Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Giurgiu prin sentința penală nr. 130 din 15 iulie 2002, a condamnat pe inculpatul B.C. la 21 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art. 174 și art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod.

În baza art. 88 C. pen., a computat din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 mai 2001, la zi.

A făcut aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. și a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 61 C. pen., a revocat restul rămas neexecutat de 335 zile din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 832 din 2 august 1999, a Judecătoriei Giurgiu, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe același inculpat pentru comiterea infracțiunii de profanare de cadavre, prevăzută de art. 319 C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a admis în parte acțiunea civilă formulată de mama victimei D.D. și l-a obligat pe inculpat să-i plătească suma de 25.000.000 lei despăgubiri civile din care, 10.000.000 lei reprezintă cheltuieli de înmormântare și 15.000.000 lei, reprezintă daune morale.

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească 11.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei, onorariu avocat oficiu, avansată din fondurile special destinate.

Hotărând astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul nr. 334/ P din 21 noiembrie 2001, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu a trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pe inculpatul B.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav și profanare de morminte (cadavre), fapte prevăzute de art. 174 și art. 176 lit. a) C. pen. și art. 319 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și a art. 37 lit. a) din același cod.

La data de 15 mai 2001, orele 13,30, în urma unei sesizări, organele de poliție au descoperit sub platforma unei macarale amplasată în imediata apropiere a Casei Tineretului din Giurgiu (aflată în construcție de peste 10 ani), o pungă din material plastic cu inscripția LOTUS în care se aflau două membre superioare umane, detașate de trunchi.

Degetele celor două mâini au fost amprentate și, în urma expertizei dactiloscopice s-a stabilit că ele aparțineau numitului P.M. zis B.

A doua zi, în jurul orelor 5,45 la groapa de gunoi din spatele Bisericii SMÂRDA din Giurgiu, a fost găsit un trunchi de corp uman, ce avea amputate membrele superioare și inferioare, cât și capul.

În același loc au fost descoperite două membre inferioare de corp uman aflate într-un sac de rafie legat cu o fâșie de material textil de culoare lila.

În urma autopsiei și reasamblării celor cinci segmente de cadavru descoperite la 15 și 16 mai 2001, s-a constatat că aparțin aceleiași persoane P.M. identificat criminalistic prin expertiza dactiloscopică.

În urma investigațiilor s-a stabilit că victima P.M., eliberat de curând din penitenciar a dormit câteva nopți în casa inculpatului B.C., situată în Giurgiu.

La data de 23 mai 2001, inculpatul (aflat în cercul suspecților) a solicitat să discute cu primul procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, afirmând că poate oferi date despre caz.

În aceeași zi, în jurul orelor 15,00 inculpatul s-a prezentat la parchet susținând că a auzit într-o cârciumă (barul R.) al cărui patron a fost B.Șt. (în prezent decedat) că P.M. a fost omorât de trei persoane, dintre care o femeie blondă ce locuiește pe str. Griviței sau Horia, peste care P.M. ar fi pătruns fără drept.

Inculpatul a susținut că trupul victimei a fost dezmembrat, deoarece capul era „zdrobit”, iar un țigan cu numele B. i-a transportat capul și mâinile, pe rând.

Inculpatul a mai precizat că poate indica lucrătorilor de poliție locul unde a fost abandonat capul victimei.

Pentru informații a solicitat suma de 2.000.000 lei, în avans, și diferența până la 10.000.000 lei la finalizarea cercetărilor.

În aceeași zi, inculpatul a indicat echipei operative traseul de urmat: de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu spre Căminul de Ucenici de pe str. București, apoi cca 400 m pe B-dul C.F.R, indicând apoi fundația unei clădiri (bloc) aflat în construcție situată vis-a-vis de locuința aparținând familiei N.D.

În subsolul indicat de inculpat, într-o pungă de plastic de culoare galbenă, care avea în interior o altă pungă, de culoare violet a fost găsit capul victimei.

La data de 24 mai 2001, inculpatul B.C. și numiții T.T., L.G., F.A., G.F. și U.G., aflați în cercul suspecților, au fost testați cu tehnica de tip „poligraf” pentru detecția psihologică a comportamentului simulat.

Rapoartele de constatare tehnico–științifică întocmite cu această ocazie, au concluzionat că răspunsurile inculpatului B.C. la întrebările critice (relevante) ale cauzei au provocat în traseele diagramelor obținute modificări semnificative ale stresului emoțional, care constituie indicii ale comportamentului simulat. Întrebările relevante au fost: Tu l-ai omorât pe P.M.? – Tu l-ai tăiat în bucăți pe P.M.? – Tu ai împrăștiat bucățile din cadavrul lui P.M.?

Răspunsurile numiților T.T., L.G., F.A., G.F. și U.G. nu au provocat în traseele biodiagramelor modificări semnificative ale stresului emoțional, indicând deci un comportament sincer, nedisimulat.

Atitudinea de negare de către inculpat a adevărului cuprins în întrebările încriminatorii și investigatorii conexe în raport cu starea de stres emoțional pe care o indică biodiagrama a reprezentat comportamentul simulat al acestuia.

Declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale și în instanță sunt contradictorii și uneori neverosimile și fanteziste, în încercarea de a induce în eroare organele de urmărire penală și instanța.

Inculpatul a recunoscut aspecte care ar fi inutil să le tăgăduiască, în fața probelor evidente, dar a negat că el este autorul crimei.

Astfel, inculpatul recunoaște că și în după amiaza zilei de 14 mai 2002, victima a trecut pe la domiciliul său având asupra sa câteva lucruri furate și că i-a spus că urma să jefuiască un mormânt, dar pretinde că victima a plecat de la el viu și nevătămat. Tot victima i-ar fi spus că, dacă nu apare în două zile să anunțe organele de poliție.

Aceste aspecte nu le-a relevat în cursul urmăririi penale, ci doar în instanță. Tot în instanță, inculpatul a susținut că hainele găsite în punctul numit „Valea lui Gheorghiță” ar fi fost găsite de organele de poliție la locul unde a fost găsit capul victimei și că aceste haine au fost „tratate” cu un amestec de cheaguri de sânge și vodcă, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, operațiune la care ar fi participat și inculpatul și că, aceste haine urmau să fie plasate de inculpat în curtea martorului „B.” în scopul de a se dovedi că acesta este autorul crimei. Aceste susțineri sunt fanteziste și neverosimile și contrazise de probele administrate în cauză (rapoarte de filaj, declarațiile inculpatului înregistrate pe bandă magnetică audio, buletin de analiză a petelor de sânge găsite pe hainele respective, procesul–verbal de cercetare la fața locului din 23 mai 2001”.

Împotriva acestei sentințe penale, a declarat apel inculpatul B.C. criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei sale condamnări, susținând că nu a comis el infracțiunea pentru care a fost condamnat și a solicitat achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În subsidiar, în apelul inculpatului s-a solicitat restituirea cauzei la Parchet pentru completarea cercetărilor.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 723 A din 6 noiembrie 2002, a respins apelul inculpatului, ca nefondat.

În motivarea acestei sentințe, instanța de control judiciar a constatat, în baza probelor administrate în cauză că în mod corect, instanța de fond a reținut că inculpatul este autorul infracțiunii de omor deosebit de grav, comis asupra victimei P.M., constând în aceea că în noaptea de 14 mai 2001 a ținut victima presată la podea, timp în care a lovit-o în mod repetat și puternic cu un corp dur în cap, provocându-i fracturi craniene majore, care au condus la deces.

După ce a survenit decesul, inculpatul, pentru ca fapta sa să nu fie descoperită, a secționat membrele și capul cadavrului și a aruncat segmentele rezultate în diferite locuri pe raza municipiului Giurgiu.

În acest sens, instanța de control judiciar a reținut următoarele:

„Faptul că inculpatul este autorul crimei din noaptea de 14 mai 2001, a cărui victimă a fost P.M. rezultă din coroborarea următoarelor probe:

- Buletinul de analiză nr. 518 al Laboratorului de Serologie din cadrul I.M.L București, din care rezultă că s-au identificat pete de sânge uman pe cearceaf, pe o cuvertură, pe un alt cearceaf, chiar dacă nu s-a putut stabili grupa sanguină, deoarece au fost supuse unui proces de curățare prin spălare. Pe alte obiecte au fost identificate pete de sânge uman ce aparțineau grupei 0 și anume pantalonul inculpatului.

Aceeași grupă s-a identificat și pe halatul de molton, cearceaful de sub trunchiul victimei, folia în care au fost ambalate membrele inferioare, foliile găsite lângă trunchiul victimei și pe o pungă din plastic.

Grupa de sânge 0 a fost identificată și pe bluza de pijama și pantalonii raiați găsiți în punga abandonată de inculpat la data de 25 mai 2001, în punctul „Valea lui Gheorghiță”.

Victima P.M. avea grupa sanguină 0, iar inculpatul B.C. grupa sanguină A.

- Raportul de constatare tehnico – științifică nr. 190263 din 6 iunie 2001, întocmit de Institutul de Criminalistică al I.G.P. din care rezultă următoarele:

Bucata de material textil ridicată cu ocazia cercetării la fața locului, în data de 16 mai 2001, este o țesătură cu fața lila și dos alb care prezintă dimensiunea de circa 520 mm x 20 mm și are unul din capete ușor rotunjit pe jumătate din lățimea materialului.

Bucata de material textil ridicată la data de 24 mai 2001, cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la locuința lui B.C. este o țesătură cu fața lila și dos alb care prezintă dimensiunea de 1000 mm x 20 mm și are unul din capete ușor rotunjit pe jumătate din lățimea materialului.

Bucata de material textil ridicată de la fața locului, în data de 16 mai 2001, prezintă identitate (din punct de vedere al caracteristicilor materialului, firelor și fibrelor componente) cu bucata de material textil ridicată de la locuința numitului B.C. la data de 24 mai 2001.

