Asupra plângerii penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
La data de 17 ianuarie 2007, petentul T.I. a formulat plângere împotriva numitului S.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen., art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 și împotriva numiților F.C. și D.A.R., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.
În motivarea plângerii petentul T.I. a precizat că numitul S.M., deținător a 50% din părțile sociale ale SC E.R. Rovinari SRL, prin intermediul SC A.T.V. SRL, la care era asociat unic, înainte de a ceda părțile sociale către D.M., la data de 31 martie 2004 a sustras suma de 2.500.000.000 Rol din contul deschis la B.C.R., sucursala județeană Gorj, considerată aport propriu, deși nu ar fi contribuit cu vreo sumă de bani de la data de 13 iunie 2003 când a devenit asociat, iar în data de 12 decembrie 2003 cu complicitatea funcționarilor aceleiași unități bancare (în sensul că nu au verificat existența sumei solicitate) a încheiat un act adițional la contractul de credit, prin care a scos de sub garanție imobilul proprietatea sa și bunurile aparținând firmei sale, instituind garanție asupra mijloacelor fixe, clădirilor și terenurilor aparținând SC E.R. Rovinari SRL.
Totodată, petentul a susținut că semnătura sa executată pe procesul verbal din 01 decembrie 2003 și adresa datată 30 martie 2004 nu îi aparține.
Cu privire la reprezentanții B.C.R., sucursala județeană Gorj, petentul a precizat că la solicitarea numitului S.M., au acceptat radierea garanțiilor constituite asupra utilajelor scoase de sub ipotecă, a apartamentului proprietatea lui S.M., rămânând/constituindu-se garanțiile asupra apartamentului proprietatea lui T.I., terenului în suprafață de 26.456 mp, două hale de producție situate în Rovinari și a altor utilaje aparținând SC E.R. Rovinari SRL.
Prin rezoluția nr. 472/P/2009 din data de 04 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de S.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. și art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 30/1990 modificată și față de F.C., D.A.R., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.
Soluția a fost contestată de petentul T.I., în termen legal, în baza art. 278 C. proc. pen.
Prin Rezoluția din 28 decembrie 2010 dată de Procurorul șef Secție urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul T.I. împotriva soluției dispusă în dosarul nr. 472/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică.
În motivare s-a reținut că retragerea aportului personal la capitalul social al SC E.R. Rovinari SRL de către S.M., precum și a garanțiilor bancare este consecința firească a retragerii sale din societate, că din actele premergătoare începerii urmăririi penale rezultă că acesta a depus în bancă suma a cărei restituire a solicitat-o, iar înainte de restituire funcționarii băncii au verificat existența acesteia și balanța 2004 (cont 455), unde se regăsește suma de 1.521.704.800,14 Rol.
S-a mai reținut că, din actele premergătoare începerii urmăririi penale nu rezultă indicii privind săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată de către S.M.
Pe de altă parte, chiar dacă în sarcina numitului S.M. s-ar reține săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., având în vedere că fapta s-ar fi săvârșit în anul 2003, respectiv 2004, nu ar mai putea fi angajată răspunderea penală a acestuia, întrucât potrivit dispozițiilor art. 122 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a intervenit prescripția.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., nu se poate reține că funcționarii bancari F.C. și D.A.R. nu și-ar fi îndeplinit atribuțiile de serviciu sau că le-ar fi îndeplinit în mod defectuos, provocând o vătămare a intereselor legale ale petentului cu ocazia soluționării cererii formulată de numitul S.M. prin care solicita restituirea aportului personal la capitalul SC E.R. Rovinari SRL, precum și a celei de înlocuire și de scoatere a garanțiilor bancare.
Împotriva rezoluției de netrimitere în judecată a formulat plângere petentul T.I., în temeiul art. 2781 C. proc. pen., criticând-o, în esență, pentru că, în mod greșit s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul S.M., motivat de faptul că din actele premergătoare nu rezultă indicii privind săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. în condițiile în care, deși a solicitat administrarea unor probe care să ateste săvârșirea acestei fapte de către intimat, acestea nu au fost administrate.
