Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea din 6 ianuarie 2004, înregistrată sub nr.86/2004, la Curtea de Apel Ploiești, inculpatul M.C.S. a solicitat a se constata nulitatea absolută a încheierii de ședință din 29 noiembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în dosarul penal nr.9298/2003, prin care s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și s-a dispus arestarea sa preventivă, pe o durată de 29 zile.
În motivarea cererii inculpatul a arătat că prin încheierea din 29 noiembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 9298/2003 a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și pe fond s-a admis propunerea Parchetului de arestare preventivă, dispunându-se arestarea sa preventivă pe o durată de 29 zile, începând cu data încarcerării, și că această încheiere este lovită de nulitate absolută, constând în aceea că a fost încălcat dreptul la apărare în sensul că nu a fost prezent la soluționarea cauzei, fiind reprezentat de avocat ales T.C. din Baroul București.
S-a mai arătat că împuternicirea avocațială nu a fost completată corespunzător, lipsind semnătura, ceea ce face ca respectivul avocat să nu poată fi identificat, iar acest avocat nu putea pune concluzii în fața instanței de recurs, astfel că măsura arestării preventive a fost luată cu încălcarea dreptului său la apărare.
Prin încheierea din 12 ianuarie 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins ca inadmisibilă cererea de constatare a nulității absolută a încheierii, cu motivarea că împotriva acesteia nu mai exista posibilitatea exercitării nici unei căi de atac, deoarece este definitivă.
În acest sens, s-a arătat că prin încheierea nr.17 din 17 noiembrie 2003, Tribunalul Buzău a respins cererea prin care s-a solicitat arestarea preventivă a recurentului din cauza de față.
O astfel de încheiere, conform art.146 (12) C. proc. pen., poate fi atacată cu recurs în termen de 24 ore de la pronunțare pentru cei prezenți și de la comunicare pentru cei lipsă.
În cauză, a arătat instanța de apel, încheierea prin care Tribunalul Buzău a respins sesizarea procurorului cu privire la arestarea preventivă a inculpatului M.C.S. a fost atacată cu recurs numai de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, recurs care a fost admis prin încheierea atacată și prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile.
S-a concluzionat că din moment ce această încheiere este definitivă, iar în legea de procedură penală nu se prevăd dispoziții speciale care invocate să ducă la constatarea nulității absolută a acesteia, cererea formulată de inculpat este inadmisibilă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul pe care a criticat-o cu privire la:
- greșita respingere ca inadmisibilă a cererii de constatare a nulității încheierii din 28 noiembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești;
- omisiunea instanței de a constata că prin cererea formulată a mai supus dezbaterii și un al doilea capăt de cerere și anume acela al revocării măsurii arestării preventive.
Oral, prin apărător, inculpatul a solicitat a se constata că în situația dată, respectiv a imposibilității de a ataca cu recurs o încheiere de natura celei din cauză, prevederile art.1403 C. proc. pen. sunt neconstituționale, în cauză fiind încălcate prevederile art.21 și 23 din Constituția României.
Recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta.
a) Din analiza actelor de la dosar se constată că inculpatul, prin cererea ce a format obiectul încheierii atacată cu recurs în cauza de față a solicitat Curții de apel să constate că încheierea din 28 noiembrie 2003 prin care s-a luat măsura arestării sale preventive este lovită de nulitate, iar ca un al doilea capăt de cerere, de sine stătător, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive luată prin aceeași încheiere. Acest lucru rezultă, cu claritate, din preambulul cererii.
Mai mult chiar, cu ocazia judecării cererii, apărătorul inculpatului a solicitat pe lângă constatarea nulității încheierii prin care s-a luat măsura arestării preventive și revocarea acesteia.
Curtea de Apel Ploiești, nici în minută, considerente și dispozitiv nu s-a pronunțat cu privire la această cerere.
Prin urmare, în cauză se constată că ne aflăm în fața cazului de casare, prevăzut de art.3859 pct. (10), respectiv că instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale formulată de inculpat, respectiv revocarea măsurii arestării preventive, care a fost de natură să influențeze soluția procesului.
Între consecințele negative produse, se numără și aceea că în situația în care instanța analiza și acest capăt de cerere, încheierea pronunțată nu mai era definitivă ci supusă căii de atac a recursului.
Având în vedere că această eroare a instanței de apel nu poate fi remediată în prezenta cale de atac, urmează a se admite recursul inculpatului, a casa încheierea atacată și a trimite cauza pentru rejudecare, numai sub aspectul pronunțării asupra cererii de revocare a măsurii arestării preventive la aceeași instanță.
b) În ce privește motivul de casare de respingere, ca inadmisibilă a cererii de constatare a nulității încheierii din 28 noiembrie 2003, se constată că aceasta este corectă, însă având în vedere că inculpatul oral, a solicitat a se constata, neconstituționalitatea dispozițiilor art.1403 C. proc. pen., în sensul că acestea sunt contrare prevederilor art. 21 și 23 din Constituția României, urmează ca dosarul să fie trimis la Curtea Constituțională pentru competentă soluționare.
În legătură cu acest aspect este de arătat că în cauză stabilirea căilor de atac și a încheierilor care sunt supuse atacării cu recurs, este un drept ce aparține exclusiv legiuitorului, care se aplică deopotrivă tuturor celor ce se adresează Justiției fără însă a se putea spune că s-a produs o încălcare ori o limitare a dreptului la o judecată dreaptă și echitabilă.
În consecință, recursul declarat de inculpat urmează a fi admis în limitele analizate și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul M.S.C. împotriva încheierii din 12 ianuarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosar nr.86/2004.
Casează încheierea atacată numai cu privire la omisiunea instanței de a se pronunța asupra cererii de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpat și trimite cauza pentru rejudecare, numai sub acest aspect la Curtea de Apel Ploiești.
Admite cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de inculpatul M.S.C.
Trimite dosarul la Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1403 alin. (1) C. proc. pen. în raport de art. 21 și 23 din Constituția României.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 26 februarie 2004.