Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 155 din 7 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția penală, în Dosar penal nr. 2469/97/2010, inculpatul M.I.D. a fost condamnat la:
- 1.000 RON amendă penală pentru infracțiunea prev. de art. 147 din Legea nr. 86/2006.
Inculpatului i s-au pus în vedere dispozițiile art. 631 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 191 C. proc. pen.
Determinând vinovăția inculpatului în limitele infracțiunii expuse, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin Încheierea comercială nr. 405/F/2008 a Tribunalului Hunedoara, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva debitoarei SC A.C.P. SRL Petroșani, ca urmare a cererii formulate de creditoarea B.T. prin Sucursala Hunedoara. Administratorul societății, așa cum rezultă din Adresa din 9 decembrie 2009 a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Hunedoara, este inculpatul M.I.D.
După numire, lichidatorul judiciar a notificat pe debitoare, însă administratorul acesteia nu a dat curs invitației, astfel că lichidatorul a formulat plângere împotriva acestuia la data de 3 august 2009.
Nici în cursul urmăririi penale inculpatul nu a prezentat lichidatorului judiciar documentele solicitate, având o poziție oscilantă cu privire la notificarea de către lichidator cu privire la deschiderea procedurii de insolvență și predarea actelor societății de către fostul administrator, recunoscând în cele din urmă că a primit niște documente, dar nu le-a citit pentru că nu prea știe să citească și a semnat niște acte tot fără a le citi.
Inculpatul nu s-a prezentat nici în fața instanței, deși au fost emise două mandate de aducere, din ultimul rezultând că inculpatul are cunoștință despre prezentul proces.
A fost audiat martorul T.P., fostul asociat al societății al cărei asociat și administrator este inculpatul, și care a arătat că i-a predat inculpatului actele societății, fapt care rezultă, de altfel, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
În drept, fapta inculpatului comisă în condițiile sus-arătate a fost calificată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 147 din Legea nr. 85/2006, apreciindu-se, cu ocazia individualizării pedepsei, că o amendă penală în cuantum de 1.000 RON este pe deplin justificată.
Împotriva hotărârii a declarat apel, în termenul legal prevăzut de art. 363 C. proc. pen., inculpatul M.I.D., fără a expune în scris, prin cererea de apel, sau separat, prin memoriu, motivele căii de atac de care a înțeles să uzeze, conform art. 374 C. proc. pen.
Instanța de apel, verificând din oficiu hotărârea apelată, sub toate aspectele de fapt și de drept, a constatat că aceasta este legală și temeinică.
În consecință, prin Decizia penală nr. 111/A din 25 noiembrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.I.D., care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea sa în baza art. 10 lit. b1) C. proc. pen. cu referire la art. 181 C. pen., întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând decizia recurată, atât prin prisma criticilor formulate de inculpat, cât și în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.
Solicitarea inculpatului de achitare în baza art. 10 lit. b1) C. proc. pen. cu referire la art. 181 C. pen. nu poate fi primită.
Conform art. 181 alin. (2) C. pen., la stabilirea gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Instanța de apel a reținut aspecte legate de persoana inculpatului favorabile acestuia, respectiv lipsa antecedentelor penale, vârsta, lipsa sa de experiență și de instrucție, ceea ce a condus la orientarea către aplicarea unei amenzi penale.
În același timp, perseverența inculpatului în încălcarea legii penale, împrejurarea că nici în cursul urmăririi penale acesta nu a prezentat lichidatorului judiciar documentele solicitate, precum și faptul că nu s-a prezentat niciodată în fața instanței, nici la fond (deși au fost emise două mandate de aducere, din ultimul rezultând că inculpatul are cunoștință de proces), nici în apel și nici în recurs, fac ca în cazul acesta să nu se poată aprecia că fapta inculpatului este lipsită în mod vădit de importanță.
În consecință, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului desemnat din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I.D. împotriva Deciziei penale nr. 111/A din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 martie 2011.