Asupra recursului în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 244 din 13 septembrie 2001, Judecătoria Darabani a condamnat, printre alții, pe inculpații:
-R.M. și
-B.A.F. la câte 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen.
S-a reținut că, la 29 noiembrie 2000, inculpații R.M. și B.A.F. au sustras conductori electrici în valoare de 4.282.895 lei din rețeaua de înaltă tensiune (dezafectată) a Firmei C., aparținând SC S. SA Dorohoi.
Tribunalul Botoșani, prin decizia penală nr. 834/ A din 20 decembrie 2001, a admis apelul declarat de inculpații B.A.F. și R.M. și a înlăturat agravanta prevăzută de art. 209 lit. i) C. pen., menținând celelalte mențiuni ale sentinței de mai sus.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 335 din 8 mai 2002, a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul R.M.
Împotriva acestor hotărâri, în temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 și pct. 71 C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, considerându-le ca fiind contrare legii.
Se susține prin recursul în anulare că:
- faptei săvârșite de inculpatul R.M. i s-a dat o greșită încadrare juridică prin omiterea stării de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie, prevăzute de art. 37 lit. a) și b) C. pen.;
- instanțele nu au dat eficiență dispozițiilor legale prevăzute de art. 40 C. pen., în cazul inculpatului B.A.F.
Prima critică formulată prin recursul în anulare este întemeiată.
Potrivit art. 37 lit. a) C. pen., există recidivă postcondamnatorie când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an.
De asemenea, conform art. 37 lit. b) din același cod, recidiva postexecutorie există când după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori după împlinirea termenului de prescripție, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.
Potrivit art. 39 alin. (2) C. pen., în cazul recidivei prevăzute de art. 37 alin. (1) lit. a) din același cod, dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între pedeapsa cea mai rămas de executat și o pedeapsă aplicată pentru infracțiunea săvârșită ulterior.
Din fișa de cazier rezultă că prin sentința penală nr. 3380 din 12 noiembrie 1993 a Judecătoriei Timișoara, inculpatul R.M. a fost condamnat la un an închisoare pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 lit. a), c) și e) C. pen., iar prin sentința penală nr. 3526 din 12 decembrie 1995 a Judecătoriei Botoșani, acesta a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen. (anexele 1 și 2 la recursul în anulare).
Față de aceste condamnări, inculpatul a săvârșit fapta din prezenta cauză în stare de recidivă postexecutorie, fiind aplicabile astfel și dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen.
Dar, inculpatul R.M. se află și în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 219 din 9 noiembrie 2000 a Judecătoriei Săveni, definitivă prin neapelare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. a), g) și i) cu aplicarea art. 74, art. 76 și art. 37 lit. b) C. pen..
Inculpatul a fost arestat la 10 ianuarie 2001 și liberat condiționat la 15 septembrie 2001, executând 8 luni și 5 zile închisoare.
În fine, prin sentința penală nr. 256 din 11 octombrie 2001, Judecătoria Săveni, definitivă prin nerecurare, inculpatul a fost condamnat la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
Totodată, a constatat că această infracțiune este concurentă cu cea pentru care a fost condamnat la un an închisoare prin sentința penală nr. 219 din 9 noiembrie 2000, a aceleiași judecătorii, dispunând contopirea celor două pedepse și executarea celei mai grele de un an închisoare, din care a scăzut timpul arestării preventive de la 10 ianuarie la 15 septembrie 2001.
Pentru executarea pedepsei aplicate, inculpatul a fost arestat de la 30 noiembrie 2001 și liberat condiționat la 22 februarie 2002 (2 luni și 22 zile), rămânând de executat un rest de 33 zile închisoare (Anexele 4 și 5).
În consecință, instanța de fond trebuia să facă aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., iar în baza art. 39 alin. (2) din același cod, să contopească pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în cauză cu restul neexecutat de 33 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute 3 ani închisoare.
Neprocedând în acest mod, instanța a pronunțat, sub acest aspect, cu privire la inculpatul R.M., o hotărâre contrară legii.
Este întemeiat și celălalt motiv invocat în recursul în anulare.
Conform art. 40 C. pen., când după condamnarea definitivă cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă, pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracțiuni.
Potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) din același cod, în caz de concurs de infracțiuni se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte, iar dintre acestea, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.
În speță, în ceea ce îl privește pe inculpatul B.A.F., rezultă că prin sentința penală nr. 219 din 9 noiembrie 2000, a Judecătoriei Săveni, definitivă prin neapelare, a fost condamnat la 6 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 lit. c) C. pen.
Inculpatul a fost arestat de la 10 ianuarie la 12 mai 2001, fiind liberat condiționat prin sentința penală nr. 1175 din 8 mai 2001 a Judecătoriei Săveni, având un rest de executat de 66 zile închisoare (Anexa 3).
Prin urmare, instanțele trebuiau să observe că după rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 219 din 9 noiembrie 2000 a Judecătoriei Săveni (20 noiembrie 2000), inculpatul B.A.F. a comis la 29 noiembrie 2000, infracțiunea dedusă în prezent judecății, ceea ce impune să facă aplicarea dispozițiilor art. 40 C. pen., respectiv să contopească pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită în cauză cu cea de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 219 din 9 noiembrie 2000, să dispună executarea celei mai grele de 3 ani închisoare și să scadă perioada executată de la 10 ianuarie la 12 mai 2001.
Neprocedând astfel, instanțele au pronunțat, și sub acest aspect, cu privire la inculpatul B.A.F., hotărâri contrare legii.
Pentru considerentele arătate, recursul în anulare este întemeiat, astfel încât, urmează să fie admis, să se caseze hotărârile atacate numai cu privire la omisiunea de a se face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 37 lit. a) și b) și art. 39 C. pen., pentru inculpatul R.M. și a dispozițiilor art. 40 C. pen., pentru inculpatul B.A.F. și să se hotărască conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 244 din 13 septembrie 2001 a Judecătoriei Darabani, deciziei penale nr. 834/ A din 20 decembrie 2001 a Tribunalului Botoșani și deciziei penale nr. 335 din 8 mai 2002 a Curții de Apel Suceava privind pe inculpații R.M. și B.A.F.
Casează hotărârile atacate numai cu privire la nereținerea stării de recidivă privind pe intimatul inculpat R.M. și la aplicarea art. 40 C. pen., privind pe intimatul inculpat B.A.F.
Constată că intimatul inculpat R.M. este recidivist în condițiile art. 37 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen.
Conform art. 39 C. pen., contopește pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 244 din 13 septembrie 2001 a Judecătoriei Darabani cu restul de 33 zile rămas neexecutat din pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 219 din 9 noiembrie 2000 a Judecătoriei Săveni, în final intimatul inculpat R.M. urmând să execute 3 ani închisoare.
Conform art. 40 C. pen., contopește pedeapsa de 3 ani închisoare, stabilită în cauză, cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 219 din 9 noiembrie 2000 a Judecătoriei Săveni, în final inculpatul B.A.F. urmând să execute 3 ani închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.A.F. timpul arestării preventive de la 10 ianuarie 2001, la 12 mai 2001.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de câte 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 martie 2003.