Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată la 27 noiembrie 2009, Administrația Fondului Imobiliar, în nume propriu, cât și pentru Municipiul București prin Primar General și Centrul de Calcul C.G.M.B. au solicitat tragerea la răspundere penală a numiților M.M. și L.E., avocați în cadrul Baroului București, C.S., administrator la SC C.I. SRL și a magistraților S.R., D.R., G.L. și G.V.M., delegați la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 248, 249, 292 și 275 alin. (1) și (2) C. pen.
În motivarea plângerii s-a reținut că cei doi avocați și C.S., în calitate de reprezentanți ai SC „C.I.” SRL, prin cererea formulată în contradictoriu cu R.A.I.A.L. „I.” RA - regie desființată la 31 iulie 1993, au îndeplinit, cu știință, în mod defectuos, toate actele în cauză și au indus în eroare instanța de judecată, care, prin Sentința comercială nr. 4072 din 20 martie 2008, rămasă definitivă și irevocabilă, pronunțată în Dosarul nr. 4072/2008 de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis cererea și a constatat că SC „C.I.” SRL a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului din București, sector 3, deși acestea s-au aflat în proprietatea statului.
S-a mai susținut că în cursul procesului, R.A.I.A.L. „I.” SA a fost reprezentată de numita O.D., lichidator judiciar, care a fost numit cu încălcarea dispozițiilor legale deoarece această regie autonomă își încetase activitatea în baza Hotărârilor Consiliului Local al Municipiului București nr. 72 din 16 octombrie 1992, 66 din 15 iulie 1993 și 83 din 19 august 1993, activitatea și patrimoniul fiind preluate în baza Dispoziției Primarului general al Municipiului București nr. 461 din 7 octombrie 1993 de către DAFI, Direcția de Investiții și Centrul de Calcul.
S-a mai susținut că în mod nelegal s-a dispus de către Oficiul registrului Comerțului dizolvarea R.A.I.A.L. „I.” SA și numirea unui lichidator judiciar ca urmare a nerespectării termenului de preschimbare a certificatului de înregistrare fiscală, întrucât acestei regii nu i-a fost atribuit un cod unic de înregistrare de către Ministerul Finanțelor Publice, în baza căruia se eliberează acest act fiscal.
În urma actelor premergătoare efectuate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin Ordonanța din 16 noiembrie 2008, a dispus în baza art. 228 alin. (6) și (10) lit. b) C. proc. pen.: 1) neînceperea urmăririi penale față de numiții L.E. și M.M., avocați în cadrul Baroului București, pentru infracțiunile prevăzute de art. 248, 249, 292 și 215 alin. (1) și (2) C. pen.; 2) neînceperea urmăririi penale față de magistrații S.R., D.R., G.L. și G.V.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 248 și 249 din C. pen. și 3) disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, în vederea continuării cercetărilor penale față de numita C.S.
S-a considerat că cei doi avocați și-au îndeplinit obligațiile asumate față de SC „C.I.” SRL prin contractele de asistență juridică încheiate cu aceasta, că acțiunile și cererile formulate au fost întocmite și susținute în numele și pe seama acestei părți, în baza mandatului încredințat.
Astfel, acțiunile și cererile de chemare în judecată nu au caracterul unor declarații în sensul art. 292 C. pen., avocații nu au calitatea de subiect activ al infracțiunilor de abuz în serviciu sau neglijență în serviciu, ei nefiind funcționari publici sau funcționari în sensul legii penale, iar în privința infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., săvârșită prin inducerea în eroare a instanțelor de judecată, prin prezentarea unor împrejurări necorespunzătoare realității nu poate fi exercitată acțiunea penală, instanțele nefiind subiect pasiv al acestei infracțiuni.
Privitor la cei patru magistrați s-a constatat că în calitatea lor de judecători delegați la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, au pronunțat încheieri care au fost înscrise în registrul comerțului care pot fi controlate sub aspectul legalității și temeiniciei prin exercitarea căilor de atac, astfel că în sarcina lor nu pot fi reținute infracțiunile prevăzute de art. 248 și 249 C. pen.
Relativ la numita C.S., s-a considerat că Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 este competent să efectueze cercetări sub aspectul infracțiunilor reclamate de petiționare.
Împotriva acestei ordonanțe, petiționarele au formulat plângere care a fost respinsă prin Rezoluția din 14 ianuarie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pentru a dispune astfel, procurorul ierarhic superior a considerat că soluția atacată este legală și temeinică și că faptele imputate de petiționare intimaților nu sunt prevăzute de legea penală.
În baza art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petiționarii Administrația Fondului Imobiliar, în nume propriu și pentru Municipiul București, prin Primar General și Centrul de Calcul - C.G.M.B. au formulat plângere la Judecătoria Sectorului 3 București, care prin Sentința penală nr. 180 din 23 martie 2010 și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București.