A mai arătat petentul că procurorul nu a făcut cercetări complete în ceea ce privește fondul cauzei, în sensul că la dosar nu există nici un probatoriu din care să rezulte că înscrisurile folosite de făptuitor nu sunt false.
A mai arătat petentul că procurorul nu a constatat că înscrisurile falsificate și folosite de către făptuitor nu poartă nici un element de identificare (număr de înregistrare-ieșite al societății emitente, data de emitere, etc.) și nu a efectuat cercetări cu privire la cele trei ștampile folosite în modalitatea arătată în plângerea formulată.
A solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluției nr. 472/P/2010 și a rezoluției nr. 10577/4655/II-2/2010 și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor reclamate.
Plângerea este fondată.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile petentului T.I., de dispozițiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. și de dispozițiile art. 2781 C. proc. pen. constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Raportat la dispozițiile legale menționate, procedând la verificarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale atacate constată că, în cauză sunt indicii temeinice că s-au săvârșit faptele penale reclamate de petentul T.I.
Conform art. 681 C. proc. pen., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală, a săvârșit fapta.
În speță, prin Rezoluția din 4 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală și criminalistică dată de procuror în dosarul nr. 472/P/2009, în baza art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.290 C. pen., art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, modificată.
Temeiul legal invocat de procuror, art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., atestă împrejurarea că fapta nu există, în cazul prevăzut de art. 290 C. pen. și că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, în cazul prevăzut de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 [fost art. 266 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 în vigoare până la data de 17 noiembrie 2004].
Într-adevăr pentru a exista o infracțiune trebuie săvârșită cu vinovăție o faptă care este prevăzută de legea penală și prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Aceasta înseamnă, în primul rând, să existe o faptă, în sensul că a fost săvârșită în realitate o acțiune sau inacțiune de către o persoană care răspunde din punct de vedere penal, această faptă întrunește trăsăturile esențiale ale infracțiunii, precum și elementele constitutive ale textului incriminator.
Ca urmare, o faptă nu constituie infracțiune imputabilă unei persoane determinate atunci când aceste condiții nu sunt îndeplinite.
Fără faptă nu există infracțiune, iar fără infracțiune nu există temei pentru exercitarea unei acțiuni penale.
Raportat la aceste considerații de ordin teoretic se constată, din rezoluția de neîncepere a urmăririi penale și din conținutul actelor premergătoare efectuate în cauză, că nu s-au efectuat cercetări complete în legătură cu aspectele reclamate de petent sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reclamate de acesta cu referire la făptuitorul S.M.
Astfel, petentul T.I. a sesizat organelor competente, în esență, faptul că S.M., în calitate de asociat al SC E.R. Rovinari SRL, folosindu-se de înscrisuri falsificate, a retras de la B.C.R., sucursala județeană Gorj, (unde F.C. era director adjunct, iar D.A.R. director executiv) sumele de 400.000.000 ROL și 1.500.000.000 ROL din contul societății, reprezentând aport personal, fără a avea aprobarea adunării generale.
De asemenea, S.M., contrafăcând semnătura persoanei vătămate T.I., a încheiat acte adiționale prin care au fost radiate garanțiile constituite asupra bunurile ce îi aparțineau sau aparțineau firmelor la care acesta era asociat.
În rezoluția atacată s-a reținut că, petentul a contestat faptul că semnăturile executate pe adresa înaintată băncii în luna martie 2004 și pe procesul verbal datat 01 decembrie 2003 îi aparțin dar că, în declarația dată în prezența procurorului, referitor la intervalul de timp scurs între data înscrisă pe adresă și procesul verbal și data formulării plângerii acesta a menționat că a luat cunoștință de situația economico-financiară a firmei, abia cu ocazia desfășurării proceselor de faliment intentate firmei SC E.R. Rovinari SRL
În aceste condiții, procurorul a reținut că toată activitatea firmei a fost coordonată de petent și că cei doi asociați aveau puteri depline, cu specimen de semnătură în bancă, fapt ce denotă că oricare dintre ei putea efectua operațiuni bancare.
Mai mult, se reține că susținerile petentului în legătură cu existența a trei ștampile (care însă aveau destinații a fi aplicate, fiecare dintre ele, pe anumite documente) nu au fost confirmate și de S.M.
