Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1085 din 12 noiembrie 2002, a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată cererea formulată de condamnatul M.C., având ca obiect întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 596/2001 a Tribunalului București, secția a II-a penală.
S-a reținut că din conținutul raportului de expertiză medico-legală, întocmit în cauză, petentul prezintă diagnosticul „chist renal drept; chist parapielitic stg.; mic adenom prostatic fără indicație chirurgicală, hipotensiune ortostatică, leziune aortică degenerativă".
Cum însă afecțiunile de care condamnatul suferă pot fi tratate în rețeaua sanitară a Direcției Generale a Penitenciarelor și nu-l pun pe acesta în imposibilitatea de a executa pedeapsa, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnat și întemeiată pe dispozițiile art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen.
Apelul declarat de condamnatul petiționar împotriva acestei sentințe, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 806/ A din 6 decembrie 2002.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul, criticând-o, pentru că, respingând apelul său, nu s-a ținut seama de bolile cardiace de care suferă, boli legat de care, a solicitat o nouă expertiză medico-legală, care să se facă cu participarea unui medic cardiolog, nu cu medici de altă specialitate, cum s-a procedat.
Recursul condamnatului petent este nefondat.
Expertiza medico-legală întocmită de comisia de primă expertiză din cadrul Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici”, este semnată de 4 medici, printre care și de medicul cardiolog specialist dr. C.B. Constatările făcute pe baza examinării bolnavului, a analizelor efectuate și a actelor medicale, ce fundamentează concluziile, nu lasă loc de îndoială că bolile de care suferă condamnatul nu-l pun în situația de a nu putea executa pedeapsa, fiind tratabile în rețeaua sanitară a Direcției Generale a Penitenciarelor. În această situație, în mod corect, prima instanță a respins cererea de efectuare a unei noi expertize.
În atare situație, având în vedere că în dosar, nu sunt probe care să ateste existența unor boli ale recurentului, care să-l pună în situația de a fi în imposibilitate de a executa pedeapsa, impunând întreruperea, Curtea va trebui să constate corectitudinea soluției de respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei, formulate de condamnat.
Pentru aceste considerente, Curtea, urmează a respinge, ca nefondat, recursul condamnatului, în baza art. 38515 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată.
Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.C. împotriva deciziei penale nr. 806/ A din 6 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 martie 2003.