Instanța astfel sesizată, prin Sentința penală nr. 267 din 21 septembrie 2010 a admis în parte plângerea formulată, a desființat în parte Ordonanța din 16 noiembrie 2009 și a trimis cauza la parchet, în vederea începerii urmăririi penale față de L.E. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 C. pen.
A fost respinsă cererea intimatei L.E. de obligare a petiționarilor la plata cheltuielilor judiciare.
Totodată, petiționarii ai fost obligați la plata sumei de 300 RON, cheltuieli judiciare către intimatul M.M.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a considerat că în cauză există indicii de săvârșire a infracțiunii de înșelăciune comisă de către intimata L.E., că în realitate ar fi fost induse în eroare nu instanța, ci persoanele în patrimoniul cărora a fost cauzată paguba și că pentru clarificarea situației de fapt organele de urmărire penală urmează a atașa Dosarele nr. 468/3/2006 al Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București și 5/2006 al U.N.P.I.R., a verifica perioadele în care lichidatorul O.D. a avut activitate suspendată sau întreruptă, a stabili modul în care această persoană a fost numită ca lichidator și a fi audiată nemijlocit. De asemenea, organele de urmărire penală vor verifica la O.C.R.T.B. lipsa radierii I. R.A.I.A.L. din registrul comerțului, ca efect al O.U.G. nr. 96/1997; vor fi identificate și audiate persoanele cu atribuții în acest sens și cu privire la condițiile în care s-a dispus suspendarea de drept a R.A.I.A.L. - I., se vor verifica Dosarele nr. 7346/2005 al Judecătoriei Sector 3 București, secția a VI-a comercială, nr. 5888/3/2007 al Curții de Apel București, secția a VI-a comercială; vor fi analizate înscrisurile privind situația juridică și evidența cadastrală a celor două imobile aflate în Dosarul nr. 9269/301/2005 al Judecătoriei Sectorului 3; 22308/3/3006 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială și nr. 4219/3/2008 al Tribunalului București și vor fi efectuate toate actele procedurale necesare pentru clarificarea situației de fapt și identificarea tuturor participanților la presupusa activitate infracțională.
S-a mai stabilit ca după administrarea probatoriului să se analizeze dacă în cauză nu devin incidente dispozițiile art. 31 raportat la art. 246 C. pen., constând în determinarea cu intenție de către intimata L.E. la săvârșirea din culpă sau fără intenție de către instanță a acestei infracțiuni cu prilejul judecării cererea de constatare a dreptului de proprietate asupra imobilelor din București, sector 3 și dacă au participat și alte persoane la comiterea unor eventuale infracțiuni, inclusiv de către L.E.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs intimații L.E. și M.M., care au susținut că soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică și că în calitate de avocați au introdus acțiuni în justiție care au primit soluțiile apreciate de judecători, că în cadrul litigiilor părțile au fost legal reprezentate, că nu au indus în eroare nici instanțele, nici alte persoane, și că soluția de trimitere a cauzei la procuror este nejustificată.
Sub un alt aspect, recurenta L.E. a mai susținut că plângerile petiționarilor au fost făcute cu nerespectarea termenului prevăzut de lege.
S-a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârii atacate și respingerea plângerii petiționarelor.
La termenul din 13 decembrie 2010, petiționarul M.M. a declarat că înțelege să își retragă recursul.
Examinând hotărârea atacată în baza criticilor formulate, Curtea constată întemeiat recursul declarat de intimata L.E., așa cum se va arăta în continuare.
1. Cu privire la susținerea recurentei în sensul că termenul de introducere a plângerii la procurorul ierarhic superior ar fi depășit, aceasta nu poate fi primită.
Astfel, din actele dosarului rezultă că Ordonanța din 16 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost comunicată la petiționara Administrația Fondului Imobiliar, la 27 noiembrie 2009, împotriva acestei ordonanțe s-a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, depusă la poștă cu borderoul din 10 decembrie 2009 la adresa din Bd. U. nr. 2, ulterior scrisoarea conținând plângerea s-a restituit expeditorului, care a reexpediat-o la 4 ianuarie 2011 - data poștei.
Ca atare, voința juridică manifestată de petiționară a fost de a ataca soluția procurorului pe cale ierarhică, lucru pe care l-a făcut, plângerea fiind făcută în termen, dar greșit îndreptată.
În cauză, procurorul ierarhic superior s-a considerat legal învestit și a soluționat plângerea, pe fondul ei nefăcând referire la vreun aspect de tardivitate.
2. Din actele depuse în dosar rezultă că prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului București nr. 72 din 16 octombrie 1992, R.A.I.A.L. - „I.” RA și-a încetat activitatea și a trecut la acest consiliu local.
Ulterior prin Hotărârea nr. 66 din 15 iulie 1993 R.A.I.A.L. „I.” RA și-a încetat activitatea pe data de 31 iulie 1993, iar prin Dispoziția Primarului General al Municipiului București nr. 461 din 7 octombrie 1993 - activitatea și patrimoniul acestei regii au fost preluate de Direcția de Administrare a Fondului Imobiliar, Direcția de Investiții și Centrul de Calcul.