În raport de faptul că S.M. a recunoscut că existau trei ștampile dar că numai ștampila nr. 3 avea specimen în bancă, procurorul trebuia să administreze și alte probe care să lămurească conținutul contradictoriu al declarațiilor persoanelor ascultate (făptuitor și persoană vătămată).
Petentului, în calitate de persoană vătămată, i s-au relevat depuneri de semnături din diferite poziții, care deși se aflau la dosar, nu au fost analizate cu referire la aspectul învederat de petent, iar în rezoluția atacată nu face vorbire despre acestea.
Consemnarea procurorului (fila 3 verso rezoluție din 4 iunie 2010) potrivit căreia „persoana vătămată nu a adus probe în sprijinul acuzațiilor pe care le-a formulat față de S.M.” contrazice conținutul dispozițiilor art. 62 C. pen. referitoare la lămurirea cauzei prin probe.
În vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, sarcina administrării probelor în procesul penal revenind organului de urmărire penală și instanței de judecată.
Deși petentul a învederat că nu a cunoscut împrejurarea că S.M. și-a retras aportul personal din capitalul social și că a înlocuit garanțiile bancare prin împrumutul acordat SC A.K.R. SRL (devenită SC E.R. Rovinari SA), acest aspect nu a fost aprofundat în cursul cercetării prin administrarea unor probe concludente, care să lămurească susținerile petentului.
S-a apreciat că în perioada de 4 ani de la săvârșirea faptelor pretins săvârșire de intimați, petentul a manifestat o poziție pur pasivă, însă nu s-a verificat cauza așa-zisei pasivități în contextul declarațiilor și a conținutului plângerii formulate de acesta.
Deși în rezoluție se inserează faptul că „neclară rămâne inactivitatea lui T.I. timp de aproximativ 4 ani” și că „argumentele sale privind momentul când a luat cunoștință despre acțiunile întreprinse de S.M. sunt superflue”, aceste argumente nu au fost analizate, eventual înlăturate motivat cu referire expresă, clară la actele premergătoare efectuate în cauză.
În contextul celor arătate în cele ce preced, în baza dispozițiilor art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., urmează a admite plângerea formulată de petent, a desființa rezoluția atacată numai în ceea ce privește faptele reclamate cu referire la făptuitorul S.M. și a trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, ocazie cu care vor fi verificate și analizate susținerile petentului referitoare la următoarele împrejurări:
- dacă înscrisurile folosite de făptuitor sunt false;
- verificarea probelor de scris prelevate de la petent și incidența lor în contextul actelor premergătoare efectuate în cauză cu referire la susținerile petentului;
- dacă înscrisurile pretins falsificate și folosite de făptuitor poartă elementele de identificare menționate de petent; în caz contrar se vor analiza consecințele lipsei acestora în contextul susținerilor petentului;
- dacă există o cerere oficială adresată B.C.R. Gorj formulată de SC E.R. Rovinari, cu referire la documentele indicate de petent;
- se va analiza documentul utilizat de făptuitor pentru ridicarea ipotecii asupra apartamentului indicat de petent, document care potrivit susținerilor petentului poartă ștampila ovală cu nr. 1;
- se va verifica existența și destinația celor trei ștampile indicate de petent, precum și consecința folosirii acestora;
- contextul în care făptuitorul a ridicat suma de bani din contul societății mai mari decât sumele depuse de acesta ca aport personal așa cum susține petentul.
Pentru efectuarea verificărilor sus-arătate se vor asculta făptuitorul S.M., petentul persoană vătămată T.I.; se va proceda la confruntarea acestora, dacă se va impune, se vor analiza probele de scris relevate de la petent, în contextul reclamat, se vor asculta în calitate de martori numiții F.C. și D.A.R.; se va administra orice altă probă a cărei necesitate va rezulta din efectuarea actelor premergătoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petentul T.I. împotriva rezoluției nr. 472/P/2009 din 4 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casați și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică,
Desființează rezoluția atacată numai cu privire la intimatul S.M.
Trimite cauza la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casați și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatului S.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. și de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990.
Menține celelalte dispoziții ale rezoluției atacate.
Obligă petentul la plata sumei de 1240 lei cheltuieli judiciare către intimata D.A.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 iulie 2011.