Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Ialomița a condamnat pe inculpatul M.I. la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. g) C. pen., la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. e) C. pen., la 10 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și f) C. pen., cu aplicarea art. 13 din același cod, și la 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. a), b) și d) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. a), b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru toate infracțiunile în loc de art. 27 lit. b) din același cod.
Potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. a) C. pen., s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Conform art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul neexecutat de 269 zile închisoare din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 732 din 22 decembrie, 1998 a Judecătoriei Urziceni.
În baza art. 39 alin. (2) și art. 34 lit. a) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 25 ani închisoare cu restul neexecutat de 269 zile închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 61și art. 64 C. pen.
A fost menținută starea de arest a inculpatului, în baza art. 350 C. proc. pen., iar în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la data de 16 septembrie 2001 la zi.
S-a luat act că părțile vătămate P.F., L.A. și T.M. nu s-au constituit părți civile în cauză.
Conform art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 1.900.000 lei.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 13.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care onorariul avocatului din oficiu în sumă de 300.000 lei s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt pe baza probelor administrate că, inculpatul M.I. este locuitor al comunei Sinești și a fost vecin cu numiții D.I. de 74 ani și H.M. de 71 ani. Aceștia din urmă trăiau în concubinaj.
Într-o noapte a lunii iulie 2001, inculpatul a furat două capre din curtea acestora. D.I. a sesizat poliția, cu furtul respectiv și l-a indicat ca posibil autor pe inculpat.
Invitat la postul de poliție, M.I. a recunoscut fapta în fața lui D.I., dar l-a amenințat cu moartea pe acesta dacă nu încetează cu acuzațiile la adresa sa.
În după-amiaza zilei de 15 septembrie 2001, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul se deplasa pe una din străzile comunei și, la un moment dat a constatat că autoturismul marca Dacia 1310 staționa fără a fi asigurat. Profitând de acest lucru, inculpatul a furat din autoturism un radiocasetofon marca Mitsubishi – Motors. Martorii oculari l-au sesizat pe proprietarul P.F., aflat în curtea gospodăriei sale, care a plecat însoțit de un subofițer de poliție în căutarea inculpatului. M.I. a fost prins cu casetofonul asupra sa.
În aceeași după-amiază, amintindu-și de conflictul mai vechi cu D.I. a hotărât să meargă la locuința acestuia pentru a face rost de bani. În acest scop, inculpatul a pătruns în curtea victimelor pe latura din spate, neprevăzută cu gard și s-a înarmat cu furci. După ce s-a înarmat, inculpatul a intrat mai întâi în grajd unde a găsit-o pe H.M. care lipea cu pământ pereții construcției. M.I. s-a apropiat din spate și i-a aplicat bătrânei cu furca lovituri în zona capului și cervicală posterior, dar pentru că victima a început să strige, a încercat să o sugrume până ce aceasta s-a prăbușit și și-a pierdut cunoștința.
Apoi, înarmat cu aceeași furcă, inculpatul a pătruns în locuința lui D.I. Inițial, victima nu a sesizat prezența inculpatului în casă, motiv pentru care M.I. a început să caute bani. Auzind probabil zgomote din camera unde se afla inculpatul, D.I. s-a apropiat, moment în care inculpatul a aplicat bătrânului o lovitură puternică, în zona cervicală cu coarnele furcii prin înțepare, lovitură urmată de căderea victimei pe podea în stare inertă. Deși victima era căzută în stare de inconștiență, inculpatul a continuat să-i aplice multiple lovituri cu furca prin înțepare, dar și cu un cuțit pe care l-a găsit la locul faptei. După ce s-a oprit din acțiunea sa violentă, M.I. a căutat bani și în restul casei, după care a părăsit locuința.
În urma loviturilor primite, H.M. a decedat la Spitalul de Urgență București, la data de 21 septembrie 2001.
Raportul medico-legal de necropsie întocmit de I.M.L. „Mina Minovici” București a concluzionat că moartea lui H.M. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute de tip central în evoluția unei leziuni difuze bulbo-medulare de tip axonal însoțită de edem medular ascendent și edem cerebral masiv cu angajarea amigdalelor cerebrale, consecința unui traumatism cranio-cerebral și vertebro-medular, complicat în evoluție cu bronhopneumonie.
La necropsie s-au constatat leziuni traumatice constând în echimoze, excoriații, plăgi și o mică fisură de tăblie externă la nivelul extremității cefalice care au putut fi produse prin lovire repetată cu corp dur cu proeminențe ascuțite.
S-a constatat că între leziunile traumatice descrise și cauza medicală a decesului există un raport direct de cauzalitate.
În privința victimei D.I., raportul de autopsie medico-legală întocmit de Serviciul de Medicină Legală Slobozia, a concluzionat că moartea acestuia a fost violentă.
Ea s-a datorat hemoragiei interne și externe consecutivă unor plăgi înțepate cervico-toracale. Leziunile descrise puteau fi produse prin loviri repetate cu un corp înțepător.
Alcoolemia victimei la momentul decesului era de 0,60 gr.%.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 729/ A din 7 noiembrie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței sus-menționate, considerând neîntemeiată critica formulată în sensul că pedepsele nu au fost corect individualizate.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, prin care a cerut reducerea pedepselor.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
În raport de probatoriul administrat, starea de fapt reținută în deplină concordanță cu aceasta, încadrarea juridică dată faptelor este legală, iar vinovăția recurentului rezultă neîndoielnic din actele dosarului.
Aspectul netemeiniciei invocat de recurentul inculpat privitor la proporționalizarea pedepselor se constată că este neîntemeiat, întrucât, instanțele prin considerarea criteriilor de individualizare au procedat la stabilirea acestora, evaluând corespunzător atât gradul de pericol social al infracțiunilor comise, astfel cum rezultă din conținutul lor concret, din împrejurările în care au fost comise și din urmările produse, cât și datele ce caracterizează persoana acestuia care este recidivist, cu mai multe condamnări anterioare.
Se constată astfel că, pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare răspunde cerințelor legale și este de natură să asigure finalitatea preventivă, cât și cea educativă, neexistând temeiuri pentru modificarea ei în sensul solicitat.
Pentru considerentele ce preced și cum verificând hotărârea atacată și prin prisma prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat în cauză este nefondat și a fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 729/ A din 7 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 16 septembrie 2001, la 7 martie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătescă statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 martie 2003.