Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 148 din 19 noiembrie 2001 a Tribunalului Olt s-a pronunțat condamnarea inculpatului T.B. la 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art. 174 și art. 176 lit. d) C. pen. și la 15 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a menținut starea de arest a inculpatului, deducând arestul preventiv cu începere de la data de 15 septembrie 2000 și s-a făcut aplicația pedepsei accesorii, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a furcii, corp delict.
Admițând în parte cererea părții civile M.P., inculpatul a fost obligat să-i plătească despăgubiri în sumă de 30.000.000 lei daune morale, în sumă de 50.000.000 lei și câte 500.000 lei lunar prestație periodică, pentru întreținerea minorului M.M.S., începând cu 15 septembrie 2000 și până la majoratul minorului.
Inculpatul a mai fost obligat la 25.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a stabilit, în fapt, următoarele:
În luna septembrie 2000, în timpul și după recoltatul porumbului pe solele din apropierea orașului Corabia, județul Olt, semnalându-se mai multe furturi din acest produs agricol, majoritatea cetățenilor posesori de terenuri agricole, au organizat paza acestora, în vederea preîntâmpinării furturilor.
Astfel, în seara zilei de 14 septembrie 2000, pe la orele 22,00, martorul S.E. s-a deplasat cu tractorul proprietate personală, la sola din apropierea orașului Corabia, pe care o avea cultivată cu porumb.
Pe la orele 1,00, după miezul nopții, auzind glasuri și zgomotul produs de deplasarea unor căruțe pe sola din apropiere, martorul S.E. s-a deplasat cu tractorul în acea direcție, pe drum întâlnindu-se cu martorul M.I., pe care l-a informat că pe sola cultivată cu porumb de vărul său, victima M.F., se află mai multe căruțe ale unor indivizi veniți la furt de porumb.
La scurt timp, a apărut și victima M.F., care s-a urcat împreună cu vărul său în tractor și s-au deplasat în direcția solei cu porumb care îi aparținea, împrejurare, în care, au observat un număr de trei căruțe și mai mulți indivizi ce încărcau coceni de porumb, în atelajele respective.
Pentru a stopa sustragerea și a-i detemina pe infractori să plece din cultura de porumb, victima M.F. a coborât din cabina tractorului, având în mână un ștachete și s-a îndreptat către grupul de infractori.
Ajungând alături de acel grup, victima M.F. a fost lovit în cap cu o furcă de către unul din indivizi, identificat mai târziu în persoana inculpatului T.B.
După comiterea actului de agresiune, lovind pe victimă cu partea metalică a unei furci, constatând că victima căzuse la sol, inculpatul și însoțitorii săi s-au răspândit, reușind pe moment să dispară, urmăriți de martorul S.E., care, însă, nu a reușit să-l identifice.
Ulterior, după alertarea organelor de poliție, a fost identificat și reținut inculpatul T.B., acesta recunoscând în timpul anchetei, că este autorul actului de agresiune, în împrejurările relatate.
În dimineața zilei de 15 septembrie 2000, după o căutare de circa 5 ore, victima M.F. a fost găsit mort, în sola cu porumb și prezentând la cap, urme de leziuni traumatice.
Pe baza raportului de constatare medico–legală nr. 293/ A din 12 decembrie 2000, avizat sub nr. 178/ A9 din 18 decembrie 2000, act întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova, s-a stabilit că moartea victimei M.F. s-a datorat hemoragiei meningo–ventriculare și contuziei cerebrale, consecutive unui traumatism cranio–cerebral acut deschis, cu fractură cominutivă de boltă și bază de craniu, leziuni produse prin lovire cu un corp contondent și în cădere, ceea ce confirmă situația de fapt, statuată de instanță.
S-a reținut că inculpatul a acționat asupra victimei, cu intenția de a–l ucide, în scopul de a ascunde săvârșirea furtului de coceni de porumb, faptă care a fost încadrată în dispozițiile art. 174, art. 176 lit. d) și art. 211 alin. (2) lit. d) C. pen., în concurs real.
La individualizarea pedepselor, s-au reținut drept criterii: pericolul social concret deosebit de grav al infracțiunilor comise, sinceritatea manifestată de inculpat în proces, lipsa antecedentelor penale și faptul că inculpatul prezintă intelect liminar prin neinstruire, păstrând însă, capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale și având discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care a fost condamnat.
Rezolvarea laturii civile s-a întemeiat pe probatoriile administrate la cererea părții civile și achiesarea exprimată de inculpat în fața primei instanțe.
