Asupra recursului penal de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 949 din 18 octombrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, a fost condamnat inculpatul Șt.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și e) C. pen.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 2 mai 2002 la zi.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii.
Totodată, s-a luat act că partea vătămată Ș.C. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență, următoarea situație de fapt:
La data de 2 mai 2002, în jurul orelor 1500, inculpatul a intrat în Biserica Colțea și pentru că avea nevoie de bani s-a apropiat de partea vătămată Ș.C. care comercializa lumânări și obiecte de cult în incinta bisericii și pentru că era singură, inculpatul a scos un cuțit din buzunar și a amenințat-o că în cazul în care nu-i dă suma de 300.000 lei o va tăia.
Partea vătămată a simulat că-i dă un teanc de bani însă a fugit din biserică și a strigat după ajutor, inculpatul fiind reținut de organele de poliție în curtea Spitalului Colțea.
Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerii părții vătămate, proceselor-verbale încheiate de organele de urmărire penală, depozițiilor martorilor M.M. și V.I., probe coroborate cu declarațiile inculpatului.
Curtea de Apel București, secția a Ii-a penală, prin decizia nr. 775/ A din 27 noiembrie 2002, a respins apelul formulat de condamnat.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs în temeiul art. 3849 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., prin care a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
Instanța de fond, pe baza probelor administrate în cauză a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrat corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă în textul de lege sus-arătat, iar în ceea ce privește individualizarea pedepsei a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. La rândul său, instanța de apel a reanalizat probele administrare și a verificat apărările formulate de inculpat, constatând justificat că inculpatul este autorul tentativei la infracțiunea de tâlhărie, iar pedeapsa stabilită a fost bine proporționalizată.
Verificând cauza sub aspectul motivului de recurs invocat de inculpat, dar și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată vreun motiv de casare, inclusiv sub aspectul individualizării pedepsei, instanțele respectând criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social concret al faptei săvârșite (pericol rezultat din locul în care a avut loc fapta, într-o biserică și din modul în care s-a derulat activitatea infracțională, inculpatul folosindu-se de un cuțit împotriva unei persoane singure) și având în vedere și persoana făptuitorului, care nu are antecedente penale și a recunoscut constant infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Toate aceste elemente de circumstanțiere ale faptei și făptuitorului au fost analizate de instanțe, iar pedeapsa aplicată, în cuantumul stabilit, a fost bine dozată, fiind orientată spre minimul prevăzut de textul incriminator, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Șt.I. împotriva deciziei penale nr. 775/ A din 27 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 2 mai 2002, la 7 martie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 martie 2003.