S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de condamnatul I.I. împotriva deciziei penale nr.1072 din 27 februarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, Secția penală.
S-a prezentat condamnatul I.I., asistat de avocat R.N., apărător din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul a cerut admiterea contestației, pentru lipsă de procedură cu inculpatul la judecarea cauzei.
Procurorul a cerut respingerea contestației, ca neântemeiată.
La ultimul cuvânt condamnatul I.I. declară că nu știe nimic în legătură cu citarea sa la Înalta Curte de Casație și Justiție, deoarece nu a făcut nici o contestație. S-a eliberat din penitenciar la 5 septembrie 2003.
C U R T E A
Asupra contestației în anulare de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 30 aprilie 2003 și înregistrată la Tribunalul Vaslui, condamnatul I.I., a solicitat desființarea hotărârii prin care a fost condamnat invocând dispozițiile art.386 lit.a, c Cod procedură penală, referitoare la neîndeplinirea corectă a procedurii de citare.
Prin sentința penală nr.300/10 septembrie 2003, Tribunalul Vaslui a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții Supreme de Justiție, reținând că I.I. a fost condamnat prin sentința penală nr.612/28 septembrie 2000 a Tribunalului Municipiului București, hotărâre rămasă definitivă prin decizia penală nr.1072/27 februarie 2002 a Curții Supreme de Justiție Secția Penală, iar în raport de motivele invocate, prevăzute de art.386 lit.a – c Cod procedură penală „contestația în anulare se soluționează de instanța de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere”.
Analizând contestația, curtea constată că este tardiv formulată.
Potrivit art.388 Cod procedură penală contestația în anulare pentru motivele arătate în art.386 lit.a – c Cod procedură penală poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării.
Cum executarea pedepsei a început la 10 martie 2002, contestația în anulare formulată la 30 aprilie 2003, evident este tardivă, motiv pentru care urmează a fi respinsă.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardivă, contestația în anulare formulată de condamnatul I.I. împotriva deciziei penale nr.1072 din 27 februarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, Secția penală.
Obligă contestatorul condamnat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 9 ianuarie 2004.