Hearings: December | | 2025
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 125/2004

Pronunțată, în ședință publică, azi 9 ianuarie  2004.

            Asupra recursului de față:

            În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

            Prin sentința penală nr.71 din 3 martie 2003, Tribunalul Giurgiu a respins cererea formulată de condamnatul V.G. pentru întreruperea executării pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 137/2002 a Tribunalului Giurgiu.

            S-a motivat că prezența condamnatului în familie nu este necesară, familia sa realizând venituri din munci ocazionale.

            Prin decizia penală nr. 407 din 4 august 2003 Curtea de Apel București, secția I penală a respins, ca nefondat apelul declarat de condamnat, cu motivarea că nu se impune cu necesitate întreruperea executării pedepsei avându-se în vedere că familia sa nu și-a manifestat dorința ca el să fie prezent în domiciliu și că aceasta  are locuință și realizează venituri modice.

            Împotriva acestei decizii, condamnatul a declarat recurs, reiterând motivele invocate anterior.

            Recursul nu este fondat.

            Din referatul de anchetă socială nr. 417/14 februarie 2003, rezultă că familia condamnatului compusă din trei persoane (mamă, soră și nepoată) are o situație materială mediocră, locuiește într-o casă cu trei camere și dependințe, având și un teren pe care cultivă legume, realizând venituri din munci ocazionale.

            Ca atare, recurentul nu este în situația prevăzută de art.453 – 455 C. proc. pen., referitoare la întreruperea executării pedepsei.

            Pentru considerentele arătate, în baza art. 38515 pct.1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, va respinge recursul declarat de condamnat împotriva deciziei penale nr.407/4 august 2003 a Curții de Apel București, secția I penală,  pe care o consideră temeinică și legală.

            Potrivit dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul V.G.  împotriva deciziei penale nr. 407 din 4 august 2003  a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 9 ianuarie  2004.