră a fost avută în vedere de către instanța de apel și, în consecință, a dispus reducerea pedepsei aplicate acestuia de prima instanță.
Cu privire la inculpatul P.C.G., instanța de apel a apreciat că pedeapsa aplicată acestuia este temeinic individualizată de către prima instanță, așa încât nu se impune reducerea ei.
Împotriva acestei din urma hotărâri a declarat recurs inculpatul B.O., criticile privind greșita individualizare judiciară a pedepsei, urmare nereținerii circumstanțelor atenuante.
Examinând legalitatea hotărârii atacate prin prisma motivului de recurs invocat și a dispozițiilor art. 3859 alin. (3) din C. proc. pen., Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 52 alin. (1) C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei constând în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor trebuie să se țină seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în norma incriminatoare, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Așadar, înfăptuirea justiției penale impune stabilirea de pedepse care, concomitent, sunt rezultatul proporționalizării în raport de aplicarea, cumulat, a criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și asigură realizarea scopului prevăzut de art. 52 din același cod.
Administrând probe, prima instanță a stabilit corect starea de fapt.
În raport de starea de fapt astfel stabilită, prima instanță a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
La individualizarea pedepsei prima instanță a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. referitoare la gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, la limitele de pedeapsă fixate în norma incriminatoare, circumstanțele personale ale inculpatului și poziția procesuală a acestuia.
Instanța de apel, având în vedere atitudinea inculpatului în acea etapă procesuală și, fără a reține circumstanțe atenuante în favoarea acestuia, a reindividualizat pedeapsa în sensul reducerii cuantumului pedepsei, orientat spre minimul normei incriminatoare.
Inculpatul a criticat decizia pronunțată în apel, sub aspectul nereținerii dispozițiilor art. 74 - 76 C. pen.
Or, cu referire la individualizarea pedepsei ca unul dintre principiile de bază ale procesului penal, temeinicia și legalitatea hotărârilor judecătorești de condamnare este dată de existența proporției juste dintre riposta socială determinată în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei și culpabilitatea și periculozitatea relevate de probatoriul administrat în cauză.
Examinând hotărârea sub aspectul acestei critici se constatată că pedeapsa, redusă de instanța de apel, reflectă pericolul social concret al infracțiunii săvârșite de către inculpatul B.O. și apare ca fiind just proporționalizată, răspunzând criteriilor referitoare la persoana inculpatului și atitudinea acestuia față de fapta comisă, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului.
Pe de altă parte, existența uneia din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. nu obligă instanța să o considere circumstanța atenuantă judiciară, recunoașterea acesteia fiind lăsată la latitudinea instanței de judecată.
Or, probele administrate exclud concluzia ca săvârșirea faptelor de către inculpat este o situație cu caracter accidental, așa încât atitudinea sinceră, de recunoaștere a faptelor comise, de altfel ulterior dovedirii incontestabile a acestora prin alte mijloace de probă, nu justifică aplicarea art. 74, 76 C. pen.
Ca atare, pedeapsa de 4 ani închisoare apare ca fiind just individualizată, hotărârea atacată nefiind supusă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Totodată, examinând cauza în raport de dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nici alte cazuri de casare susceptibile a fi invocate din oficiu nu se constată.
În consecință, pentru motivele expuse, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.O. împotriva Deciziei penale nr. 1063 din 10 decembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.O. împotriva Deciziei penale nr. 174/A din 10 decembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 27 august 2009 la 18 martie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2011.