Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 719 din 28 august 2001, Judecătoria Rădăuți a condamnat printre alții, pe inculpatul S.V. la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen.
S-a reținut că în perioada octombrie 1998 – februarie 2001, împreună cu R.V. (condamnat în altă cauză), cât și singur, inculpatul a sustras în baza aceleiași rezoluții delictuase, pe timp de noapte și prin efracție, bunuri din 16 locuințe și pe raza comunelor Grămești și Calafindești, cât și din orașul Siret.
Tribunalul Suceava, prin decizia penală nr. 690 din 29 octombrie 2001 și Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 42 din 21 ianuarie 2002, au respins apelul și respectiv recursul, declarate de inculpat.
Împotriva acestei din urmă decizii, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat recurs în anulare, în temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1) partea a II-a pct. 8 C. proc. pen., susținând că omițând efectuarea în cauză a unei expertize psihiatrice asupra inculpatului S.V., instanța de recurs a încălcat principiile imperative ale art. 117 alin. (1) C. proc. pen.
În motivarea recursului în anulare se arată că prin hotărârea nr. 1040 din 8 august 1978, a Comisiei pentru Ocrotirea Minorilor de pe lângă Consiliul Popular al Județului Suceava, inculpatul a fost internat într-o școală specială, întrucât prezenta tulburări de comportament, suferind de oligofremie gradul II de debilitate mintală, absolvind doar patru clase elementare, situație în care ar exista motive temeinice de îndoială asupra stării psihice a acestuia.
Recursul în anulare nu este fondat.
Potrivit art. 117 alin. (1) C. proc. pen., efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în cazul infracțiunii de omor deosebit de grav, precum și atunci când organul de urmărire penală sau instanța de judecată are îndoială asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului.
Alin. (2) al aceluiași articol, prevede că expertiza în aceste cazuri se efectuează în instituții sanitare de specialitate, internarea învinuitului sau inculpatului fiind obligatorie.
Din copia hotărârii nr. 1040 din 8 august 1978, emisă de Comisia pentru Ocrotirea Minorilor de pe lângă Consiliul Județean Suceava, rezultă că la vârsta de 12 ani, după absolvirea cursului primar, inculpatul S.V. a fost internat în Școala Ajutătoare Gura Humorului cu diagnosticul prezumtiv de „Oligofrenie grad debilități mintale I”, fără ca acest diagnostic să fie confirmat însă prin acte medicale de specialitate.
Cum inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat pentru furt calificat, infracțiunea săvârșită după ce a devenit major, în actul depus la dosar nu cuprinde suficiente elemente care să creeze suspiciuni asupra stării psihice a acestuia, așa cum cer dispozițiile art. 117 C. proc. pen., efectuarea unei expertize psihiatrice în cauză nu este justificată.
De altfel, efectuarea unei expertize psihiatrice în cauză nici nu era posibilă întrucât, așa cum rezultă din considerentele deciziei atacate, inculpatul s-a sustras, atât de la urmărirea penală, cât și de la judecată.
În consecință, recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, nefiind fondat, urmează a fi respins, ca atare.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei penale nr. 42 din 21 ianuarie 2002 a Curții de Apel Suceava, privind pe inculpatul S.V.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, asigurată intimatului inculpat S.V. în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2003.