Starea de fapt relatată și rezolvările juridice adoptate s-au întemeiat pe declarațiile date de inculpat la interogatorii, declarațiile părții civile M.P., consemnările cuprinse în procesul – verbal de cercetare la fața locului, întocmit la 15 septembrie 2000 de organele de urmărire penală, actele medico – legale sus-menționate, depozițiile martorilor P.I.M., V.C., S.E., G.L., M.I., S.T., V.J., Z.Ș., C.D., S.M. și toate celelalte piese aflate la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul T.B., invocând următoarele critici:
- statuarea greșită a situației de fapt, pe de o parte, prin reținerea eronată că sola de pe care grupul de infractori, între care și inculpatul, ar mai fi avut porumb știuleți nerecoltați, când, în realitate, porumbii fiind culeși, pe teren se mai aflau numai cocenii rezultați, iar, pe de altă parte, că inculpatul ar fi sustras din aceste bunuri, deși, surprinderea lui s-a produs înainte de a produce sustragerea, considerente, pentru care, s-a solicitat să se dispună desființarea sentinței și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea consumată de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) C. pen., în tentativă, la aceeași infracțiune, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. d) C. pen., cu modificarea corespunzătoare a pedepsei;
- aplicarea unor pedepse prea severe, în raport cu împrejurarea de fapt constând în aceea că, găsirea victimei decedate, după 5 ore de căutări, demonstrează că lovitura primită de la inculpat a fost de mică intensitate, cât și față de sinceritatea manifestată de acesta în proces și lipsa antecedentelor penale, împrejurări pentru care s-a solicitat că prin desființarea sentinței, să fie operată și o reducere corespunzătoare a pedepsei.
Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin decizia nr. 112 din 21 martie 2002 a admis apelul declarat de inculpatul T.B. împotriva sentinței nr. 148 din 19 noiembrie 2001 a Tribunalului Olt, pe care a desființat-o, descontopind pedepsele și schimbând încadrarea juridică din art. 211 alin. (2) lit. d) C. pen., în art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. d) C. pen. și a redus pedeapsa, la 7 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a recontopit pedepsele, în pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsă, timpul detenției.
Curtea de Apel a reținut că apelul este parțial fondat.
S-a spus că, din contextul probatoriilor rezultă că, inculpatul și ceilalți infractori au fost surprinși de victimă și de martori, înainte de consumarea sustragerii, fiind irelevant dacă ei vroiau să sustragă porumb sau coceni, actul de agresiune ce a dus la decesul victimei fiind comis în scopul reținut, dar înainte de consumarea sustragerii, ceea ce demonstrează că infracțiunea de tâlhărie reținută a rămas în stare de tentativă.
Așa fiind, urmează să se pronunțe admiterea apelului, desființarea sentinței, descontopirea pedepselor, schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (2) lit. d) C. pen., în art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. d) C. pen., modificând corespunzător pedeapsa, în cadrul criteriilor de individualizare reținute și de prima instanță, recontopind pedepsele, în conformitate cu art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
În ce privește această pedeapsă, care este și rezultantă, aplicată pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, se constată a fi bine individualizată și exprimând fidel criteriile avute în vedere, în acest scop, de către instanța de fond.
Împotriva deciziei pronunțate în apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul T.B., criticând, în principal, nereținerea, în favoarea inculpatului, a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. a) și b) C. pen., dat fiind faptul că victima ar fi lovit pe inculpat cu un par, iar, pe de altă parte, pentru că, în speță, încadrarea juridică dată faptelor, ar fi greșită. Apărarea inculpatului a susținut că inculpatul neapucând să sustragă ceva, fapta sa, nu putea fi încadrată ca tentativă de tâlhărie, ci ca tentativă la furt, situație în care, și încadrarea omorului este greșită, el fiind comis, în condițiile art. 174 C. pen. și, nu, al art. 176 lit. d) C. pen.
Recursul nu este fondat.
Pentru ca instanțele să rețină, în favoarea inculpatului, circumstanțele atenuante prevăzute de art. 73 lit. a) și b) C. pen., acestea ar trebui să rezulte din probele dosarului.
Ori, analiza probelor dosarului, nu confirmă alegațiile inculpatului ci, dimpotrivă, situația de fapt, corect, reținută de prima instanță. Așa fiind, Curtea nu poate primi, ca fondată, critica formulată de inculpat, cu privire la acest aspect.
Tot, neîntemeiată, este și a doua critică referitoare la greșita reținere a tentativei la tâlhărie în loc de tentativă la infracțiunea de furt și pe cale de consecință, la reținerea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzut de art. 174 și art. 176 lit. d) C. pen., în loc de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.
Din probele dosarului, rezultă cu certitudine că, inculpatul, împreună cu alți rromi, a fost surprins de victimă, venit împreună cu martorul S.E., la tarlaua în care avea cultivat porumbul, cu trei căruțe, în care încărcau porumb știuleți, intenționând să-i alunge de-acolo, a fost lovit în cap cu o furcă, fiind doborât, la pământ, după care inculpatul împreună cu ceilalți rromi, au dispărut de la locul comiterii faptei.
Ori, reacția inculpatului, în momentul prinderii la furat, de a lovi victima, în ideia de a nu putea fi prins, lucru rezultat din faptul că s-a și făcut nevăzut, la locul comiterii faptei, configurează juridic, fapta ca tentativă, la tâlhărie și nu la furt, situație în care, în mod corect s-a reținut și omorul ca fiind deosebit de grav.
În aceste condiții, cum nici una din criticile formulate în cadrul recursului nu se dovedește a fi fondată, Curtea va trebui să privească recursul în întregul său, ca nefondat, și a-l respinge, ca atare, în baza art. 3859 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată.
Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și arestării preventive, la zi.
Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare făcute de stat cu purtarea procesului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.B. împotriva deciziei penale nr. 112 din 21 martie 2002 a Curții de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 15 septembrie 2000 la 7 martie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 martie 2003.