Raportul de expertiză (traseologică) nr. 190263 din 7 iunie 2001, care a concluzionat că bucata din materialul textil de culoare lila cu care a fost legat sacul în care se aflau picioarele victimei, ridicată la 16 mai 2001, cu ocazia cercetării la fața locului și bucata de material textil ridicată de la domiciliul inculpatului cu ocazia percheziției domiciliare din 24 mai 2001, au făcut parte dintr-un întreg și cu fost tăiate concomitent.

- Raportul de constatare tehnico – științifică pentru detecția comportamentului simulat din care rezultă că inculpatul nu a răspuns sincer la întrebările relevante (critice);

- Declarațiile martorilor G.C.P. și G.V. propuși de inculpat în dovedirea alibiului său, martorii declarând că nu cunosc nimic despre faptele de care este învinuit inculpatul B.C.

- Faptul că pe pantalonii inculpatului au fost identificate pete de sânge grupa 0 aparținând victimei (inculpatul are grupa sanguină A, pe cearceaful și cuvertura ridicată din locuința sa au fost identificate pete de sânge uman, fără a se putea determina grupa, fiindcă au fost supuse unui proces de curățare prin spălare.

- Faptul că inculpatul le-a spus anchetatorilor înainte de a fi găsit capul victimei că acesta este „zdrobit”, amănunt pe care nu-l putea cunoaște decât autorul omorului.

Proba indubitabilă că omorul a fost săvârșit de inculpat în locuința sa și tot aici s-a efectuat dezmembrarea și împachetarea segmentelor de cadavru în saci și pungi este aceea că, fâșia din material textil de culoare lila cu care a fost legat la gură sacul în care s-au găsit picioarele victimei, ridicată, etichetată și sigilată la 16 mai 2001 și fâșia din material textil de culoare lila ridicată de la locuința inculpatului la 24 mai 2001, etichetată și sigilată, există identitate de culoare, textură și secționare, inițial fâșia fiind un întreg. Faptul acesta, coroborat cu faptul că, pe cearceafurile și cuvertura ridicate de la locuința inculpatului au fost identificate pete de sânge uman supuse spălării, demonstrează cu prisosință că omorul și segmentarea cadavrului s-au produs în locuința inculpatului”.

Instanța de control judiciar a mai reținut că probele administrate în cauză demonstrează pe deplin vinovăția inculpatului, astfel că a respins solicitarea acestuia de restituire a cauzei la parchet, în vederea completării urmăririi penale.

Nemulțumit de hotărârea pronunțată de instanța de apel, inculpatul B.C., în termen legal, a declarat recurs reluând în esență, criticile analizate și de instanța de control judiciar și anume, a susținut că nu a comis fapta reținută în sarcina sa și a solicitat să se dispună achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei aplicate, în raport de circumstanțele reale și personale ale inculpatului.

Recursul declarat de inculpat nu este fondat.

Analizând actele și lucrările de la dosar, se constată că, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut o corectă situație de fapt, confirmată de probele administrate în cauză, cărora le-au dat o justă și completă interpretare, stabilind vinovăția inculpatului și încadrând fapta comisă de acesta în textul de lege corespunzător, pentru care i-au aplicat o pedeapsă just individualizată, cu respectarea prevederilor art. 72 și art. 52 C. pen.

În ce privește critica formulată de inculpat sub aspectul greșitei sale condamnări pentru comiterea omorului deosebit de grav, deoarece nu este el autorul infracțiunii, motiv pentru care se impune achitarea sa, se constată că nu este întemeiată.

Există la dosarul cauzei probe care atestă fără putință de tăgadă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, reținută în sarcina sa și întrucât, această critică a format obiect de analiză și în fața instanței de apel, care a arătat în mod detaliat de ce nu poate fi primită, argumente care au fost expuse pe larg și în prezenta decizie și pe care, instanța de recurs și le însușește pe deplin, reluarea lor nu se mai impune.

Nefondat este și motivul de casare prin care se solicită reducerea pedepsei pe care o apreciază ca fiind prea severă, prin reanalizarea circumstanțelor în care s-a săvârșit fapta și a datelor ce caracterizează persoana inculpatului, astfel încât, să se dispună reducerea pedepsei aplicate.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama, între altele, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Analizând această critică în raport de prevederile textului de lege citat, se constată că nu se poate reține că pedeapsa de 21 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată inculpatului este severă, având în vedere natura infracțiunii și modalitatea în care a fost comisă, aspecte care imprimă faptei un pericol social ridicat, la care se adaugă și faptul că pe parcursul procesului penal, inculpatul a negat în permanență săvârșirea faptei, încercând să zădărnicească aflarea adevărului, în pofida probelor care atestă vinovăția sa, și nu în ultimul rând, faptul că acesta are statutul de recidivist, împrejurări care impun în mod necesar aplicarea unui tratament sancționator mai sever, în vederea realizării prevederilor art. 52 C. pen.

În consecință, pentru considerentele arătate și verificând hotărârile atacate, în raport și cu prevederile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul B.C. este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

 

 

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 723 A din 6 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II - a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 28 mai 2001, la 11 martie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2003.