Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 61 din 22 noiembrie 2001 a Tribunalului Covasna, a condamnat pe următorii inculpați:
-C.P.C. la 8 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (I) și (II) lit. a), b) și e) C. pen.
-Ț.ȘT.F și
-E.M.C. la câte 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 211 alin. (I) și (II) lit. a), b) și e) C. pen.
Pentru inculpatul Ț.Șt.F. s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 865 C. pen., acesta având de executat în final 7 ani și 6 luni închisoare.
S-a reținut că, în ziua de 27 februarie 2001, în baza unei înțelegeri prealabile și a procurării unui pistol cu gaz comprimat și două picioare de masă de câte 50 cm lungime, prevăzute la capăt cu șurub de prindere, cei trei inculpați au atacat Casa de Schimb Valutar din strada Independenței din Târgu Secuiesc.
Inculpații C.P.C. a amenințat-o pe casieră cu pistolul, moment în care aceasta a început să țipe, fiind lovită de inculpat în regiunea capului, iar ceilalți inculpați au agresat-o cu bâtele. Numitul O.Șt. a încercat să intervină, înarmându-se cu un topor și strigând la inculpați. Inculpații l-au lovit, cu bâtele, dar nu au reușit să-l dezarmeze de topor și în aceste condiții au abandonat acțiunea și au fugit.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații C.P.C., E.M.C. și Ț.Șt.F. și părțile civile S.Z. și SC T. SRL.
Inculpații au solicitat în apel, reducerea pedepselor, întrucât acestea sunt prea severe în raport de circumstanțele lor personale.
Partea civilă SC T. a solicitat acordarea întregii sume cu care s-a constituit parte civilă precum și plata dobânzilor.
Partea civilă S.Z. nu și-a motivat apelul, pe care apoi în ședința publică din 27 februarie 2002 și l-a retras.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 35/ Ap. din 5 martie 2002, a admis apelul declarat de partea civilă SC T. SRL Tg. Secuiesc și a desființat sentința atacată, numai cu privire la latura civilă a cauzei și numai cu privire la dobânzi.
Rejudecând în această limită, a obligat pe inculpați în solidar la 15.845.855 lei către partea civilă SC T. Tg. Secuiesc, cu titlu de despăgubiri civile, cu dobânda legală la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de B.N.R., diminuat cu 20% de la data rămânerii definitive a hotărârii, prin aplicarea dispozițiilor art. 3 și art. 4 din Ordonanța nr. 9/2000.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a luat act de retragerea apelului părții civile S.Z. și a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-au respins ca nefondate apelurile inculpaților, s-au dedus din pedepse perioadele de arest de la 22 noiembrie 2001, la zi, și au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului C.P.C., în sumă de 300.000 lei, s-a dispus a fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul Ț.Șt.F., reiterând motivul din apel, referitor la individualizarea pedepsei, pe care o consideră prea severă.
Recursul este nefondat.
Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art. 72 din același cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Or, în cauză, se constată că instanța de fond, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar și datele referitoare la persoana inculpatului, care are antecedente penale, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.
Așa fiind, în mod corect, instanța de apel, a reținut că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei, încât recursul bazat pe reiterarea aceleiași critici apare ca nefondat și va fi respins ca atare.
Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 12 iunie 2001, la zi.
Văzând și dispozițiile referitoare la reglementarea cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv, avansarea de către stat a onorariului pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ț.Șt.F. împotriva deciziei penale nr. 35 din 5 martie 2002 a Curții de Apel Brașov.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 12 iunie 2001, la 12 martie 2003.
Obligă pe inculpatul Ț.Șt.F. să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Onorariile pentru apărarea din oficiu a inculpaților E.M.C. și C.P.C., în sumă de câte 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2003.