Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 536 din 4 decembrie 2001, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul D.C. la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 din același cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen.
Pe latură civilă, în baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile S.C. O.B.I. S.R.L. Cluj Napoca, suma de 125.488.000 lei reprezentând despăgubiri civile și suma de 85.314.650 lei dobânda legală aferentă, cursul acesteia întinzându-se pe perioadele 10 noiembrie 1999 – 22 octombrie 2001 și 22 octombrie 2001, până la achitarea integrală a prejudiciului.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul, administrator al S.C. D.C. S.R.L. Reghin, la datele de 6 august 1999 și 13 septembrie 1999, s-a prezentat la S.C. O.B.I. S.R.L. Cluj Napoca, de aici el achiziționând făină, pentru panificație.
Pentru achitarea prețului cantităților cumpărate, inculpatul a prezentat fila C.E.C., știind că nu avea disponibil în contul bancar și nici ulterior acest cont nu a fost alimentat cu bani, deși produsele fabricate din făina cumpărate au fost vândute, banii fiind însă folosiți în alte scopuri.
S.C. vânzătoare s-a constituit parte civilă pentru sumele de 125.488.000 lei c/v cantităților de făină și 85.314.650 lei penalități de întârziere pentru neplata, în termenul legal, a produselor achiziționate.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr. 80 din 28 martie 2002, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat, a desființat sentința numai cu privire la soluționarea laturii civile, inculpatul fiind obligat să plătească părții civile suma de 125.488.000 lei cu titlu de despăgubiri civile și dobânda legală calculată conform O.G. nr. 9 din 21 ianuarie 2000, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la achitarea totală a sumei.
Nemulțumit și de această hotărâre pronunțată în apel, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, cale de atac motivată pe netemeinicia pedepsei aplicate, în cadrul acestui motiv el susținând că se impune suspendarea condiționată a executării, astfel cum prevede art. 81 C. pen.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Conform art. 72 C. pen., text de lege care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Procedând la individualizarea pedepsei, instanța, orientându-se la aplicarea pedepsei de 3 ani închisoare cu executare în regim de privare de libertate, a considerat pericolul social grav al faptei, aceasta aducând atingere patrimoniului societății comerciale păgubite prin cele două acte de livrare, neurmate de achitarea cantităților de marfă de care a beneficiat inculpatul, împrejurările în care fapta s-a săvârșit, respectiv prin folosirea unei file C.E.C. fără ca aceasta să aibă corespondent privind acoperirea, în contul bancar al firmei lui D.C., el neachitând-o nici ulterior scadenței, dar și persoana inculpatului, fără antecedente penale.
Pentru aceste considerente, se apreciază că scopul pedepsei, respectiv prevenția generală nu poate fi atins decât prin executarea ei în regim de detenție, situație în care, în cauză, nu se poate dispune suspendarea condiționată a executării, așa cum prevede art. 81 C. pen.
Ca atare, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., el va fi respins.
Conform art. 192 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 80 din 28 martie 2002 a Curții de Apel Cluj.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2003.