Asupra plângerii de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 08 februarie 2010 petentul E.G. a formulat o plângere penală prin care și-a manifestat nemulțumirea pentru faptul că a fost detașat din funcția de director al Penitenciarului Târgu-Jiu, în aceea de director al Penitenciarului Ploiești.
Ulterior, printr-o completare la plângerea inițială, petentul E.G. a solicitat cercetarea chestorului I.B. - director al Administrației Naționale a Penitenciarelor și pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, faptă prev. de art. 289 C. pen.
Petentul a considerat că măsura detașării sale ar fi fost abuzivă deoarece „potrivit art. 53 din Legea nr. 293/2004 plivind statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, funcționarii publici cu statut special din sistemul Administrației Penitenciare au dreptul la stabilitatea raporturilor de serviciu".
Urmare a verificărilor efectuate, atât Ta Administrația Națională a Penitenciarelor cât și la Ministerul Justiției, au rezultat următoarele aspecte:
Prin adresa nr. 20370/DMRU din 4 februarie 2011 Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție a fost informat cu privire la faptul că „domnul comisar de penitenciare E.G. a fost detașat și împuternicit în funcția de director la Penitenciarul Ploiești prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 533/C din 12 februarie 2010, cu respectarea dispozițiilor în vigoare la acea dată, prevăzute la art. 20, art. 39 alin. (2) și art. 55 alin. (1) și (3) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, republicată, a dispozițiilor art. 52 alin. (1) din Ordinul ministrului justiției nr. 2854/C/2004 și a art. 1 lit. d) din Anexa 1 la Ordinul ministrului justiției nr. 2790/C/2004, respectiv a dispozițiilor art. 13 din H.G. nr. 652/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției".
Așa cum rezultă din dispozițiile art. 20 din Legea nr. 293/2004 „numirea și eliberarea din funcție, precum și celelalte modificări ale raporturilor de serviciu pentru funcții de director general, director general adjunct și director în sistemul Administrației Penitenciare se dispun prin ordin al ministrului justiției și libertăților cetățenești".
In art. 39 alin. (2) din aceeași lege se prevede că „în situația in care drepturile salariale corespunzătoare funcției pe care este detașat sau, după caz, trecut temporar în altă funcție sunt mai mari, personalul prevăzut la alin. (1) beneficiază de aceste drepturi salariale".
In alineatul (1) al art. 39 din Legea nr. 293/2004 se prevede că „funcționarii publici cu statut special își păstrează, pe perioada delegării, detașării ori trecerii temporare în altă funcție, funcția, gradul și drepturile salariale avute anterior, acordate conform prevederilor actelor normative privind salarizarea acestora".
Din aceeași adresă a Administrației Naționale a Penitenciarelor rezultă că un control al legalității a fost deja realizat de către Curtea de Apel Craiova, prin sentința nr. 282 din 27 mai 2010, în dosarul cu nr. 796/54/2010.
Totodată, prin adresa nr. 9551/2011 a Ministerului Justiției, s-a transmis către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție o copie a Ordinului ministrului justiției nr. 533/C din 12 februarie 2010.
Din conținutul respectivului ordin, rezultă că începând cu data de 27 ianuarie 2010 comisarul de penitenciar E.I.G. este detașat pentru o perioadă de 6 luni din funcția de director al Penitenciarului Târgu-Jiu, în cea de director al Penitenciarului Ploiești.
În art. 3 al ordinului menționat se mai precizează că Administrația Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul Târgu-Jiu și Penitenciarul Ploiești vor aduce la îndeplinire dispozițiile acestui ordin.
Având în vedere toate aspectele menționate în prezenta rezoluție, rezultă că numirea și eliberarea din funcție, detașarea, și celelalte modificări ale raporturilor de serviciu pentru funcțiile de director în sistemul Administrației Naționale a Penitenciarelor se dispun prin ordin al ministrului justiției, iar Administrația Națională a Penitenciarelor are obligația să aducă la îndeplinire dispozițiile ministrului.
Având în vedere argumentele expuse în prezenta rezoluție și văzând dispozițiile art. 228 alin. (6) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. prin rezoluția nr. 152/P/2010 din 21 februarie 2011 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de chestorul I.B. - director general al Administrației Naționale a Penitenciarelor pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual, fapte prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen., deoarece din probele administrate rezultă că faptele nu există.
Împotriva rezoluției nr. 152/P/2010 din 21 februarie 2011 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, a formulat plângere petentul E.G., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 331X/l/2011.
La termenul de judecată din data de 27 iunie 2011, când Înalta Curte a acordat cuvântul la dezbateri, magistratul asistent a învederat că petiționarul a depus la dosarul cauzei o cerere, înregistrată la data de 17 iunie 2011, prin care învederează instanței că înțelege să renunțe la plângerea formulată împotriva rezoluției nr. 152/P/2010 din 21 februarie 2011 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, având în vedere că prin rezoluția din 21 martie 2011 în dosarul nr. 2141/665/II/2/2011, procurorul șef al Secției Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a admis plângerea formulată de petentul E.G. împotriva rezoluției nr. 152/P/2010 din 21 februarie 2011 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, și a dispus infirmarea, ca nelegală, a rezoluției nr. 152/P/2010 din 21 februarie 2011 și reluarea cercetărilor față de I.B., sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen.
Înalta Curte, în raport de cererea formulată în mod expres de către petentul E.G. și depusă în scris la dosarul cauzei, va lua act de declarația de voință a petentului în sensul că va lua act de retragerea plângerii formulată de petiționarul E.G. împotriva rezoluției nr. 152/P/2010 din 21 februarie 2011 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.
Conform art. 192 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., petiționarul E.G. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Ia act de retragerea plângerii formulată de petiționarul E.G. împotriva rezoluției nr. 152/P/2010 din 21 februarie 2011 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.
Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie 2011.