Asupra recursului de față;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Tribunalul București, secția II-a penală, prin sentința nr. 445 din 7 mai 2002, a condamnat pe inculpatul P.Șt. la 6 ani de închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi, pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 71 C. pen.
Inculpatul a fost menținut în stare de arest, iar din durata pedepsei i s-a dedus detenția preventivă de la 17 iunie 2001, la zi.
De asemenea, inculpatul a fost obligat să plătească:
a) suma de 3.069.575 lei, Spitalului de Urgență „Prof. Dr. Bagdasar” pentru îngrijirea victimei și
b) suma de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscat cuțitul cu care inculpatul a lovit victima.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că, în noaptea de 16 iunie 2001, pe fondul consumului de alcool, inculpatul a avut o altercație cu numitul S.B.M. (46 ani), pe care l-a lovit, cu cuțitul, în abdomen, cauzându-i leziuni vindecabile în 25 de zile și punându-i viața în primejdie.
Inculpatul a declarat apel, cerând reducerea pedepsei.
Curtea de Apel București, secția I-a penală, prin decizia nr. 444/ A din 7 august 2002, a respins, ca nefondat, apelul, a dedus, în continuare, detenția preventivă a apelantului și l-a obligat la 800.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Prin recursul de față, inculpatul critică decizia reiterând cererea din apel, la care adaugă că ar fi fost provocat de către victimă.
Recursul nu este fondat.
Nu sunt temeiuri că, atunci când a comis agresiunea, inculpatul s-ar fi aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate.
De altfel, la interogator, inculpatul declară, constant, că, din cauza consumului de alcool, nu-și amintește cum și de ce a lovit victima.
Pedeapsa aplicată este just individualizată.
Inculpatul a mai fost condamnat, la: un an și șase luni de închisoare, pentru infracțiunea de distrugere, în 1989; la 2 ani și 6 luni de închisoare, pentru furt calificat, în 1993; la 3 ani de închisoare, tot pentru infracțiunea de furt calificat, în anul 1995, antecedente care atestă că, pentru revocarea lui, este nevoie de un timp mai îndelungat.
Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.Șt. împotriva deciziei penale nr. 444/ A din 17 august 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 17 iunie 2001, la 12 martie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2003.