Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 161 din 18 mai 2001, Tribunalul Brașov a dispus achitarea inculpatului F.G. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 raportat la art. 248¹ C. pen.

Conform art. 346 C. proc. pen., s-a luat act de renunțarea părții civile S.C. A. S.A. Cluj Napoca, la judecarea acțiunii civile exercitată în procesul penal.

Potrivit art. 357 alin. (2) lit. c) raportat la art. 163 din același cod, s-a respins cererea formulată de S.C. A. S.A. Cluj Napoca, privind înființarea unui sechestru asigurator și a popririi asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare, în sumă de 5.000.000 lei, au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F.G. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 raportat la art. 248¹ C. pen., constând în aceea că, în perioada 1997 – 1999, în calitate de primar al Municipiului Cluj Napoca, a refuzat, în mod nejustificat, să elibereze o autorizație de construcție la cererile repetate formulate de S.C. A. S.A. Cluj, provocând acesteia astfel, un prejudiciu în valoare de 14.146.093.784 lei, deși era obligat, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, să elibereze autorizația respectivă.

În considerentele sentinței se menționează că, în raport de probele administrate în cauză, faptele inculpatului, astfel cum acestea au fost comise, nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 246 raportat la art. 248¹ C. pen., care are ca obiect juridic special relațiile sociale referitoare la activitatea de serviciu, activitate a cărei bună desfășurare presupune îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în mod corect, cu respectarea intereselor legale ale persoanelor.

În susținerea soluției adoptate, instanța de fond arată că inculpatul nu se află în nici una din situațiile la care se referă textele de lege menționate, întrucât, în calitate de primar, acesta avea obligația de a emite autorizația de construcție solicitată, dar și dreptul corelativ de a refuza eliberarea ei în cazul în care cerințele legii nu erau îndeplinite.

Cum documentația tehnică depusă de S.C. A. S.A. Cluj Napoca, nu conținea avizul Comisiei Tehnice de Urbanism din cadrul Consiliului Local al Municipiului Cluj Napoca, aviz impus de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, refuzul eliberării actului administrativ solicitat apare ca justificat, cu atât mai mult cu cât între certificatul de urbanism și cererea de autorizare a construcției, depuse de petiționar, existau neconcordanțe.

Totodată, se arată că existența unor hotărâri judecătorești prin care inculpatul a fost obligat să emită autorizația de construcție nu poate duce la concluzia că acesta și-a încălcat atribuțiile de serviciu, atâta timp cât petiționarul nu a completat documentația necesară obținerii avizului Comisiei Tehnice de Urbanism prevăzută de Legea nr. 50/1991.

Sub aspectul laturii civile s-a reținut că prin adresa nr. 260 din 29 martie 2001, S.C. A. S.A. Cluj a invederat instanței că renunță la judecată, situație în care s-a luat act de voința acesteia.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 235 din 21 noiembrie 2001, a respins, ca nefondat, apelul prin care Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, solicita casarea sentinței pronunțate în temeiul art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen., susținând că achitarea inculpatului F.G. este greșită, fiind consecința unei analize defectuoase a materialului probator din care rezultă că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor pentru care a fost trimis în judecată.

În considerentele deciziei se arată că, în raport de caracterul amplu, detaliat și fundamentat pe o analiză profundă și temeinică a probelor și problematicii juridice a cazului, instanța de apel își însușește argumentația instanței de apel, care, prin hotărârea pronunțată, a reușit să asigure tratarea acestui caz în afara oricăror conotații politice.

Împotriva menționatelor hotărâri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a declarat recurs, reiterând motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen., invocat în apel, în sensul că, în mod nejustificat, s-a dispus achitarea inculpatului, în cauză existând suficiente probe de vinovăție a acestuia.

Prin motivele de recurs se susține că apărările inculpatului, în sensul că de îndată ce partea civilă nu a respectat condițiile cerute de Legea nr. 50/1991, constând în obținerea avizului Comisiei Tehnice de Urbanism, acesta nu avea obligația să emită autorizația de construcție solicitată, nu sunt concludente, întrucât, prin sentința civilă nr. 402 din 17 februarie 1997 a Tribunalului Cluj, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 402 din 17 decembrie 1997 a Curții de Apel Cluj, s-a dispus eliberarea necondiționată a autorizației respective.