La 29 mai 2001, prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului București nr. 101 - s-a înființat Administrația Fondului Imobiliar începând cu data de 1 iunie 2001 -, când își înceta activitatea Direcția de Administrare a Fondului Imobiliar.
În conformitate cu dispozițiile art. 1, 2 și 26 din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităților la înregistrarea în registrul comerțului a persoanelor fizice, asociațiilor familiale și persoanelor juridice s-a stabilit că persoanele juridice, inclusiv regiile autonome au obligația să ceară înmatricularea în registrul comerțului iar dacă, până la 31 decembrie 2004, nu au solicitat Oficiului Registrului Comerțului preschimbarea certificatului de înmatriculare și al celui de înregistrare fiscală cu noul certificat de înregistrare conținând codul unic înregistrare, potrivit art. 30 din aceeași lege operează dizolvarea de drept a persoanelor juridice arătate.
Constatarea dizolvării de drept se face prin încheierea judecătorului delegat pronunțată la cererea Oficiului Național al Registrului Comerțului.
Prin Încheierea nr. 7206 din 14 februarie 2005 a judecătorului delegat la Oficiul Național al Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București s-a constatat dizolvarea de drept a R.A.I.A.L. I. RA cu numărul de ordine RCJ 40/4306/1991.
Mai este de menționat că anterior, în urma divizării patrimoniului Sucursalei Vitan (fosta I. Vitan) a RA I. au fost înființate SC „T.”, SC „C.” și SC „C.I.” SA - devenită apoi SRL prin Protocolul de divizare din 31 august 1991 și prin actul adițional din 15 decembrie 1993, fiecărei societăți revenindu-i o parte din acel patrimoniu.
Întrucât între toate aceste unități au existat neînțelegeri cu privire la întinderea patrimoniului în urma reorganizării arătate, au fost formulate acțiuni în justiție, inclusiv cu privire la imobilele din București, sector 3, care reveniseră SC C.I. SA.
În calitate de avocat intimata-recurentă L.E. a introdus acțiuni și cereri în justiție în baza contractelor de asistență juridică încheiate cu SC „C.I.” SRL, activitatea judiciară desfășurându-se, așa cum rezultă din hotărârile judecătorești aflate în dosar, în condițiile și cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și a normelor procesuale civile incidente în cauzele deduse judecății.
Împrejurarea că a fost promovată acțiune în constatarea drepturilor societății pe care o reprezintă asupra imobilelor în litigiu soluționată prin Sentința comercială nr. 4072 din 20 martie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, că a formulat apărări în sensul că: R.A.I.A.L. I. nu figura în evidențele Oficiului Național al Registrului Comerțului, ca desființată, reorganizată sau că are un succesor, că această regie nu mai exista ca persoană juridică în urma reorganizării prin divizare, că totodată a operat dizolvarea de drept a respectivei regii în absența întocmirii formalităților prevăzute de Legea nr. 359/2004 de către entitățile autorizate și îndreptățite și că a solicitat chiar desemnarea unui lichidator nu pot constitui temeiuri de cercetare a intimatei pentru infracțiunea de înșelăciune, neexistând indicii în sensul art. 681 C. proc. pen., din care să rezulte presupunerea rezonabilă că această persoană a săvârșit fapta penală imputată prin plângerea petiționarei Administrația Fondului Imobiliar pentru a fi justificată începerea urmăririi penale.
Mai este de menționat că hotărârile judecătorești aflate în dosar, care au nemulțumit petiționara Administrația Fondului Imobiliar și pe care nu le consideră opozabile, pot fi cenzurate, în condițiile legii, pe căi ordinare și extraordinare de atac.
În consecință, Curtea constată că ordonanța procurorului de neînceperea urmăririi penale față de intimata L.E. pentru infracțiunea de înșelăciune este legală și temeinică și că desființarea ei de către prima instanță nu este justificată.
Față de considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de intimata L.E., a casa hotărârea atacată și, rejudecând, a respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarele Administrația Fondului Imobiliar, Municipiul București prin Primar General și Centrul de Calcul din cadrul C.G.M.B. împotriva Ordonanței din 16 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, pe care o menține.
În baza art. 3854 raportat la art. 369 C. proc. pen. se va lua act de retragerea recursului declarat de intimatul M.M. împotriva aceleiași hotărâri.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va dispune obligarea petiționarilor și a intimatului la câte 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de intimata L.E. împotriva Sentinței penale nr. 267 din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Casează hotărârea atacată și, rejudecând, respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarele Administrația Fondului Imobiliar, Municipiul București prin Primarul General și Centrul de calcul din cadrul C.G.M.B. împotriva Ordonanței din 16 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, pe care o menține.
Ia act de retragerea recursului declarat de intimatul M.M. împotriva aceleiași sentințe penale.
Obligă petiționarele și intimatul M.M. la plata sumelor de câte 100 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 martie 2011.