Deliberând asupra cauzei penale de față;
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin sentința penală nr. 46 pronunțată la data de 5 iunie 2002 în dosarul penal nr. 695/2002, Tribunalul Sălaj, Zalău, alături de coinculpata T.C., a condamnat pe inculpatul P.Z. pentru infracțiunea de omor calificat, în baza art. 174 și art. 175 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 C. pen., la pedeapsa de 16 ani închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și a art. 64 C. pen.
S-a dedus prevenția de la 25 septembrie 2002 la zi.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în fapt că, în seara zilei de 16 septembrie 2001, inculpații T.R. și P.Z. au suprimat viața nou născutului acesteia, prin obturarea căilor respiratori și lovire cu un cuțit.
Deși inculpata T. a dat mai multe variante în declarații, iar inculpatul P. nu și-a recunoscut fapta, situația de fapt și vinovăția au rezultat din coroborarea conținutului declarațiilor inculpatei cu celelalte probe efectuate și anume: procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de percheziție domiciliară, declarațiile martorilor A.D.S., P.V., V.L., M.E., DE., T.E., procesul verbal de confruntare a inculpaților, planșele foto, raportul de constatare medico-legală, raportul psihologic de constatare tehnico-științifică a comportamentului simulat, rapoartele de expertiză psihiatrice, fișele de cazier, ridicarea corpului delict. Instanța a constatat că suprimarea vieții copilului de sex masculin nou născut, profitând de neputința acestuia de a se apăra, prin exercitarea unor manopere de asfixiere, precum și a unor violențe, respectiv înjunghierea în ceafă de mai multe ori, cu un cuțit, constituie infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. d) C. pen., pentru care i-a condamnat pe cei doi autori.
La individualizarea pedepselor instanța de fond a ținut cont de toate criteriile evidențiate de art. 72 C. pen.
Curtea de Apel Cluj, secția penală, prin decizia penală nr. 279/A din 16 octombrie 2002, pronunțată în dosarul penal nr. 4524/2002, a desființat sentința numai sub aspectul înlăturării stării de recidivă prevăzută de art. 37 C. pen., în ceea ce îl privește pe inculpatul P.Z.
În considerente s-a arătat că greșit s-a reținut starea de recidivă. Inculpatul P.Z. fusese condamnat prin sentința penală nr. 625/17 mai 1996 de Judecătoria Pașcani la o pedeapsă de un an închisoare pentru furt calificat, pedeapsă a cărei executare fusese suspendată condiționat conform art. 81 C. pen., pe durata unui termen de încercare de 3 ani. Acest termen fiind împlinit în luna mai a anului 1999, a operat reabilitarea de drept. Fapta pentru care este judecat în cauza de față s-a petrecut în septembrie 2001, deci după împlinirea termenului de încercare și respectiv, după reabilitarea inculpatului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, motivat și în scris.
Recurentul a solicitat admiterea recursului și casarea ambelor hotărâri, considerându-le nelegale și netemeinice, potrivit dispozițiilor art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. și pct. 14 C. proc. pen.
S-a arătat că implicarea și vinovăția inculpatului P.Z. nu au fost dovedite și oricum, față de aportul redus care s-ar fi putut reține, acesta trebuie condamnat la o pedeapsă mai redusă.
Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele de casare invocate, cât și de probele existente și dispozițiile legale aplicate, Curtea reține că recursul este nefondat.
Astfel, amândoi inculpații au recunoscut întreținerea de relații sexuale în luna decembrie a anului 2000. Din actele medicale a rezultat că victima, nou născutul, ce a fost rezultatul acestor relații, sarcina fiind dusă până la termen, fiind ușor de calculat perioada de concepție a minorului, în care s-a situat și luna decembrie a anului 2002.
În luna aprilie 2001, când P. a aflat, i-a cerut inculpatei T. să țină ascunsă sarcina, asigurând-o că el va rezolva situația. Inculpata a fost chiar amenințată dacă va spune altor persoane.
În seara de 16 septembrie 2001, s-au declanșat durerile de naștere pentru care inculpata T. le-a explicat celor din familie că ar proveni de la rinichi.
Rămași singuri, inculpata a născut, a astupat gura copilului cu hârtie igienică și pentru că acesta nu a murit imediat, inculpatul P. i-a cerut să iasă din baie pentru a rezolva el rapid situația.
A fost momentul în care acesta l-a înjunghiat pe minor. Ulterior au spălat de sânge hainele, încăperea și au aruncat copilul într-un container de gunoi din apropierea blocului.
În mod corect instanța de fond a stabilit această situație, ce a rezultat din probele administrate, precum și vinovăția inculpaților.
Față de încadrarea juridică dată faptei comise de inculpați, așa cum a fost îndreptată cu ocazia judecării apelului, pedepsele aplicate apar corespunzătoare.
Instanțele au aplicat pedeapsa minimă inculpatei T., valorificând împrejurări ca: lipsa antecedentelor, sinceritate, regret manifestat de aceasta în raport de gravitatea faptei și a modului cum a fost comisă, ele neconstituindu-se în circumstanțe atenuante.
Inculpatul P.Z. a primit o pedeapsă orientată spre minim, doar un an în plus față de minimul special, ținând seama de împrejurările de fapt, dar și de antecedentele și nesinceritatea sa.
Cum nici una dintre cereri nu este întemeiată, recursul apare ca nefondat, urmând a fi respins în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar hotărârile menținute, fiind legale și temeinice.
În baza art. 88 C. pen., se va deduce prevenția la zi, iar conform art. 191 și art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va suporta cheltuieli judiciare ocazionate, inclusiv onorariul avocatului din oficiu, fiind în culpă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.Z. împotriva deciziei penale nr. 279 din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 25 septembrie 2001 până la 4 martie 2003.
Obligă recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2003.