Totodată, se arată că însușindu-și apărările formulate de inculpat, instanța de apel pune sub semnul întrebării temeinicia unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele de casare invocate prin recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, cât și din oficiu, se constată că cele două instanțe au reținut corect situația de fapt, pe baza probatoriului administrat în cauză, soluția de achitare a inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., fiind, pe deplin justificată.

Potrivit art. 246 C. pen., constituie infracțiunea de abuz în serviciul contra intereselor persoanelor, fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Din analiza textului de lege citat rezultă că obiectul juridic special al acestei infracțiuni îl constituie relațiile sociale referitoare la activitatea de serviciu, activitate a cărei bună desfășurare presupune îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în mod corect, cu respectarea intereselor cetățenilor, dar și a legislației în vigoare.

Latura obiectivă a infracțiunii trebuie să se realizeze sub aspectul elementului material, fie printr-o inacțiune, constând în neândeplinirea unui act, fie printr-o acțiune, constând în îndeplinirea defectuoasă a unui act.

În speță, nu ne aflăm în nici una din situațiile la care face referire textul de lege menționat.

Conform art. 4 din Legea nr. 50/1991, inculpatul, în calitate de primar al Municipiului Cluj Napoca, avea obligația să emită autorizații de construcție. Același act normativ, în art. 2 alin. (2), prevede, însă că autorizația de construcție se eliberează în temeiul și cu respectarea documentațiilor de urbanism și amenajarea teritoriului.

Potrivit art. 5 din Legea nr. 50/1991, cererea pentru eliberarea autorizației de construire va fi însoțită de certificatul de urbanism, care trebuie să cuprindă elemente privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor. În alin. (1) al art. 6 din lege, se prevede că cererea pentru eliberarea autorizației trebuie să aibă anexată documentația tehnică, formată din planul de amplasare a construcției, planuri din care să rezulte destinația, alcătuirea constructivă, funcțională și înfățișarea construcției, precum și dovada titlului solicitantului asupra terenului să fie verificată potrivit legii și să conțină avizele necesare pe funcțiuni, prezentate prin grija solicitantului.

Din actele dosarului, care au fost analizate în considerentele celor două hotărâri, rezultă că documentația tehnică depusă de S.C. A. S.A. Cluj Napoca, nu conținea avizul Comisiei Tehnice de Urbanism din cadrul Consiliului Local al Municipiului Cluj Napoca, aviz ce trebuia prezentat prin grija petiționarului.

Totodată, s-a stabilit că între certificatul de urbanism depus și cererea pentru obținerea autorizației de construcție existau neconcordanțe, situație în care organele în drept au cerut S.C. A. S.A. Cluj Napoca să completeze documentația necesară stabilirii corecte a regimului juridic al imobilului în cauză, cât și a terenului pe care urma să fie amplasată noua construcție.

Față de considerentele expuse se constată că în cauză lipsește latura subiectivă a infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 raportat la art. 248¹ C. pen., deoarece refuzul de a elibera autorizația de construcție solicitată nu s-a datorat relei credințe a inculpatului ci unor situații obiective, respectiv neobținerii avizului Comisiei Tehnice de Urbanism, obligație care potrivit dispozițiilor legale în materie revenea S.C. A S.A. Cluj Napoca.

Existența unei hotărâri judecătorești, prin care inculpatul a fost obligat să emită autorizația de construcție nu pot duce la concluzia că acesta și-a încălcat atribuțiile de serviciu, atâta timp cât solicitantul nu a completat documentația necesară obținerii avizului Comisiei Tehnice de Urbanism obligație prevăzută de Legea nr. 50/1991.

Cum documentația ce însoțea cererea părții vătămate era incompletă și contradictorie, lipsindu-i, deci una dintre condițiile prevăzute de lege pentru eliberarea autorizației, respectiv avizul Comisiei Tehnice de Urbanism, în mod just, cele două instanțe au concluzionat că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, acestuia neputându-i-se imputa că a refuzat cu știință să îndeplinească o obligație de serviciu.

Nici activitatea inculpatului de a suspenda autorizația de construire eliberată de viceprimar, nu are o semnificație pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., întrucât lipsa avizului Comisiei Tehnice de Urbanism, deci neândeplinirea unei condiții obligatorii prevăzute de lege, constituie un temei și pentru promovarea suspendării.

Întrucât criticile formulate în recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 235/ Ap din 21 noiembrie 2001 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul F.G.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2003.