Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința penală nr. 690 din 29 octombrie 2001, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de condamnatul G.G.
S-a reținut că prin cererea formulată condamnatul a solicitat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în baza art. 861 C. pen.
Instanța a constatat că cererea este inadmisibilă, deoarece aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen., se face numai în faza de judecată și nu după ce hotărârea a rămas definitivă.
Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 653 din 27 noiembrie 2001, a admis apelul condamnatului, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, reținând că au fost încălcate dispozițiile art. 4 C. proc. pen., potrivit cărora instanța de judecată trebuie să aibă rol activ și pe cele ale art. 2 C. proc. pen., conform cărora procesul penal se desfășoară potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.
Astfel, s-a reținut că prima instanță nu a calificat cererea formulată și nu a făcut vreo referire la o instituție juridică sau dispoziție legală.
Instanța de apel a apreciat că cererea condamnatului are caracterul unei contestații la executare așa cum prevăd dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., cu referire la art. 458 C. proc. pen., impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare.
Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 134 din 26 februarie 2002, a respins ca inadmisibilă contestația la executare, reținând că cel condamnat a precizat cu ocazia rejudecării că nu dorește nici reducerea pedepsei și nici întreruperea executării acesteia pe motiv de boală ci susține în continuare să fie modificată pedeapsa în sensul suspendării executării acesteia sub supraveghere.
Față de precizările certe făcute de condamnat instanța a constatat că cererea este inadmisibilă întrucât art. 461 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., nu se referă la schimbarea modalității de executare a pedepsei.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 189 din 17 aprilie 2002, a admis apelul condamnatului, a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare reținând că prima instanță nu s-a conformat deciziei instanței de control judiciar și nu a soluționat fondul cauzei, în sensul că nu a stabilit în ce măsură sunt aplicabile dispozițiile de modificare a Codului penal intervenite în cursul executării pedepsei.
Prin sentința penală nr. 835 din 17 septembrie 2002, rejudecând cauza, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins contestația la executare ca nefondată, reținând că nu este cazul reducerii pedepsei de 10 ani închisoare în condițiile art. 15 C. pen., având în vedere că prin infracțiunea de înșelăciune s-a produs un prejudiciu de 189.073.656 lei, că după comiterea faptei condamnatul a mai încercat să obțină de la S.C. înșelată mărfuri de 400.000.000 lei, că deși marfa a fost vândută condamnatul nu a restituit nimic din prejudiciu. De asemenea, s-a ținut seama de faptul că infracțiunea a fost comisă în stare de recidivă.
Apelul declarat de condamnat împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 704 din 6 noiembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București.
Instanța de apel a reținut că deși contestația este admisibilă conform art. 15 C. pen., pe fond, nu este întemeiată, neimpunându-se reducerea pedepsei întrucât prejudiciul cauzat este substanțial, iar condamnatul a dat dovadă de perseverență infracțională.
Condamnatul a declarat recurs, solicitând aplicarea O.U.G. nr. 207/2000 și reducerea pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 15 C. pen., atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, iar sancțiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de legea nouă, aplicarea acesteia este facultativă, instanța apreciind dacă, în raport cu infracțiunea săvârșită, persoana condamnatului, conduita acestuia după pronunțarea hotărârii sau în timpul executării pedepsei și de timpul executat, se justifică reducerea pedepsei.
Curtea constată astfel, că în mod corect s-a reținut, că în speță aplicarea legii mai favorabile este facultativă și că nu există motive pentru reducerea pedepsei care se situează în limitele legale prevăzute de legea nouă.
Așa fiind, recursul va fi respins ca nefondat conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul contestator G.G. împotriva deciziei penale nr. 704 din 6 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2003.